on the verge of extinction... again

Imaginea este de fapt facuta din trei imagini. Animalu' este de fapt logo-ul wxPython, luat de pe vanille-media.de, caramida este o bucata dintr-o imagine gasita pe clipartof.com, iar stelutele sunt bucati dintr-un .psd de pe officialpsds.com. Toate redimensionate aiuristic si trantite la gramada intr-un jegulet de editor. Plus ceva explicatii.

Care au fost foarte putini pana la momentul de fata, pentru ca am inceput de-abia de trei zile, care au fost de fapt dupa-amieze in care nu m-am concentrat in primul rand pe limbaj in sine, ci pe ceea ce ar trebui sa fac cu el1. Sa speram ca n-o sa se transforme in alte chestii pe care le las balta.

Cu ocazia asta, m-am jucat ceva mai mult intr-un... loc de joaca online. Loc de joaca ce poate fi gasit la adresa ideone.com. Se alege limbajul din partea stanga (de la "choose language"), "syntax highlight" ajuta mereu si de-aia e bine sa fie bifata (se gaseste in dreapta, sub source box). Si pentru Python in particular mai trebuie bifata doar casuta de "run code". Apoi se tranteste codul in source box si la final se da click pe "submit".

Cine vrea poate sa isi faca si cont, insa nu este obligatoriu. Link-urile cu codul sursa si rezultatele (vizibile in partea de jos, in caseta de sub "output") sunt oricum disponibile in mod public. Desigur, codul nu poate fi editat fara logare, asa ca solutia mea pentru editarea propriului cod fara logare este... butonul de "Back" al browserului. Si altfel, copy-paste la cod. Bineinteles ca in cazurile astea nu poate fi vorba de o editare propriu-zisa, iar link-ul nu ramane acelasi.

Prima chestie care nu mi-a placut2 la Python este ca nu stie sa-mi faca automat conversie de tip sau cum dracu' i-o fi zicand in romana. In orice caz, ma refer la faptul ca dracia de mai jos nu merge (live link):

print "got a " + 7
# >>> TypeError: cannot concatenate 'str' and 'int' objects

Desigur, se poate face asa ceva (live link):

print "got a " + str(7)
# >>> got a 7

... sau, oarecum asemanator cu C (live link):

print("got a %s" % 7)
# >>> got a 7

... si viata este din nou frumoasa multumita Sfantului Google3. Adica fara erori. De-a dreptul amuzant este insa ca merge asa ceva (live link):

print "got a " * 7
# >>> got a got a got a got a got a got a got a 

Exact, repeta sirul de caractere de 7 ori.

Ce mi-a placut a fost faptul ca pot extrage usor bucati dintr-un sir de caractere (live link).

str = 'the little dinosaur'
# format: string_name[start_pos_incl:stop_pos_excl]
# zero-based index
# the little...
# 0123456789...
print str[4:]
# >>> little dinosaur
print str[4:10]
# >>> little
# negative index: 
# count from the end of str, with -1 being the last position
print str[:-4]
# >>> the little dino
print str[-4:]
# >>> saur

Mi s-a parut ciudat ca nu exista o delimitare clara a blocurilor de cod. In C/ C++, Java, JavaScript, PHP (as zice chiar si CSS, desi e o alta culoare de drac) am acolade intre care sa pun bucatile alea de cod. In VisualBasic am End (End Sub, End If). In cazul Python, trebuie sa ma bazez doar pe spatii, pe indentare4. Ma rog, e clar ca o functie nu poate merge mai departe de return, dar totusi... in exemplul stupizel de mai jos, indentarea face totul (live link):

t = ''
def g(a):
    if len(a) > 2:
        t = a
        print t + " if"
    else:
        t = ''
        print t + " else"
g('test')

Ah, si mi s-a intamplat de atatea ori sa uit cele doua puncte de dupa un for sau if.

Mi s-a parut ciudat ca trebuie sa folosesc si ?: dupa paranteza de deschidere ( atunci cand vreau sa grupez parti ale unei expresii regulate. Prima data am incercat fara si m-am tot dat cu capul de pereti ca nu mergea, asa ca am rescris totul altfel. Dupa mai putin de un sfert de ora descopeream cum ar fi trebuit sa procedez de la inceput. Draci, scroll inapoi in sus, rescris bucata. In orice caz, un mic exemplu5 (live link):

# really, dino needs an import here
import re
regex = r"[a-z]+(?:\-[a-z]+)?"
# should match
test1 = "dino"
test2 = "dino-saur"
print re.findall(regex, test1) == [test1]
#>>> True
print re.findall(regex, test2) == [test2]
#>>> True
# should not match:
test1 = "di-no-saur"
test2 = "dino--saur"
print re.findall(regex, test1) == [test1]
#>>> False
print re.findall(regex, test2) == [test2]
#>>> False

In Python am o chestie numita dictionary, care seamana cu un JSON.

Si cam asta e cu Python (daca n-am uitat de vreun alt maruntis care mi-a placut sau m-a enervat in zilele astea trei). Pana acum.

• ¹ Cu alte cuvinte, m-am apucat sa scriu cod Python asa cum m-am apucat sa scriu CSS: fara sa mai fi trecut macar o singura data prin vreun curs, fara sa am nici cea mai mica idee ce dracu' fac, bazandu-ma pe o cautare rapida si documentare in momentele de "oare cum dracu' o fi sintaxa pentru asa ceva?". ➚
• ² Deh, obisnuinta JavaScript, la fel ma plangeam in ianuarie, cand m-am reapucat de PHP, de lipsa a asa ceva: f(a)[i]. Edit: live and learn... nu este o idee buna sa fac asta nici in JavaScript. ➚
• ³ Cred ca pot sa-i spun "la multi ani!" ca parca mama zicea ca azi e Sfantu' Gheorghe si parca pare putin derivat de acolo. ➚
• ⁴ M-a enervat la culme cand am primit erori legate de indentare. ➚
• ⁵ Documentatie findall (vine de la "find all"). ➚