on the verge of extinction... again

Unele din ele incercate cu mai bine de un an in urma...

Lachita. Primele chestii incercate de la ei au fost niste napolitane. Decente pentru pretul la care erau. Asa ca am fost curioasa sa incerc si biscuitii astia, Sandwich Strawberry si Sandwich Raspberry (nu pun link catre pagina fiecarui produs, ca au o combinatie de culori ucigatoare de neuroni, imaginile din link-uri sunt putin prelucrate de mine). Biscuitii sandwich cu crema de fructe nu ma pasioneaza, dar astia promiteau gem intre biscuiti si nu o crema de margarina colorata (din pacate, asa ceva exista si printre unii dintre cei care promit crema de cacao intre - d-aia prefer eu Prinzen de la Griesson sau Hit de la Bahlsen; sau, si mai bine, Pick Up! de la Leibniz... care tin tot de Bahlsen, e adevarat).

Astia mai erau si inveliti in ciocolata pe deasupra, ambalajul arata promitator. Hmmm... dupa ce le-am desfacut insa... Stratul de ciocolata e atat de subtire incat se vede biscuitele din loc in loc, departe de ce promite ambalajul pe care este reprezentat un strat de ciocolata serios. Iar in momentul in care i-am taiat dezamagirea a fost si mai mare. Pe ambalaj, stratul de gem e reprezentat ca fiind mai gros decat biscuitii - in realitate, stratul de gem e aproape inexistent. Stiu ca aproape mereu straturile/ bilutele interioare de gem/ ciocolata/ orice alta umplutura sunt prezentate exagerat pe ambalaje, insa aici diferenta e uriasa.

Gustul... macar despre asta nu pot spune nimic de rau. Dar nici de bine. E neinteresant. Componenta de ciocolata? Se simte foarte slab.

Componenta de gem? Iar, se simte foarte slab. Domina gustul biscuitilor, unul neutru. Iar biscuitii mi s-au parut cam moi. Si asta o spun eu, care nu ma dau in vant dupa biscuitii crocant-uscati si scufund aproape orice biscuite in ceai. Da, stiu, biscuitii au gem intre ei, logic ca a migrat din gem spre biscuiti ceva umiditate. Asta ar explica atat stratul aproape inexistent de gem, cat si biscuitii moi.

Allatini. Mi-a luat putin sa ma prind ce e cu ei, ca sunt o marca Elbisco. Macar intre timp am gasit pe YouTube o reclama (bleh, mi se pare dezgustator sa-ti lingi degetele cand ai ditamai ghearele cum are tipa aia) exact pentru biscuitii astia, Soft Kings (link, screenshot). Incercati de mine in variantele Chocolate (link, screenshot) si Dark Chocolate (link, screenshot). Amuzant, in pozele de pe site arata mai bine si, in acelasi timp, mai realist decat pe ambalajele biscuitilor incercati de mine (eu am preferat sa imi iau doar cate un biscuite din fiecare si nu la cutie). Pe ambalajele individuale ale biscuitilor pe care i-am incercat bucatelele de ciocolata par a fi multe, 20-30 - in realitate, lucrurile nu stau deloc asa, bucatelele de ciocolata pot fi numarate pe degetele de la o mana. La gust sunt in regula, fara a fi ceva iesit din comun.

Sweet+. Biscuiti de care se leaga multe amintiri de-ale mele. Si acum un an dadeam peste cei mai buni biscuiti incercati vreodata de la ei, Slim Strong Cocoa. Geniali biscuitii. Cu un gust intens de cacao, exact asa cum imi place mie. Tot de la ei am gasit acum cateva saptamani o napolitana - Hello. Destul de buna si asta.

Ulker. Doua napolitane. Prima e una pe care n-am vazut-o pe site. Chat. Napolitana cu crema de cacao invelita in ciocolata cu lapte continand bilute crocante. Stearsa, neinteresanta. A doua napolitana e una Alpella (link, screenshot). Din gama 3gen. Napolitana in forma de piramida, invelita in ciocolata amaruie (link, screenshot). Fara sa fie ceva fenomenal, mi-a placut totusi mai mult la gust decat alte napolitane de genul asta... si ma refer la napolitane "cu pretentii" aici.

Nu e nici biscuite si nici napolitana, dar e tot de la Ulker si am luat-o impreuna cu cele doua napolitane. E vorba de o tableta de ciocolata cu crema de ciocolata (link, screenshot) de la Alpella, din gama Riva. Ambalajul nu promitea multe, dar eram curioasa sa o incerc. Desfacuta nu arata deloc bine. Insa la gust... mmm, a placut papilelor mele gustative - are un gust intens de cacao.