on the verge of extinction... again

Cat se poate de serios. Craciunul meu e in urmatoarele mele doua zile. Plec de dimineata la prima ora la Brasov, sper ca ai mei n-au schimbat incuietorile, pentru ca nu stiu ca vin. Se fapt stiu, dar le-am spus ca vin seara, ca sa mearga normal la lucru maine si eu sa ma strecor sa impodobesc bradul.

In realitate, scopul e sa-mi fac macar o parte din norma de ore de prezenta la Brasov in liniste, singura, fara sa am pe nimeni in jur. Trantitu' de chestii in capul unei hidosenii de plastic pe care o urasc cu toate moleculele e singura idee de activitate pe care o am pentru orele alea. Bineinteles ca indiferent ce parere o sa aiba ai mei de surpriza, o sa-i si enerveze ca si plec mai devreme decat cred ei.

Ma rog. N-am printat biletu' de tren. Pentru ca eu n-am imprimanta, n-am mai gasit unde sa fac asta in zona si mi-a fost scarba sa ma plimb mai mult pe vremea asta. Teoretic nici nu trebuie neaparat, dar am tinut eu sa-l am mereu printat, "in caz ca".

Luni seara m-a chinuit sa mut niste bani din contul de card in altu' cu o dobanda mai grasuta pe care am lipit eticheta mentala Aerosmith. Inca e cu mine piticu' ala care vrea sa dea 1300 de dolari pe un meet & greet de cateva secunde cu Steven & Joe. Si piticu' asta e cel mai bun lucru care s-ar fi putut intampla daca stau sa ma gandesc la starea mea generala. Care da, s-a dus mult in jos de la momentul asta, insa nici nu vreau sa-mi imaginez unde as fi fost acum fara el si cu toate porcariile din ultimele doua saptamani.

Era acelasi drac daca-i mutam marti dimineata, dar eu am vrut atunci. Sa stiu ca am rezolvat-o. Sa stiu ca am ucis riscul de a-i redirectiona pe pastile. Doar ca... fonduri insuficiente! Mi-am injurat creieru' prost care a gresit calculele, am vrut sa retrag cu 10 lei mai putin, la fel. Hmmm, cu 20 de lei mai putin... la fel! Hopa, asta nu e bine!

Asa ca m-am dus si m-am pus frumos la coada de vreo treizeci de persoane, unele insotite de plozi mai batuti in cap ca mine, care confundau carucioarele de cumparaturi cu niste masinute si se izbeau in zidul de oameni care formau coada. Da, tot in centrul comercial cu Auchan. Am zis luni seara, nu? Unde altundeva sa mai fie deschis la ora aia.

Dupa ce am torturat si ucis lent in gand fiecare din plozi de cel putin douazeci de ori, mi-a venit si mie randu' la ghiseu. Intins buletin, card, spus poezia cu intrarile si iesirile... vai, drace, ce bine prinde sa stiu "la ban" fiecare eveniment din asta. Tipu' imi da hartie printata cu ce vedea el... surpriza! Aveam cat stiam ca ar fi trebuit sa am si ar fi trebuit sa mearga sa retrag bani din prima.

Nu erau sume blocate, nu exista nici un motiv pentru care sa nu pot retrage banii. Tipu' mi-a zis sa incerc si la alt bancomat, ca probabil primu' n-avea bancnote. Am facut-o si pe asta, insa raspunsul celui de-al doilea bancomat a fost identic. M-am reintors la ghiseu cu o mutra plouata, tipu' m-a chemat la usa (aia care se inchide la ora 17 de ramane deschis doar ghiseul), mi-a dat drumul sa intru, a zis sa incercam la POS, acelasi rezultat ca la bancomat.

Ciudateniei i-au crescut si coarne cand tipu' mi-a spus ca ar merge sa retraga direct din cont fara sa treaca prin card. Na, ar fi fost si alt comision, n-aveam nevoie de bani, doar de o rezolvare pentru mister, asa ca nu. A aparut alt tip, si-a scarpinat si ala creierii, a dat telefoane si...

... la un telefon, o gagicuta a zis ca probabil e din cauza platii online la CFR (biletele de tren pentru Brasov). Ca au blocat suma, apoi au tras banii din cont, dar suma a ramas blocata si fusese debocata chiar in ziua aia de luni, dar probabil dupa-amiaza, asa ca eu n-aveam cum sa am inca acces la ea cu cardul... pana a doua zi (marti) dimineata. Ii invidiez pe cei care au priceput ceva din chestia asta. Ca pe mine m-a lasat tampita.

Ma rog, cateva chestii am priceput. Ca probabil mai bine ma abtineam de la scarpinat frustrari in seara aia. Ca am pierdut trei ore complet aiurea. Ca fericiti cei saraci cu duhu'. Adica daca as fi asteptat sa fac mutarea a doua zi, n-as fi stiut in veci ca se poate intampla o minune din asta. N-as fi tocat timp si nervi degeaba.

Da, evident, a doua zi m-a mancat sa verific ca intr-adevar totul e in regula. Nu de dimineata, ca in ziua aia m-am culcat pe la 8-9 dimineata si m-am trezit pe la 14 si mi-a mai luat vreo ora si ceva sa-mi aduc aminte pe ce planeta traiesc. Totusi, ultima data cand ma trezisem era sambata dimineata. In fine, bineinteles ca totul a mers cum trebuie. Retras bani de pe card, depus in celalalt cont. Total: mai putin de 30 de minute cu tot cu drumul de 10 minute pe fiecare sens.

Apoi am primit vestea cu internetu'. Si am constatat ca au aparut potai noi in bloc. Plina de draci cum eram, i-am tras un sut potaii in cap sa se dea din mijlocul scarilor. Nici n-a miscat, nesimtitu'! Grozav, daca n-ar fi asa gras si frumos, l-as lua cu o mana de gat si cu una de coada si l-as arunca pe geam, ca daca nu misca la un sut, clar nu fuge daca vreau sa-l apuc...

Ce e si mai "frumos" e ca miercuri dimineata pe la ora 5 il apucase inspiratia artistica de a urla la becu' stins si de a-mi zgaria usa. Probabil si altele, dar eu n-am auzit decat zgariat la a mea. Mi-am tras blugii pe mine si am facut ceva ce nu credeam ca o sa fac vreodata: am deschis usa si am urlat la el. Nu s-a aratat impresionat, ba chiar a incercat sa bage botu' inauntru. Asa ca i-am trosnit usa peste bot.

Intre timp mi-a mai venit o idee: daca pe vecinii cu suflet mare care ii lasa inauntru si le dau de mancare nu ii deranjaza ca potaile se c*ca in fata usilor lor, atunci n-ar trebui sa-i deranjeze nici daca imi vars eu gunoiul in fata acelorasi usi.

A, si ideea de fara internet mi se pare din ce in ce mai tentanta. Imi pare rau dupa o anumita inocenta, sau poate mai cresct spus ar fi ignoranta pe care o aveam inainte. Stiu ca lucrurile erau mult mai simple cand nu stiam anumite chestii. Si aveam mai multe sanse sa reusesc sa ma concentrez pe ceea ce imi doresc si ma face fericita. Sanse pe care le pierd cand pot sa aflu de si incep sa urmaresc atatea pseudo-ocazii care nu fac decat sa ma deraieze.

De-abia astept sfarsitul saptamanii. Pentru ca atunci se va fi sfarsit si Craciunul asta pentru mine. Si voi putea sa fiu mai linistita...

Aaa... da. Probabil ar trebui sa strang putin prin casa, sa dau jegu' jos si sa-mi pregatesc bagajele. In cinci ore ar trebui sa fiu plecata.