on the verge of extinction... again

Am gasit in articolele alea (alea pe care am apucat sa le citesc, mai am inca vreo 45 de taburi deschise) o multime de idei pe care le-am simtit si eu in anumite momente. Si n-am fost niciodata capabila sa le exprim. Si nici acum nu stiu cum sa exprim ce-am simtit citindu-le. Gandul meu initial a fost ceva de genul "they dug up a lot of graves." Fara conotatiile negative pe care le-ar intui multi. Ceea ce imi aminteste ce imi spunea zilele trecute un fost coleg de liceu, recent intors din Japonia, despre cuvantul japonez pentru "curiozitate." La ei e definita ca o stare ciudata si placuta, nu e ceva negativ ca in engleza - celebra "curiosity killed the cat." Am simtit dorinta de a pune pe cat link catre o poza cu un tigru si de a plasa apoi un rautacios "even though it was a pretty kitty." Si dupa ce am scris ultima fraza am simtit dorinta de a explica de ce pe mine cuvantul "cat" sau "pisica" (si chiar nu conteaza limba) ma face sa ma gandesc instant la tigri sau leoparzi si nu la pisici obisnuite ca oamenii normali. Dupa care am simtit dorinta de a pune pe "pisici obisnuite" link catre o poza cu o birmaneza. Pentru ca e primul soi de pisica la care ma gandesc. Probabil rasa mea preferata. Nasa mea avea astfel de pisici cand eram mica si nasu' zicea mereu in gluma ca tine mai mult la pisici decat la el. Ca lui mai uita sa-i dea de mancare dar pisicilor niciodata. Overexplaining. Overlinking. Pun atat de des ceva muzici in postari. Foarte legate de ceea ce am scris. In creierul meu. Poate altii nu vad nici o legatura. Sinistru, nu-i asa? Al dracului de bun articol. Eu n-as fi fost in stare in veci sa scriu asa ceva. Desi simt cum se manifesta la mine. Dar n-as fi in stare sa explic asa. Stiu ca din cauza asta imi place Wikipedia. Stiu ca si eu incerc intr-o anumita masura sa fiu un soi de wikipedia uneori. Sindromul datului mura in gura... cand as putea pur si simplu sa pun sus o banda cu rosu' pe care sa scrie mare "if something is unclear, just f*ckin' google it!" Sau nu. Nu ar merge in toate cazurile. Pentru ca, dupa cum am mai zis, unele legaturi se fac doar in creierul meu. Ceea ce nu inseamna oare ca pentru altii nu conteaza? Si daca e asa, nu ne intoarcem oare de unde am plecat? "Just f*ckin' google it" is enough?

La mine stiu clar ca se manifesta si inainte sa fi auzit vreodata de web. Temele la mate, fizica. Toti pasii rezolvarii pe larg. Explicat la fiecare pas ce teorema/ axioma/ lege/ Scaraotchi s-o scarpine am folosit ca sa trec de la pasul precedent la cel curent. Linking cuts redundancy. Romgleza la putere in postarea asta, dar unele ganduri, bucatele de ganduri imi suna asa aiurea in romana. Atunci rescriam in rezolvare partea teoretica folosita. Acum as pune link catre teorie. Bineinteles, atunci imi intra in creier mult mai usor teoria in formularea ei matematica (pentru ca bineinteles ca nu scriam acolo teoremele in cuvinte, un P=U*I era suficient si de-aia fituicile mele contineau formularile teoretice in versiunea "eleganta," in cuvinte, dar nu si teoria in sine - adica formularile matematice, demonstratiile). Acum... teoretic castig timp. A pune un link e mai rapid decat a rescrie (da, stiu ca s-a inventat "copy-paste"). Dar acum pierd timp pentru a cauta cel mai bun exemplu care sa ilustreze ce vreau sa zic. Pierd timp pentru back-up. Daca o pagina dispare, e modificata? Screenshot, upload. Pierd timp pentru ca de fiecare data se formeaza noi legaturi pe creier. Si tin sa le ilustrez si pe alea. Prin noi linkuri in text.

Si tin minte ca nu se manifesta doar in legatura cu scoala. Citeam Jules Verne (iar tentatia de a cauta pagina dedicata omului pe Wikipedia) si uneori simteam nevoia sa pun in practica una sau alta. Unele pentru ca m-ar fi facut sa ma simt mai bine sa stiu ca sunt si eu in stare de asa ceva, altele pentru ca ma gandeam "pe dracu', e o idiotenie, n-are cum sa mearga!" Sau simteam nevoia sa caut in dictionar cuvinte noi. La fel cum faceam atunci cand citeam stirile despre F1 pe teletextul unui post in neamta (RTL sau uneori Pro7). Si da, toata neamta mea o datorez curselor/ emisiunilor/ stirilor despre F1 si lui Rex.

Geeky, geeky, geeky me!