on the verge of extinction... again

Adica tigrii de plus. Poza cu domnu' din dreapta a mai fost pe blog. E facuta acum un an, cu cel mai mare dintre toti. Pot sa ma ascund in spatele lui. Si sigur nu inghet in pat cu atata blana.

Primul meu tigrisor (cel mai mic din prima din pozele de mai jos)... nici macar nu prea e tigrisor. E mai degraba un copil deghizat in tigru. L-am primit la inceputul clasei a XII-a de la mama, proaspat intoarsa de la Dusseldorf.

Urmatorii doi (tot prima poza) mi i-am luat dupa ce am venit in Bucuresti, in anul I de facultate. Pe cel din stanga, cu inimioara pe care scrie Kiss Me, l-am luat la inceputul iernii (2002-2003) din magazinul Titan. Candva intre partialul la analiza matematica si vacanta. Pe cel din mijloc l-am luat in mai 2003 de la un magazin (care acum nu mai exista) din piata 1 Decembrie 1918.

Si apoi pauza. Mult timp. Pana la inceputul lui 2008 cand am inceput sa-mi adaug la colectie diverse animalute de plus de la Keel Toys. Bineinteles, si tigri printre ele. Intai a fost tigrisorul cu ochi verzi. Mi-a luat mult timp pana am reusit sa-l adaug si pe cel alb cu bot roz si ochi albastri la colectie. Pentru ca... e alb si mi-a fost greu sa gasesc unul nemurdarit.

Apoi au urmat tigrul National Geographic si cel Nature Babies.

Si cel mare de tot, la sfarsitul lui 2009.

Un an mai tarziu, am mai adaugat inca trei (de la Lelly/ Venturelli) la colectie (ultima poza). Ii gasesc absolut adorabili. In momentul asta sunt in pat, cu minunea aia cu blanita alba si cu ochi albastri in brate. Ah, da, e o ea. Nu stiu de ce, pur si simplu asta imi sugereaza mie mutrita aia.

Decembrie 2010. O zi cu ninsoare. In care mi-am facut card de Help Net special ca sa iau animalu' cu reducere. Am iesit de acolo bot in bot cu animalu'. Afara, fulgi de zapada. Pe nasul meu, pe blanita animalului... Mi-am desfacut haina si i-am facut loc inauntru... ii mai iesea afara doar o parte din cap, undeva fix sub botul meu. Uofff... niste ochi asa albastri...

Precizare #1. In caz ca se intreaba cineva de ce n-am scris nimic pe blog ieri... am scris. De doua ori si jumatate chiar. Doar ca m-am razgandit.

Precizare #2. Postarea asta nu vrea decat sa corecteze o nedreptate. Am cautat pe net poze cu animalele de plus de la Lelly/ Venturelli. Si am gasit. Unele foarte nereusite. Nu spun ca a mea ar fi grozava, ca nu e, e facuta cu nepriceperea mea caracteristica si cu un telefon in varsta de sase ani, dar am simtit nevoia sa incerc sa arat ca realitatea e mult mai frumoasa...