on the verge of extinction... again

"... cum procedez ca sa-l lichidez cu totul - a venit timpul."

Ultimele cuvinte ale omului mi-au sunat asa ciudat. I-o fi murit cineva? Si am intors capul plictisita. Era un om pe la vreo 50 de ani, purtand o camasa alba sifonata, pantaloni negri (sifonati si ei), bretele gri si pantofi negri.

"A murit si sotia..." Deci am nimerit-o. "Sa-mi semnati aici..." imi spune dama de la ghiseul la care eram. O semnatura chinuita cu mana stanga si ii dau inapoi hartia. Imi primesc exemplarul meu si restul.

Femeile sunt curioase. Dama de la celalalt ghiseu (unde era omul) incepuse sa-i puna intrebari... iar omul incepuse sa-si deschida sufletul. Accident de masina. Fiul si fiica morti pe loc. Sotia dupa trei saptamani in spital.

Si barbatii sunt curiosi. Un alt domn intr-un costum in culori palide aranjandu-si hartiile la aceeasi masa la care mi le aranjam si eu se uita cu ochi mari pe directia omului care acum aproape ca plangea. A terminat de aranjat hartiile si a iesit din sediul bancii. Terminasem si eu, asa ca l-am urmat.

Fiul si fiica... probabil erau pe undeva cam de varsta mea.

Stiu, sunt insensibila, lipsita de suflet. Am scris asta in timp ce astept ca inghetata mea sa devina cremoasa - nu e amuzant sa incerc sa o mananc atunci cand este atat de inghetata incat mi se indoaie lingura in ea.

P.S. Tot din categoria "plati, ghisee si accidente rutiere urate": astazi cand am ajuns sa platesc factura la electrica tocmai sosea in intersectie o ambulanta... ca sa colecteze doi (sau cel putin asa am inteles eu din ce vorbea lumea) indivizi... mai mult sau mai putin intregi, asta nu mai stiu... Am intrat si cand am iesit ambulanta tocmai pleca. Era inca plin de gura-casca si am auzit o dama intreband "siii... baiatul acela a murit?". Si am plecat. Macar eu n-am blocat intersectia acum o luna...