on the verge of extinction... again

Nu obisnuiesc sa fac asta. Adica pur si simplu sa trantesc cu lopata pe blog chestii primite pe mail. Dar in cazul asta, o sa fac o exceptie. Si o sa pun niste poze din si din jurul unui spital. Primite de la Mihai, caruia ii multumesc frumos.

Nu sunt responsabila de reactiile pe care le-ar putea provoca pozele. Se decide fiecare daca vrea sa riste si sa dea click pe link-ul "continuare" de mai jos.

Dupa ce am iesit din spital acum trei ani si jumatate, imi spuneam "if I never have to spend another night in hospital again, it will be too soon", chiar daca oamenii aia s-au purtat foarte frumos cu mine. As fi gandit la fel daca spitalul ar fi aratat ca in pozele astea? Probabil ca da. De obicei motivele pentru care poti ajunge sa fii internat nu-s ceva de dorit. Dar probabil nu m-as mai fi plictisit de moarte pe durata "cazarii", n-ar fi trebuit sa inventez un joc al carui scop era gasirea traseelor care sa maximizeze numarul de gandaci calcati sub papuc si minimizarea numarului de persoane, ziduri, cosuri de gunoi si alte chestii care imi mai puteau aparea in cale pe culoar (problema complexa de optimizare, daaa?). Si n-as fi ramas cu amintiri de genu' "vai, ce jeg!".

Desigur, exista spitale care arata mai rau decat cel in care am ajuns eu.