on the verge of extinction... again

De data asta... o sa fie o chestie scurta!

Si dedicata strict noii mele obsesii muzicale, aia cu care am facut cunostinta azi, in urma unui click dat aiurea pe YouTube in lista de Suggestions din dreapta. Chestie care m-a facut sa ma pun pe dat si alte click-uri anapoda. Insa n-am mai avut norocu' sa dau peste altceva care sa-mi placa suficient incat sa am motiv sa adaug la postarea asta. Asa ca de data asta este vorba de un singur videoclip.

Trupa se numeste Sonic Altar. Sunt din Noua Zeelanda. Stiu, departe... da' tot nu m-am putut abtine sa nu le las un comentariu in care intrebam daca nu vin si prin Europa. Exista de vreo cinci ani si putin. Si au scos un prim album, numit No Sacrifice, nume care ma face sa ridic putin sprancenele, ca parca mai era o trupa cu un album al carui nume incepe la fel. In fine. Imi place videoclipu' si pana acum cred ca am ascultat-o de cel putin 30 de ori, deci cred ca e clar ca imi place in draci cum suna. Chiar daca nu-mi pare a fi ceva nou. Seamana cu atatea alte chestii care-mi plac. Chestii clasice, cu greutate.

Altfel spus, videoclipuri. Toate au doua lucruri in comun: sunt din 2011 si apartin unor trupe care acum un an imi erau complet necunoscute. Ma rog, intr-unul din videoclipuri apare si Andi Deris de la Helloween... faptul ca i-am vazut numele in titlu fiind si motivul pentru care am dat click pe videoclip atunci cand l-am vazut in dreapta la Suggestions. Dar in rest... numai nume necunoscute pentru mine pana anul asta. Mayan, Wolf, Hayate, Outloud, Wicked Sensation, Stampede.

Cu riscul de a adormi oamenii obositi dupa o saptamana de lucru, o sa incep cu niste greci - Hayate, care din cate am inteles eu sunt la primul lor EP. Suna a... o intoarcere in timp? Placut, in orice caz. Merita ascultat macar o data, aduc putin a White Lion (pentru cei interesati: si Mike Tramp are un nou album - iar piesa asta e geniala). Videoclipul insa mi se pare slabut, obosit si monoton.