on the verge of extinction... again

Cei care au mai interactionat cu mine pe twitter sau Y!M stiu deja... De scris am mai scris, dar nu aici, ci in deplasare. Mhm, despre ciocolata.

E ceva ce voiam sa fac de mult timp, din mai multe motive. Unul din ele ar fi exact faptul ca, asa cum am spus de atatea ori, sunt o creatura foarte curioasa. Si, de fiecare data cand s-a intamplat sa-mi atraga atentia ceva dulciuri ciocolatoase, am cautat sa aflu cat mai multe despre ele. Internetul m-a ajutat enorm in cele mai multe cazuri, asa ca m-am gandit ca as putea sa contribui si eu cu pozele si experientele proprii. Si nu eram prea sigura cum sa fac asta, pentru nu eram foarte incantata de articolele din seria "the curious eye and the critical taste buds" - nu ma pricep sa scriu si pozele mele nu sunt cele mai grozave, pentru ca nu ma pricep sa fac poze si n-am nici aparat foto, doar un telefon in varsta de sase ani (nu-mi spuneti ca ar fi cazul sa-l inlocuiesc, mi-e groaza de asta... am tot umblat si studiat telefoane si nu reusesc sa gasesc un altul care sa imi fie la fel de potrivit mie).

Ca sa n-o mai lungesc e vorba de articolele astea:

Maison Taillefer Speculoos. Este vorba despre una din achizitiile facute in timpul targului de ciocolata din Auchan. Acum doi ani, nici macar nu consideram ca ciocolata alba ar fi ciocolata. Intre timp... mi-am mai schimbat parerea. Plus ca gusturile ciocolatei asteia au reusit sa rascoleasca ceva amintiri. Biscutii Speculoos ii asociez cu Craciunul, cu beteala deasa, cu globurile de sticla pictate manual si cu sinele trenuletului de jucarie intinse in asa fel incat sa formeze trasee prin toata camera. Iar gustul ciocolatei albe mi-a adus aminte de gustul laptelui indulcit pe care eram obligata sa-l beau in fiecare seara si pe care nu l-am apreciat decat dupa ce n-a mai fost ceva etichetat cu "trebuie". Cam cum s-a intamplat si cu unele lecturi obligatorii in liceu... Tess of the d'Urbervilles, Far from the Madding Crowd... Nu le-am citit niciodata la vremea respectiva, pentru ca erau obligatorii, printre textele pe care le studiam la literatura. Cred ca asta a fost ceea ce am urat cel mai tare la faptul ca am aterizat la clasa respectiva: faptul ca printre toate materiile alea facute in engleza a trebuit sa fie si literatura. Si asta a fost si motivul pentru care am dat bacu' la franceza, ca sa scap de analiza de text la engleza. Revenind la ciocolata... daca va tenteaza, nu stiu unde puteti s-o mai gasiti. Pe etichetuta alba in romana lipita pe spate scrie ca a fost importata de Auchan, insa imediat dupa targ a disparut de pe rafturi. Nu ca ar mai conta, din moment ce nu se mai gaseste, dar a fost 13.32 lei.

Venchi, diverse praline. Venchi e un nume de care tot aud de vreo patru ani. Am fost sfatuita de mai multi oameni sa le incerc ciocolatele, am citit despre ciocolatele lor pe net.. Insa pana vinerea trecuta, eu nu incercasem nici o ciocolata care sa poarte numele asta. Vinerea trecuta insa... dupa cum am mai spus, am avut un interviu, apoi am trecut pe la Targul Femeia, apoi m-am mai invartit prin centru... Ma rog, invartit a insemnat ca de acolo am luat-o aproximativ catre vest si apoi aproximativ catre nord-nord-vest. Ihi, pe Calea Victoriei. Si asa am trecut pentru prima data pragul magazinului Venchi. Multe chestii n-am luat, doar cinci praline cu arome care eu m-am gandit ca ar fi interesante pentru mine si un fel de barcuta cu rom. Si voi scrie si despre aia... pentru ca merita. A nu se intelege ca o recomand copiilor sau soferilor. Si ma gandesc ca ar fi corect sa mentionez si asta: pralinele au cate 20g fiecare, in total 100g, ceea ce inseamna 28 lei, iar barcuta cu rom are 25g si costa 9 lei. Da, sunt norocoasa ca nu m-au tentat prea tare mai multe chestii...

Deci? Ma exprim ca o cizma, fac poze proaste... Altceva? Sfaturi?