on the verge of extinction... again

Availability of the addictive thing can cause one to sink even further into the swamp of the addiction.

Mult mi-a luat sa scot perla asta. Probabil ca si mai mult imi va lua sa explic.

[background]
N-am prea avut tangenta cu muzica in copilarie. N-am fost departe de a ramane corigenta la muzica in scoala generala. Norocul meu cu teoria muzicala, ca, daca la nota ar fi contat doar talentul, nici pana in ziua de azi n-as fi reusit sa trec. La ai mei acasa nu prea se asculta muzica. Aveau cateva viniluri, dar nu aveau nimic functional la care sa le asculte. Dupa cum cred ca am mai spus, tati e dincolo de orice imaginatie cand vine vorba de amanarea rezolvarilor de probleme. Stiu cum e sa astept ani intregi ca sa repare el ceva in casa. Cand am ajuns in clasa a sasea a aterizat un radio in bucatarie. Pe vremea aceea inca imi faceam temele la masa din bucatarie sau, cand masa era ocupata de unul din parinti (avea tati de lucru sau calca mama rufe), la dulapul pe care statea radioul. In clasa a opta m-am mutat cu temele la biroul din camera mea. Si cu mine s-a mutat si radioul. Incultura mea muzicala era inca fenomenala desi era placut sa-mi fac temele cu radioul pornit. Dar habar n-aveam de numele melodiilor pe care le tot auzeam sau cine dracu' le canta.

Apoi am intrat la liceu, unde am dat de oameni cu preferinte muzicale bine definite. Hmmm... fata de mine, oricine avea preferinte muzicale bine definite. Si asa am inceput sa ma cultiv si pe directia asta. Ascultandu-i pe altii vorbind despre preferintele muzicale. Luand contact cu preferintele lor muzicale. Asta a insemnat sa incep sa ma uit pe canalele alea tampite pe care se dadea numai muzica zapacita, dupa cum se exprima tati. Acum sa nu-si imagineze nimeni ca eu as fi ascultat pe vremea aia ceva extreme metal. Dar pentru tati si asta se incadreaza la muzica zapacita. Nu, nu glumesc. Dupa cum nu glumesc atunci cand spun ca pana atunci toate numele mari din muzica fusesera pentru mine doar niste nume auzite din cand in cand pe fuga la stiri si nu le asociam cu nici o melodie. Pana in liceu. Cand am ajuns sa asociez pentru prima data numele de Queen cu muzica lor. Si cand m-am speriat vazandu-i pentru prima data mutra lui Steven Tyler (oh, and by the way, the demon of screaming turns 61 today!) la televizor. Nu imi imaginam eu atunci ca in doar cateva luni aveam sa ajung sa fiu moarta dupa Aerosmith. Asta ca sa ma leg doar de primele muzici pe care le-am cersit de la colegii din Regie dupa ce am ajuns la facultate in Bucuresti si, bineinteles, dupa ce mi-am inlocuit calculatorul vechi al carui hard avea doar un GB. Si, din momentul acela, am putut sa imi aleg eu ce sa ascult... ce se dadea la radio nu-mi placea intotdeauna. Asta se intampla in 2004.

2004. A fost anul in care a aparut SE K700i. Eu l-am vazut pentru prima data pe sfarsitul anului si am inceput sa mi-l doresc. Era un telefon care mi-ar fi permis sa ma scufund mereu in muzica mea preferata. Dorinta a murit repede... in mai putin de 2 luni.

Ianuarie 2005. Moartea dorintei pentru K700i. Odata cu citirea articolului despre intentiile Sony Ericsson de a lansa un mobil Walkman in a doua jumatate a anului. Am stiut de atunci care va fi urmatorul meu telefon.

Noiembrie 2005. W800i era al meu. Inca il mai am. Inca sunt foarte multumita de el. Inca imi merge joystick-ul. Mai da uneori rateuri in jos daca sunt prea repezita, dar, daca apas din nou cu calm, merge.

Vara lui 2008. Cumva, nu stiu cum, am reusit sa-mi tai cablul de la casti. Inlocuitor rapid? Castile de la telefonul lui tati, SE V630i, ca el oricum nu le foloseste niciodata. Nici eu nu le-as fi folosit daca n-as fi patit minunea cu ale mele. Nu-mi place forma lor. Sunt prea mari. Nu se aud la fel de bine si asta o spun eu, care am niste urechi nesimtite rau de tot. Fasaie. Deja nu se mai intelege nimic in dreapta. Gata! Nu le mai suport! Vreau casti noi!

Ce sa caut?
Wireless, ca m-am saturat de fire! Compatibile cu telefoanele SE Walkman 8xx/9xx. Cand imi voi schimba telefonul, il voi schimba tot cu un SE Walkman. Cat mai in genul castilor mele originale (HPM-70), cu exceptia cablului.

Ce exista la categoria asta?
Trei chestii.

• Sony Ericsson Stereo Bluetooth™ Headset HBH-DS200 (1, 2, 3, 4, 5)/ HBH-DS205 (1, 2)/ HBH-DS220 (1) - hmmm... nu?
• Sony Ericsson Stereo Bluetooth™ Headset HBH-DS970 (1, 2, 3, 4)/ HBH-DS980 (1, 2, 3, 4, 5, 6) - astea sunt cele pe care le-as prefera eu (in special HBH-DS980). Ce imi place la ele:
  • posibilitatea de conectare simultana la 2 dispozitive cu bluetooth; cu alte cuvinte, pot sa am acces in acelasi timp la muzica de pe laptop si la muzica de pe telefon;
  • reglarea automata a volumului in functie de nivelul de zgomot din jur; mai pe intelesul tuturor, atunci cand ajung intr-o zona unde e mult zgomot, de exemplu intr-o intersectie sau intr-o statie de metrou, dracia e suficient de inteligenta incat sa dea muzica mai tare ca sa nu fiu pusa in situatia de a nu-mi mai auzi artistii ca se trezeste Gigel sa plece cu zgomot de la semafor;
  • castile propriu-zise (partile care intra in urechi) sunt exact ca si cele care mi-au venit cu telefonul si de care m-am indragostit eu;
  • util este si faptul ca imi afisaza pe display informatii despre melodie (desi, da, in peste 99% din cazuri stiu ce ascult, ca doar cine dracu' o fi transferat muzica pe card daca nu eu)/ cine ma suna (in caz ca suna telefonul)/ starea bateriei, ca pot sa reapelez ultimul numar format, sa trec la urmatoarea melodie (next/ previous), sa opresc muzica o vreme (play/ pause), sa reglez volumul... toate astea fara sa fiu nevoita sa scot si telefonul din buzunar.
  Care e diferenta intre cele doua? De design. Display LCD la HBH-DS970 vs display OLED la HBH-DS980. Cu HBH-DS980 se poate accesa si agenda si se pot initia apeluri. Afisaza ora pe display. Calitatea materialului din care sunt facute cablurile ar fi mai buna la HBH-DS980. Asta din ce am citit si vazut in poze, ca n-am avut ocazia sa probez decat HBH-DS205.
  Poze HBH-DS970: 1, 2, 3, 4.
  Poze HBH-DS980: 1, 2.
  Poze comparative HBH-DS970 vs. HBH-DS980 (sursa poze):
  
  Hmmm... Ce ziceam ca m-am saturat de cabluri? E adevarat ca uitandu-ma in poze imi pare ca vad cam... mult prea multe cabluri pentru niste casti wireless. Si totusi... imi plac, ma tenteaza.
• Sony Ericsson Wireless Stereo Headphones HBH-IS800 (1, 2, 3, 4) - sunt mai mici, cantitatea de cabluri e mai mica, au in plus optiunea de voice dial si preluarea unui al doilea apel... plusuri parca insuficiente pentru mine totusi.

Ce gasesc sa cumpar dintre astea?
Un drac cu sclipici pe scarlionti. In afara de Orange Shop unde au HBH-DS205 la vreo 70 EUR (adica vreo 300 RON) si mastermarket.ro unde gasesc HBH-DS970 la 520 RON, n-am mai gasit nicaieri sa aiba vreuna din variantele de mai sus pe stoc. Evident ca nu-mi convin preturile. Nu cand de pe amazon.co.uk HBH-DS970 era undeva intre 30 si 35 GBP (adica pana in 150 RON) nou. "Frumos" e ca nu mai au noi si ca eu nu mai am card international... valabil, ca nu stiu din ce motiv inca ma plimb cu plasticul ala.

Alternative?
Bineinteles! In principu ar merge orice casti stereo bluetooth. Nu am studiat inca suficient problema. Am fost prea agitata, prea lipsita de rabdare si chef de a lua la rand... nici nu stiu cate - multe in orice caz - modele de la multi producatori, de a studia si compara specificatii. Asta ar fi un aspect. Al doilea aspect ar fi ca totusi imi doream casti cat mai inrudite cu cele originale ale telefonului, dupa care imi vine sa plang de fiecare data cand incerc alta pereche.

Concluzii pana acum?
Sunt mereu cu gandul la HBH-DS980. Pe amazon sunt la aproape 60 GBP (adica sub 300 RON cat m-ar costa HBH-DS205, care nu se compara cu HBH-DS980, la Orange Shop). Asa ca voi mai astepta putin. Sa studiez alternativele (and maybe, just maybe I can find something with the same features, but cheaper), sa fac rost de un card international. Chiar daca asta inseamna sa mai stau o vreme cu nenorocirile de casti pe care le am momentan prin casa. Situatie deloc ideala. Intr-o lume perfecta, le-as putea gasi pe toate in magazine in Bucuresti (ca sa ma pot juca eu cu toate inainte sa ma decid ce sa cumpar) la preturi comparabile cu cele de pe amazon. Foarte departe de realitate. Realitatea e ca m-am jucat pana acum doar cu HBH-DS205 la Orange Shop. Realitatea e ca sunt si de peste trei ori mai scumpe aici.