on the verge of extinction... again

Sau poate ca nu?

N-am nimic de ascuns. Atunci foloseste toaleta asta. Sau o versiune fara usa. Ce? Doar ai zis ca n-ai nimic de ascuns. Privat nu e acelasi lucru cu secret. Nu e ca si cum cei care asteapta dupa tine n-ar sti ce faci cat sezi pe tron, dar tot vrei sa existe o usa. Si sa nu fie crapaturi prin ea. Sau oglinzi pe plafon.

Dincolo de asta, atunci cand vrei sa vinzi ceva, potentialii cumparatori vor si ei sa stie cum stai financiar, cat poti sa astepti, cat pot sa-ti forteze mana. Cand te prezinti la un interviu, compania respectiva vrea sa stie ce salariu ai avut anterior, cata nevoie ai de un venit stabil, cat de jos pot impinge pragul. Cand esti deja angajat, angajatorul vrea sa stie cum stai cu sanatatea, cat poti sa tragi, daca e cazul sa te inlocuiasca cu un alt fraier mai tanar si mai in putere pe care sa-l si plateasca mai putin.

De ce-ar vrea cineva sa fure de la mine si nu de la cineva de la care chiar are ce fura? Pentru ca risca mai putin. E mai convenabil sa furi cate putin de la foarte multi care nu au ce sa-ti faca decat sa furi mult de la cineva care are mijloacele sa te prajeasca. Se pot face bani buni pe seama celor saraci, needucati, neinformati, disperati si vulnerabili.

De ce te temi?

Mi-e teama de propria incompetenta. Ca adult. Mi-e teama ca nu sunt calificata sa evaluez cum trebuie anumite situatii. Si nici competenta celor pe care ar trebui sa contez sa ma ajute. Si ca asta ma face usor fraieribila. Si ma dispera oamenii cu ei, si ce, e o lectie de viata. Consecintele pot fi foarte grave. De la a pierde toate lucrurile pentru care ai muncit enorm, pana la a-ti pierde viata.