on the verge of extinction... again

De sambata am dormit pe jos cand s-a intamplat sa mai adorm. Am haine curate sau nu, sarme, incaltari, carti, pliante, pungi, cani, carti, placute cu circuite electronice, foi, covorase, diverse ambalaje, vase murdare, ziare, aparate facute bucatele, dracii de prins parul, pastile, baterii, cabluri, servetele folosite sau nu, sireturi de la incaltari care dracu' stie pe unde or fi, agrafe de birou, tampoane, pixuri, sticle goale, lumanari, deodorante, cutii goale de inghetata, struguri, napolitane, o cutie de ceai, periute de dinti... toate aruncate pe unde s-a nimerit, pe jos, pe scaune, scaunele, pe masuta din bucatarie, pe masina de spalat, pe cuptorul cu microunde, pe alte piese de mobilier. Am varsat pe jos cutia metalica in care arunc chibriturile folosite, o punga de zahar, o cana de stafide, am facut praf un ou pe covorul din bucatarie pentru ca imi tremurau mainile, era sa ii si dau foc pentru ca am scapat si un chibrit aprins, din fericire atunci m-am speriat si i-am tras o palma repede ... si n-am avut energie sa strang absolut nimic. Mi-e frig, mi-e greata, sunt ametita, mi-e greu sa ma ridic de pe jos. Am fost la un laborator luni dimineata, mi-am luat abonament la Sonisphere de la un Germanos din zona pentru ca mi-a fost frica sa ma urc in metrou sa merg pana la Unirii unde stiam sigur ca au. Dar metroul prea ma zguduie si eu oricum ma simt rau. Si am petrecut ceva vreme cu capul in wc. Fara ca macar sa am parul prins. Si am aprins ochiurile de la aragaz pentru ca muream de frig. Cam singurele chestii pentru care m-am ridicat de pe jos. Asa e dupa fiecare contact cu ai mei.