on the verge of extinction... again

M-a pocnit noaptea trecuta in timp ce eram la dus. Azi este 6 aprilie. Si este vineri. In 2001, ziua de 6 aprilie a picat tot intr-o vineri. Tin minte clar asta petru ca in ziua aia a fost balul majoratului organizat de clasa noastra (noi eram intr-a XI-a). Purtam pantalonii negri pe care ii alesesem impreuna cu mama de la un chiosc din piata Tractorul si bluza rosie primita cadou de Craciun de la o colega. Un an mai tarziu, la balul majoratului organizat pentru noi, avea sa fie vorba de fusta neagra cu pietricele si bluza tricotata cu dreptunghiuri negre, bej si albe.

A fost prima data in viata mea cand: am calcat intr-o discoteca, am dansat cu un tip anume si nu cu cine s-a intamplat, m-am intors acasa noaptea tarziu (si era ceva distanta din No Problem pana la noi acasa, vreo 5 kilometri...) fara sa fiu insotita de nici un adult, doar cu tipul cu care dansasem. Si printre primele dati cand n-am baut nimic alcoolic. In nici un caz prima data cand m-am impiedicat cu un panou in brate...

Tin minte portocala vampirizata de a doua zi. Vizita verisoarei mele. Ziua de luni, cu o vizita la medicul de familie, cand am incercat sa ridic problema degetului meu busit la baschet. Fara succes, e deformat si astazi. Desigur, aia nu era o problema serioasa, dar ca ai mei erau deranjati de faptul ca incepusem sa tin mai mult la tot ce insemna scoala da...

Marti dimineata am fost la biserica si m-am spovedit. Nu mai tin minte ce oi fi avut de insirat, sunt convinsa ca la momentul ala nu era cine stie ce. Oricum, a fost ultima data cand am facut asta. Si in dupa-amiaza aia am iesit pentru prima data in oras cu un tip. Cel de la balul majoratului. Si am fost fugariti de vaci in Schei. Ah, da, purtam tocuri. Botine cu tocuri. Si blugi de un albastru deschis si hanorac rosu. Pe care scria mare "DIESEL". Da, stiu... macar prima mea "intalnire" a avut ceva memorabil.

Pastele a picat pe 15, exact asa cum va pica si anul asta. Si in aceeasi zi a fost si cursa de la Imola. Care pentru Ralf Schumacher a insemnat prima cursa de F1 castigata. Plus cel mai rapid tur, pe undeva inainte de jumatatea cursei. Si apoi am facut un dus. Si apoi a urmat scandalul acela monstru cu ai mei. Inca ma gandesc cum ar fi fost daca as fi avut mai multa grija, daca as fi ascuns pungile dupa lada de la coltar sau in spatele sertarului de la masa. Sau daca as fi scapat mai repede de ele, daca as fi avut curajul sa le arunc pe geam. Nu-mi vine sa cred ca am putut fi asa toanta incat sa le las printre caiete. Dupa atatea luni in care avusesem atata grija si golisem atatea tuburi de Impulse in ghiozdan ca sa nu se simta vreun miros...

Asa ca miercuri eram la farmacia de pe Oltet, cumparam prima cutie. Pe vremea aia erau mult mai mici... acum se face atata risipa la ambalaje...