on the verge of extinction... again

Pentru ca am returnat si eu recent doua ambalaje. Unul primit de la mama special pentru asta dupa ce l-a gasit ea pe undeva la munca. Si unul pentru ca am fost plecata cateva zile. Si ametita, asa ca mi-am uitat termosul.

Am ajuns la Kaufland, inaintea mea doar vreo cinci- sase persoane... toti cu saci, sacose in care incapeam si eu?! Cel putin 40 de recipiente aveau fiecare. Aparatul s-a miscat repede, asa ca n-am asteptat mult.

Dar m-am cam ingrozit de risipa. Pur si simplu nu inteleg cum poate cineva sa stranga atatea recipiente in doar jumatate de an de cand exista sistemul. Si cele doua ale mele mi s-au parut mult, chit ca unul din ele a fost primit. Al doilea ar fi putut evitat si inca imi vine sa imi trag palme din cauza asta. Chiar daca nu regret primul ambalaj returo cumparat, o sticla de Limoncello acum vreo trei luni. Pe care n-am returnat-o pentru ca n-am terminat-o inca.

Si pentru ca ametita sunt in general, nu doar ocazional, as fi plecat din Kaufland cu bonul ala de un leu fara sa-l folosesc la plata daca n-ar fi dat eroare cantarul. Situatie in care a trebuit sa chem un angajat. Care a fost in stare sa observe bonul din mana mea. Spre deosebire de mine.