Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

trofeul e murdar in interior. dar sa nu afle nimeni.

Eu. Pentru ai mei.

Se laudau cu mine. Peste tot. Peste tot eram cuminte, respectuoasa, isteata, mai tarziu harnica, silitoare, cu note bune la scoala, premianta, nedreptatita cand nu luam premiul I sau cand il luam cu o medie diferita de zece.

Eu eram prea timida ca sa spun altceva.

Acasa nu eram niciodata asa. Eram scroafa ordinara, vita incaltata, animala imputita, gunoi, lenesa, obraznica, impertinenta, magarita, dezordonata, neascultatoare, proasta, mofturoasa, necivilizata, salbatica, muta, sluta, grasa, cu pretentii, cea care strica pe tot ce punea mana, cea care avea sa ajunga cu siguranta in iad pentru ca imi chinuiam parintii si ii bagam in mormant. Nu era greu sa fiu asa. Nu aranjam niciodata jucariile in raft asa cum ii placea mamei sa fie aranjate. Am fost mereu timida si tacuta. Normal, comparatii cu alti copii care stiu sa vorbeasca, sa fie prietenosi, "lipiciosi"... nu ca mine care parca eram venita din jungla. Am fost mereu foarte pretentioasa la mancare si n-am putut niciodata sa mananc prea mult. Normal, comparatii cu alti copii care mananca tot ce le pui in fata, afirmatii cum ca si-ar dori ca un astfel de copil sa fie al lor si nu eu. Pete pe caiete in timp ce imi scriam teme. Normal, mama distrusa de faptul ca trebuie sa dea o multime de bani pe caiete la cate foi trebuia sa rup pana sa termin o tema.

Nu m-am priceput niciodata la limba romana. Invatatoarea imi lauda mereu compunerile. Doar ca... nu erau ale mele. Mi le scria intotdeauna mama. Eu am scris una singura, in clasa a treia. "Nu imi place! Tu poti sa faci compuneri frumoase!" Asta scria pe ea cand am primit-o inapoi. Sfarsitul povestii. Nici nu m-am mai obosit sa incerc. A iesit un scandal monstru acasa la prima mea medie de noua din scoala generala. De fata cu oricine altcineva... ai mei se plangeau de faptul ca media mea de noua la romana a venit ca o compensare a faptului ca fata directorului unei fabrici avea media noua la engleza si nu se putea sa aiba altcineva media generala mai mare. Sincera sa fiu, daca e sa privesc in urma eu nu prea imi explic media ei de noua de la engleza - fata chiar era cea mai buna din clasa la limbi straine. Eram varza la sport, dupa baremul de la alergare, nota mea ar fi trebuit sa fie mult sub zero. Toanta si impiedicata acasa, nedreptatita de fata cu oricine altcineva.

Mereu ca un trofeu care a fost lustruit pentru altii, mangaiat in fata altora... si, departe de privirile altora, folosit pentru a nu pata covorul cand pocneau starile de voma.

Stiu. Ca tin la mine. Ca au vrut doar sa ma motiveze. Ca s-au panicat cand au vazut ca am luat-o prea mult in directia aialalta. Ca si-au facut griji ca imi stric spatele carand atatea carti cu mine la scoala ca sa lucrez suplimentar in pauze. Sau ca nu dormeam cu noptile... tot ca sa lucrez suplimentar probleme la mate si la fizica. Sau ca am ajuns nebuna rau cu baschetul desi schiopatam din accidentare in accidentare. Dar nu pot sa iert. Mi-a facut foarte mult rau. Si nu pot sa iert nici cat de urat au intervenit in momentul in care au considerat ca deja trag prea tare. Aia mi-a facut si mai mult rau. Incepusem si eu sa simt ca sunt buna la ceva, ca nu mai sunt un gunoi si ei imi interziceau sa continui. Era ca si cum de-abia scosesem capul deaspra apei si ei ma impingeau inapoi in jos. Ca si cum isi doreau sa am pentru totdeauna defectele alea pentru care ma criticasera mereu. Doar ca sa poata sa ma umileasca in continuare. Desi pe undeva m-a ajutat la capitolul motivatie sa ii identific pe ei ca fiind inamicul - aveam impotriva cui sa lupt.

Iulie 2001. Un fost camin de nefamilisti transformat in clinica particulara. Psihiatrie. Mama descriindu-ma. "Cuminte, olimpica nationala a luat atestat Cambridge..." "Nu vrei sa asteptam totusi rezultatele de la Cambridge inainte sa te bagi la astfel de afirmatii?" Nu m-am putut abtine, imi era prea scarba. Au mai existat astfel de momente. Inutile. Pentru ca n-am primit inapoi decat "ne bagi in mormant!" si "esti nebuna, nu ti-am zis niciodata asa ceva!" Mommy dearest (5:40), I know I have a wild, Jules Verne & co.-influenced imagination, but trust me, I never read "scroafa ordinara, vita incaltata, ..." in his books. If you think I did maybe we should both read them again...

Eh, puteti sa va bucurati. Ati avut dreptate. Sunt o ratata, un gunoi... toata lista aia lunga de epitete dragute.

Prea multe nuante de gri...

13 pareri la trofeul e murdar in interior. dar sa nu afle nimeni.

  • cine: Surprize Kinder delete comment icon
    cand:
    Pai... sta in puterea ta sa indrepti lucrurile :)
  • cine: Surprize Kinder delete comment icon
    cand:
    A,da, uitam sa spun ca in Ouale Kinder maxi se gasesc niste plusuri faine :D
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Hmmm, Kinder Maxi parca au maxim 20 cm inaltime si maxim 10 cm diametru in partea din mijloc - sau ma insel eu?
  • cine: Neamtu' delete comment icon
    cand:
    Purtam stampila pusa de parinti, apoi de societate. Abia dupa ce se stabileste caracterul pe albia sa ne putem lauda cu ce suntem. Tu esti TU, indiferent de cum ai fost caracterizata in copilarie. Iar parintii care nu sunt mandri de copii lor, inseamna ca undeva au gresit...
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    N-am spus ca nu sunt mandri...

    In particular era o chestie, in public alta chestie. That dissonance really fucked with my mind.
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    S-ar putea sa le scoti putin din context daca-i vorba de primii ani de scoala. Cam ''toti'' am patit-o asa atunci, dar pe de alta parte, eu am fost mereu mai nesimtit ca om iar fragilitatea nu s-a manifestat decat in momentele in care eram atins in orgoliu de colegi, nu de parinti.

    Aia cu compunerile e clasica pentru ca si pe mine ma batea mama la cap in scoala primara cu ele (si evident, ma ajuta de cate ori credea necesar, adaugand un bonus de cuminteni la ele). Chestia e ca n-am putut si nu pot folosi expresii siropoase - detest complet ideea de lirica, figura de stil, etc.

    Imediat ce si-a dat seama ca-s pe cont propriu, a lasat-o balta, moment in care am inceput sa vomit mai toate porcariile bagate de profii de generala in cap. La liceu am castigat o tona de concursuri de creatie cu nuvele in care exista moarte, boala, homosexualitate si ura. Nuvele in care existau rar finaluri fericite. Comparand cu personajele pufoase din generala, tind sa cred ca am evoluat :D
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    ^chestia cu ''homosexualitatea'' a fost o treaba menita sa scoata din sarite juriul unui concurs, juriu in care exista si un preot amator de poezii (chit ca-s usor homofob, cred ca preotii ma irita mai mult :P)
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Hihi, oamenilor le place sa fie socati :D Asta am constatat-o si eu la engleza in liceu. Compunerile cu care am castigat olimpiadele erau de-a dreptul bolnave :)) La fel, chestii socante - moarte, nebunie, alcoolism, vampirism, razbunari sadice, necrofilie (mda, influente Edgar Allan Poe).

    Eram mica... si proasta. Nu stiam prea multe. Faptul ca acum pot sa imi dau seama ca probabil foarte multi parinti fac asta si ca pot sa inteleg de ce procedeaza asa nu schimba felul in care m-au facut sa ma simt atunci si nici ceea ce am facut ca reactie la critici. Mai ales la alea pe care le-am primit subtil si de la alte rude si direct si rautacios si de la alti copii de la gradinita si de la scoala. Kids can be really mean at times...

    PS - Ma regasesc perfect in paranteza aia :P
  • cine: morbo delete comment icon
    cand:
    multumesc, acum la doi fara un sfert mi-a venit si mie pofta de desene HB ...mortale personajele din pound puppies :) e prima data cand le vad in secolu' asta si aproape uitasem (in afara de faza cu ''mommy dearest'', aia cred ca le-a ramas multora in cap, chiar daca nu-si mai amintesc exact de unde o stiu).
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    Kids suck ass most of the times. Ca fata e mai greu sa argumentezi serios in fata unor pusti rautaciosi. Eu aveam un singur argument : eram mai inalt, mai solid si aveam ceva pregatire pe filiera ''lupta''. Pana mi-a mai crescut cerebelul, argumentul asta functiona exceptional :D
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    @morbo: Pound Puppies au fost, dupa parerea mea, una din cele mai tari serii HB din a doua jumatate a anilor '80. :)

    @krossfire: Sunt convinsa ca functiona :))
  • cine: Ioana delete comment icon
    cand:
    Stii ca nu esti singura, nu? Aceleasi epitete, plus altele, le-am primit la randul meu. Si totusi...sunt independenta. Depinde doar de tine
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Am luat deja totul in mainile mele de mult. Doar ca habar n-aveam ce fac. Si eram atat de speriata ca s-ar putea sa-mi puna cineva bete in roate incat n-am spus nimanui, n-am cerut sfaturi. Si am dat-o in bara urat de tot, si apoi din ce in ce mai urat. Am continuat sa fac greseli din ce in ce mai mari ca sa evit consecintele greselilor precedente. Si, orice as face acum, pierd.
Da-ti si tu cu parerea

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii