on the verge of extinction... again

A doua tableta mare de ciocolata Milka pe care am spus ca vreau sa o incerc. Ciocolata cu lapte cu crema de lapte cu niste bilute mici crocante in crema (ambalajul spune ca ar fi orez), avand pe mijocul fiecarei diviziuni o umflatura ca si cum ar iesi cate o minge de fotbal din ciocolata, iar la interior, in acea umflatura o biluta crocanta ceva mai mare (despre care ambalajul spune ca ar fi orez expandat cu cacao). Mi-a trebuit sa mananc cateva patratele ca pisica... Aaa, stiu ca asta suna dubios asa ca o sa explic ce inseamna "ca pisica" pentru creierasul meu. Pisicile nu mananca ciocolata. Sau cel putin nu mananca ciocolata din aia chinezeasca cu care incercam eu sa le momesc cand eram mica. Ca sa vina la mine si sa le trag de toate extremitatile, in special de aia care disparea ultima atunci cand o luau la fuga ma joc cu ele. Dar mananca soareci. Si, inainte sa-i manance, ii chinuie putin (mai mult) se joaca putin cu ei. Prima data am fost socata. Si mi-au ramas imaginile pe creieras. Asa ca mancat ca pisica a ajuns sa insemne jucat cu mancarea inainte. Chestii de genul desfacut biscuiti cu crema, separat straturi diferite de ciocolata (mda, stiu, eu trebuie sa fac bucati aproape tot, nu doar chestii care se mananca). Uneori e chiar interesant, pot sa-mi dau seama cu ce contribuie fiecare componenta la gust. La ciocolata asta am constatat de exemplu ca gustul de lapte e mult mai intens in ciocolata decat in crema de lapte de la interior. Crema e dulce, chiar foarte dulce, dar influenta laptelui nu se simte asa puternic. In schimb in stratul de ciocolata lucrurile stau cu totul altfel. Componenta mea preferata a fost insa biluta crocanta din mijloc.