on the verge of extinction... again

"E ultima data..."

Ultima data cand te mai atingi de alcool. Ultima data cand pui tigara in gura. Ultima data cand mai amani sa faci ceva ce ar fi trebuit sa fi facut deja. Ultima data cand te indopi inainte sa iti spui mars la cura. Ultima data cand spargi iar toate economiile ca sa cumperi ceva ce nu-ti poti permite. Ultima data cand minti pentru ca ti-e frica de consecinte. Ultima data cand copiezi la un examen. Ultima data cand saruti desi ai vrea sa te rupi. Ultima data...

Ultima data... trebuie sa fie ceva memorabil, ceva mare. Si ajungi sa mergi prea departe. Si apoi iti doresti cu disperare sa ai un buton de "undo" si pentru actiunile tale din viata reala.

Ah, scuze, chiar exista. Dar este atat de... extrem! Poate ca intr-o zi vei ajunge si pana acolo, dar inca ti-e frica, n-ai avea curaj sa creezi tu situatia. Insa... daca pur si simplu se intampla, n-o sa ratezi ocazia, nu?

Iti pica ceva gata facut de altcineva. Ti se face rau si dai afara ce ai bagat in tine. Gasesti bani pe jos. E posibil ca totusi sa fi fost vina altcuiva.

Mi-e dor de furia mea. Nu de a fi furioasa in general. Mi-e dor de furia mea de acum zece ani. Daca m-as fi apucat sa dau pe cineva cu capul de un perete nu m-as fi lasat pana nu l-as fi omorat. Azi l-as lasa muribund.

Nu mai duc lucrurile pana la capat cu aceeasi furie. Incep cu furie. Sau cel putin asa imi place sa cred. Dar ma opresc. Doar ca aproape de fiecare data cam e nevoie sa termin ceea ce am inceput. Doar ca atunci cand ma reapuc n-o mai fac cu aceeasi furie. Si asta e groaznic privind prin prisma consecintelor. Si de fiecare data imi doresc o a doua sansa, un buton de "undo"... sa pot sa termin totul deodata, rapid, cu furie, cu cat mai putine urme...

Cu cat ma intind mai putin in timp, cu atat se intind mai putin in timp si consecintele. Si cu atat dor mai putin. Asa ca nu-mi vine sa cred cat de lenesa imi pot permite sa fiu uneori.

Duminica mi-a fost lene. Voiam doar sa ma intorc acasa in pat cat mai repede. Sa lenevesc, sa dorm... Luni deja ma scufundasem in apatie. Ar fi fost absolut imposibil sa mai fac ceva cu furie. In noaptea de luni spre marti plangeam si inghetam pe hol. Cu capul pe genunchi, dorindu-mi butonul ala de "undo". Incerc sa nu las niciodata caldura pornita cand ar trebui sa dorm. Asa ca in momentele alea e frig. Si da, partial da. Probabil ca n-a contat prea mult, dar mai putin rau e intotdeauna de preferat lui rau...

Cand m-am ridicat sa ma duc sa ma spal pe ochi am vazut ca ramasese ceva alb pe jos - servetelul in care imi parcasem mucii...

Nu sunt sigura ce cred de fapt in legatura cu plasa de siguranta. Cel putin pe mine lipsa ei nu ma face mai putin imprudenta.