on the verge of extinction... again

in mijlocul naturii?

Am ajuns in seara asta prin Auchan. Promotii la diferite chestii pentru gradina, gratar si alte chestii de genul asta care nu ma pasioneaza. "A bunch of useless crap" a fost primul meu gand.

Nu-mi plac iesirile in natura. Sau mai bine zis, nu imi plac genul de iesiri in natura de care am avut parte in copilarie. Pentru ai mei, iesit la padure insemna mers undeva in afara orasului, intins o patura, mancat si stat pe patura. Atat! Deloc pe placul unui copil care citea Jules Verne si isi dorea sa exploreze padurea aia, care isi dorea sa aiba parte de aventuri sau macar sa se joace. Toate astea erau chestii imposibile cu ai mei. De fiecare data imi faceam sperante si de fiecare data eram dezamagita. Niciodata n-am inteles cum poate sa le placa alor mei sa-si petreaca asa o jumatate de zi. Eu ma plictiseam de moarte.

Cateodata mai plecam singura in cautare de aventuri precum cele din carti. Si asa ajungeam in unele situatii care acum mi se par foarte comice. Ca de exemplu sa ma sperii de ceva ce eu am crezut ca e un sarpe mare si sa o iau la fuga la vale urland (nici acum nu stiu cum am reusit performanta de a nu ma izbi de nici un copac sau de a nu cadea si a continua restul drumului pana jos de-a rostogolul). "Recompensa" a fost ca mama a urlat ceva vreme la mine dupa ce i-am varsat pe patura jumatate din paharul cu suc pe care mi l-au dat sa ma linistesc (tremuram toata).

Cel mai interesant a fost cand intr-unul din drumurile mele am intrat pe proprietatea cuiva. Nu avea gard care sa o delimiteze in partea prin care am intrat... in schimb avea caini care s-au aratat foarte deranjati de prezenta mea acolo. Eu am inceput sa merg mai repede. Imi era prea frica sa fug, vroiam doar sa ies din zona pe care se simteau ei datori sa o apere. Asa ca am fost foarte fericita cand am vazut un gard. Dincolo de gard se mai vedea un sant, apoi ceva verdeata, apoi un drum. N-a fost chiar asa simplu pentru ca eu eram in tricou cu maneca scurta si pantaloni scurti, gardul era din sarma ghimpata, verdeata aia continea si urzici, iar in sant era un parau. Bineinteles ca am reusit sa alunec pe pietre si a urmat un mare pleosc in apa. Eram insa bucuroasa ca scapasem de caini. Speriata, zgariata, urzicata, uda, dar scapasem de ei.

Se pare ca nu m-am schimbat prea mult din punctul asta de vedere. Inca visez sa traiesc intr-o lume precum cea din cartile lui Jules Verne. Cuvinte ca "liniste", "pace", "relaxare" au in continuare darul sa ma enerveze. Am vrut mereu sa duc o viata palpitanta.

4 pareri

cine
cel mai tare din parcare
cand
joi, 5 iunie 2008 la 15:43:00 EEST
ce frumos ai povestitit :) Si eu am fost mare fan jules verne in copilarie. DIn pacate si eu eram destul de suparat pe ai mei cand mergeam la iarba verde, singura bucurie era daca mergeam undeva si puteam sa inot atunci stateam toata ziua in apa, dar pe masura ce cresteam tot mai plictrisitor devenea...
cine
brontozaurel
cand
vineri, 6 iunie 2008 la 02:11:00 EEST
Multumesc frumos de compliment, mai ales ca eu in general ma tem ca devin incoerenta atunci cand trebuie sa ma exprim in romana.

Pe unde ieseam noi in jurul Brasovului nu prea erau ape in care sa se poata inota, doar paraie care nu-mi ajungeau nici mie pana la genunchi in cele mai adanci parti ale lor :))
cine
cel mai tare din parcare
cand
vineri, 6 iunie 2008 la 17:51:00 EEST
e ft frumos brasovul am fost pe acolo, ca nu prea este apa asta e altceva, dar macar arata bine :D
cine
Motanu'
cand
luni, 9 iunie 2008 la 01:23:00 EEST
Cred ca pana nu e prea tarziu (se termina cu statutul de studenta) e cazul sa iei rucsacul, cortul, sacul de dormit si cativa prieteni si sa mergeti sa vedeti cu adevarat care-i treaba cu muntele. Oricat de frumos e prin zona Brasovului, din pacate nu mai este cu adevarat munte, fiind impanzit de prea multa "civilizatie" (aici sa nu zic defapt printese si cocalari cu clatite la ceafa care nu stiu decat sa faca zgomot si mizerie), pentru asta recomand fie Apusenii (cu peisaje destul de salbatice, mi-as permite sa adaug) fie pe undeva la granita dintre Ardeal si Moldova sau chiar Moldova. O sa vedeti ca merita si ca este " o alta lume", dupa cum mi-a explicat acum vreo 3 saptamani un mot putin turmentat din judetul Alba. :)) Asta pentru ca tot vine vacanta.

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)