Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

Music from Another Dimension

Martea asta a iesit albumul. Chestie care m-a lasat putin rece. Am ascultat deja toate piesele, imi cumpar versiunea cu DVD pentru selectia de piese live si interviuri, altceva?

Ce nu m-a lasat deloc rece a fost concertul de luni. Sau sa-i spunem mini-concert, ca avut doar vreo 45 de minute... da' las' ca-n turneu tot doua ore pline baga! Doua ore inainte sa inceapa transmisia am stat pe jar.

Mi-a placut ideea. In strada, in fata apartamentului in care a inceput totul (Boston, 1325 Commonwealth Avenue, apartamentul cu numarul 41). Intr-un fel de camion - eu imi imaginasem ca o sa se plimbe totusi putin inainte si inapoi, dar a stat pe loc. Si da, in poza e placa pe care au dezvelit-o la intrare. N-am putut sa nu pastrez un screenshot. Edit: o poza mai buna.

Un clip scurt despre eveniment, inainte sa se intample. Cred ca l-am vazut de mai bine de zece ori, il stiu pe de rost si tot nu ma satur de el... reactiile fiecaruia la ce spune celalalt sunt absolut delicioase!

Concertul in sine e aici. Scena mica, spatiu putin, mai ales in fata tobelor, asa ca nu s-au miscat prea mult. Si nici asa n-am fost prea linistita de fiecare data cand treceau Steven si Joe unul pe langa celalalt prin zona ingusta. Or fi ei aproape invizibili dupa standardele dimensionale de pe acolo, da' ceva mai mult spatiu de miscare n-ar fi stricat.

E drept ca daca picau de pe scena, picau peste gagicutele cu pampoane...

When we lived here, we were never up this early. What are you doing here?

Hmmm... Socant, stiu! In paranteza fie spus, faptul ca am scris cuvantul "socant" aici mi-a adus aminte de o piesa de-a lor care incepe cu acelasi cuvant - "shocking!".

Au inceput cu Walkin' the Dog, Movin' Out si deja ma gandeam ca o sa bage tot primul album in ordine inversa. Au trecut insa direct la Mama Kin si asta a fost ultima piesa de pe primul album care a facut scurtul setlist de luni.

De la primul album la ultimul. Urmatoarea piesa a fost Lover Alot, dupa care s-au intors la anii '70. Strict pentru cele mai cunoscute piese din perioada aia. Prima fiind Back in the Saddle.

See that "Bottled Liqueurs" over there? I can't tell you how many times we used to go up and down this street collecting pennies so we could go in there and buy a six-pack...

O, da, alta dezvaluire socanta...

De la Rocks la Toys. Sweet Emotion si Walk this Way. Si apoi Steven a intrebat is the radio playing Oh Yeah?. Intrebare la care am avut o reactie de fuck cares... you are!. Am avut dreptate (desi as fi putut sa nu am, pentru ca asta era setlistul planificat initial). Oh Yeah!

Si totul s-a incheiat cu Train Kept A Rollin'. Atunci am sperat totusi ca nu, ca o sa mai bage totusi o piesa sau doua. Asa ar fi mers un Chip Away the Stone sau un Same Old Song and Dance. Dar...

This is where it started, this is where it will never finish. There is no finish line from this band...

Stiu ca a mai zis asta si in interviuri. In aproximativ aceleasi cuvinte. Dar tot imi face placere s-o aud. Mai ales ca nu pare a fi deloc gluma sau minciuna avand in vedere ce-au aratat in turneul de anul asta.

Am spus de atatea ori ca nu-mi place sa calatoresc, dar vazand concertul... mi-a trecut prin cap ca mi-ar placea sa trec candva pe acolo...

nici o parere la Music from Another Dimension

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii