Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

Hollywood Vampires, Bucuresti, 6 iunie 2016

Exact la 2 ani dupa concertul Aerosmith de la Horsens. Pe care eu l-am ratat. Acum zic "de fraiera", dar cine stie, poate ca n-ar fi fost cazul sa fac pe viteaza avand in vedere glezna mea atunci proaspat busita.

Deasemenea la o zi dupa ceva ce nu credeam ca se va intampla vreodata. Putin ingrijorata de prognoza meteo, decid sa-mi iau cateva... vreo patru randuri de haine pe mine, plus un sac de gunoi pentru ca pelerina mea de ploaie s-a rupt. Afara nu se vede nici urma de ploaia care cade teoretic peste Bucuresti din ce am gasit pe net. Ba chiar dupa ce ies de la metrou la Aviatorilor imi blestem zilele pentru ca am avut grija sa-mi iau haine pe mine, da' sa ma dau cu crema de protectie solara nu m-a dus creieru'. Si mai am de mers asa pana la intrarea de la parcarea C.

Unde Alex a ajuns deja, bineinteles, dar... si destui alti oameni?!?! Stai putin, in ce tara suntem? Credeam ca nu mai vine nici dracu' la concertu' asta... Oamenilor, voi n-ati vazut cat sunt biletele? Biletul la Diamond al treilea cel mai scump bilet la un concert rock din cate au fost in tara asta vreodata... si e deja un grup serios de oameni la poarta cu mai bine de doua ore inainte?!?! Mbine, cativa sunt nemti, eu si cu Alex suntem putin dusi, da' restu'?!

Macar vremea pare sa nu mai fie atat de brutala. Ceea ce e bine, nu vreau sa plec raton rosu cum am plecat de la OST Fest! Am atatea intrebari in legatura cu configuratia zonei. Cei de la paza au unele raspunsuri, dar nu pe toate. Pare totusi a fi ceva similar cu ce a fost anul trecut la Judas Priest. Ceea ce suna bine.

Totul e in regula, Ana. Ai 32 de ani, nu mai esti bebelus. Oricat de imatura te-ai fi simtit ieri pe langa Alice si Joe. Da, inca ma roade. Le invidiez enorm calmul de care au dat dovada si ma simt prost ca eu nu stiu sa fiu la fel.

A inceput sa ploua, dar nu e cine stie ce. Ai stat in ploaie mai bine de doua ore inainte de Motorhead la Paris in 2014, Ana! Si atunci mai era si a doua jumatate a lui noiembrie. Tii minte? Te-ai bucurat ca ai manecile lungi ca sa poti sa-ti ascunzi degetele in ele si sa nu-ti inghete. Acum nu mai e frig. E in regula.

M-am bagat in sac si am facut o gaura in el ca sa pot respira. Dar tot nu ma simt grozav sa stau asa. I feel like I'm in a giant condom. Asa ca ma bucur sa vad ca ploaia se opreste si pot sa ies din el. Totul e in regula.

Dar apoi ploaia incepe iar. Si devine din ce in ce mai insistenta. Eu m-am asezat pe jos ca sa castig spatiu, nu vreau sa stau pe verticala inghesuita ca o sardina. Dar acum nu mai am de ales, trebuie sa ma ridic, a plouat prea mult, s-a adunat prea multa apa. Sacul nu ma mai ajuta prea mult.

E in regula. Ai mai umblat prin ploaie. Nu esti facuta din hartie, nu te topesti. Nu esti o panseluta sensibila. Alex imi spune ca pleaca... hei! Asta e... Fii serioasa, Ana, ai umblat de atatea ori prin ploaie. Nici sa nu te gandesti!

Mi-am indesat telefonul si aparatul foto in boxeri in partea din fata si incerc sa stau cocosata ca sa le tin totusi uscate si in viata. Ploua cu galeata. Pica si grindina. Din fericire, se termina repede macar cu bombitele. Sunt complet uda, nici nu mai simt ploaia. E ca la dus. Nu mai conteaza. E si caldut. E bine. Nu mai conteaza ca ploua.

Amuzant ca atunci cand traversam parcul eram furioasa ca nu m-am dat cu crema de protectie solara. Uite, inca mai ploua! Am nevoie sa ma uit in balti ca sa imi dau seama de asta. Sunt prea uda ca sa mai simt. Si cred ca a lasat-o mai moale oricum.

Cei de la paza ne-au impins in spatele unui gard si asta nu imi place. La prima parte ma refer. Impins, inghesuit. Asta nu e bine. Stiu ca ametesc daca stau mult timp nemiscata in picioare si inca mai e de asteptat. Macar nu mai ploua asa tare. Ma uit pe jos... la dracu', numai balti! Totul e sub cativa centimetri de apa, n-am unde sa ma asez.

Vad ca ploaia aproape s-a oprit de tot. Apare si Irina. Ma bucur ca stie sa se bage, am nevoie sa vorbesc, nu conteaza ce tampenii zic. Dar am nevoie sa vorbesc mai mult si sa nu ma gandesc la chestii. Cum ar fi ca parca incep sa ametesc. Nu, Ana, te rog frumos, ti se pare!

Nah, nu mi-e frig. Poate ca tremur... I'm just nervecited! Cred ca am repetat chestia asta de cateva zeci de ori. Totul e bizar. Si reactia de "cat de tare!" la povestea zilei de ieri mi se pare bizara... e noul normal? Stai, ce? Chiar ai gandit asta, Ana? Dupa ce ieri iti tot repetai sa nu indraznesti sa te obisnuiesti cu chestii de genul cheltuit atat pe un pahar de a aqua chiorensis?

Nu mai rezist. Nu mi-e frig, cred ca o sa-mi fie, la un anumit punct, dar nu imi e frig inca. Dar cred ca incep sa ametesc. Nu mai pot sta aici, cand ne dau drumul? Ploaia s-a oprit de tot, telefonul si aparatul foto n-au patit nimic, totul e in regula. O sa-mi cumpar un tricou dupa ce intram. Daca se intampla ca la Saxon? Daca am ghinionu' dracului si nu exista stand de merchandising?

Am cateva apeluri ratate si un mesaj, mama e imposibila... E atata lume aici, n-o sa ne auzim in veci daca o sun! Stai, mesajul nu e de la ea... e de la Kyler! El trebuie sa stie! Please tell me I'll find a merch stand inside, I need dry clothes!

A aparut si Alex intr-o pelerina galbena si se baga in fata. Si il stresez iar cu cuvintele din intro... they came, they drank... they died. Irina incearca sa ma convinga sa facem schimb de haine pentru ca ea e uscata, iar eu sunt albastra. Nu e practic, suntem prea sardine. Dupa ce intram. Si uite, Kyler a raspuns, zice ca trebuie sa fie stand. Ii bag telefonul in fata sa vada mesajul.

Intram in cele din urma, de ce dracu' imi e atat de greu sa alerg? Ajung in cele din urma la gard. Nu dupa o eternitate, e drept, dar nu intre primii cinci- opt oameni, probabil au ajuns cel putin 15 in fata mea si totusi nici macar nu m-a controlat nimeni, m-au vazut uda toata si s-au dat din fata mea. Nu conteaza, am loc fix in fata microfonului lui Joe, e perfect.

Irina sare pe mine sa ma dezbrace, dar trebuie sa fac altceva intai. Sa ma asez, altfel o sa pic involuntar. Imi trage hanoracul si camasa de pe mine si imi da geaca ei. Mbine... Ce?! Nu am voie sa imi las hainele ude pe gard?! La dracu'... mi le leg in jurul mijlocului.

Inca am un tricou complet ud pe mine, asa ca hai sa rezolvam problema asta. A reperat cineva standul de merchandising? Da, e in spate de tot, tricourile sunt 150. Eh, asta e... Si pe drumul catre stand imi dau seama de un alt motiv pentru care mi-a fost greu sa alerg. Hanoracul meu legat in jurul mijlocului e al dracului de greu. E posibil sa pot sa storc vreo patru litri de apa din haine...

Ce tricou? Hm. Nu-s fana bling, nu vreau tricou cu moacele lor... liliacul! Liliacul si scheletii! Cea mai mica marime! Pun mana pe el... e chiar fain! Pacat ca nu vand si sosete... Ma intorc la gard, ma schimb, descopar ca Alex are o punga in care pot sa-mi parchez hainele ude pe care nu am voie sa le pun pe gard, dar nu pot nici sa le tin atarnate de mine, au prea multa apa in ele si sunt prea ude.

Robin and the Backstabbers sunt o experienta care trebuie ratata.

Hollywood Vampires!

Totul incepe cu acelasi intro pe care il stiu pe de rost - they came, they drank... they died (Alex are o inregistrare si mai sunt o groaza de altele pe net). In timpul caruia apar pe scena si aproape toti membrii trupei, incepand cu Matt Sorum. E bine. Joe e in fata mea. Scena nu e foarte aproape, dar nu e nici chiar asa departe. In 2010, la Aerosmith, am stat spre capatul limbii care iesea din scena. Ceea ce a fost grozav pentru ca Steven si Joe au venit des acolo, dar cand se duceau inapoi pe scena erau atat de departe si nu mai puteam sa disting mare lucru.

Acum pot vedea expresii, pot incerca sa citesc cuvinte pe buze. De auzit e cam imposibil sa aud ceva si mi-as dori ca asta sa fie din cauza muzicii, dar e in primul rand din cauza fetitelor isterice din spate.

Apare si Alice pe scena. Prima piesa e Raise the Dead, una din cele trei piese originale ale trupei. Probabil cea mai potrivita alegere pentru o prima piesa avand in vedere ce se vrea a fi trupa asta. They never lost their soul, they only lost control...

A doua piesa e I Got a Line On You. Piesa care mie imi fusese complet necunoscuta pana la albumul asta, nu-mi este nici macar clar daca mai auzisem de Spirit si aici ma refer la trupa, nu la filmul animat. Dar mi-a placut de prima data cand am auzit-o si ma bucur ca a facut setlistul. Update: la dracu', acum mi-am adus aminte - sunt cei care i-au dat in judecata pe Led Zeppelin pentru Stairway to Heaven!

A treia piesa e 20th Century Boy. Ceea ce nu e o surpriza doar din cauza ca am vazut concertul de la Lisabona. Dar altfel... pe album e Jeepster, iar in intro e Get It On, care a facut setlistul la americani... pacat ca nu si la noi...

Dupa care se goleste in pit, Alex scoate bannerul prin care ii cerem lui Joe chitara si il intindem. Pentru ca Joe s-a dus in spate si a schimbat chitara cu una din cele albe - acea schimbare care mi se paruse atat de surprinzatoare atunci cand vazusem concertul de la Lisabona si nu se facusera inca toate legaturile in creierasul meu.

Urmeaza bineinteles Pinball Wizard si My Generation. In timpul carora cei de la paza se iau de Kyler pentru ca se plimba pe acolo si face poze. El le tot arata dracia de la gat, dar na, dificultati de comunicare, dureaza ceva pana se lamuresc sa-l lase in pace...

I hope I die before I get old... Cum suna asta... de la Alice, mai ales. Cati din cei prezenti la Romexpo in noaptea asta sunt mai in varsta? Eu nu cred ca am vazut pe cineva. De la mine cum ar suna? Ar trebui s-o spun macar?

Spre sfarsitul piesei Joe vine mai in fata aproape de marginea scenei. Oh, you want this? Ma bucur ca a intrebat. Vazusem fata amuzata a lui Alice atunci cand a observat bannerul, dar de la Joe nimic pana la intrebarea respectiva. As they say... cool as a cucumber! Din pacate, nici o bucata din chitara facuta praf nu ajunge la noi.

This is why we can't have nice things... spune Alice in timp ce niste perechi de maini strang bucatile de pe scena.

In caz ca se intreaba cineva de ce... De ce distruge chitara, de ce o face doar dupa cinci piese si nu la sfarsit... Pana la urma, n-are obiceiul sa faca asta in timpul concertelor Aerosmith, chit ca nu se poate spune ca n-ar fi indurat destule chitarile lui. De ce, de ce, de ce? Nu stiu de ce a fost My Generation a cincea piesa din setlist si n-a fost mai tarziu, dar ideea e sa o faca la sfarsitul piesei asteia. Pentru ca la fel ca trupa, e un tribut. Motiv pentru care adevarata intrebare pentru mine e de ce au scapat tobele?

Manic Depression, Cold Turkey si apoi un alt cover care nu este pe album, dar care imi este foarte cunoscut si imi place in draci - Come Together. Bineinteles, pentru ca a facut multe setlisturi Aerosmith. Din pacate nu si cand i-am vazut eu, asa ca asta e prima data cand o aud live.

Urmeaza 7 & 7 Is, o alta piesa care imi era complet necunoscuta inainte de Hollywood Vampires. Da, asa stau lucrurile, indiferent de ce parere aveti despre (in)cultura mea muzicala. In caz ca exista cineva care nu s-a prins, asta se refera in primul rand la faptul ca exista un cover si pe unul din albumele lui Alice de la inceputul anilor '80, dar nu doar el nu prea mai tine minte mare lucru din albumele alea.

Apoi o piesa careia mie imi fusese initial putin teama sa-i dau play in versiunea lor - Whole Lotta Love. Serios, i-ar fi fost cuiva usor sa si-l imagineze pe Alice cantand asta? Surpriza, e chiar foarte tare!

In continuare, coveruri The Doors si David Bowie si apoi probabil primul moment in care remarc si existenta lui Johnny Depp pentru ca Alice mentioneaza ca urmatoarea piesa ii apartine. As Bad As I Am. Chiar imi place piesa.

O noua piesa care nu vine ca o surpriza strict pentru ca am vazut concertul de la Lisabona. Stop Messin' Around, cantata de Joe. Si nu se poate sa nu-mi vina in minte vocea lui Steven... on the guitar and singing his ass off. Alice il introduce si el, dar se pierde in aer.

How are you doing tonight? Aceleasi cuvinte pe care le-am auzit de atatea ori de la Joe... E ciudat, nu? Probabil as prefera o alta piesa de la el la un concert Aerosmith, desi stiu ca se intelege bine cu ea si desi imi place in draci. Dar pur si simplu as vrea ceva ce n-am mai auzit live. Si presupun ca acum ar fi putut intra in calcul optiunea Red House? Dar nu ma plang...

Dead Drunk Friends. Cea de-a treia piesa originala a trupei. Probabil preferata mea. I came here to get wasted, but it just ain't the same... we thought we were immortal, but then you died...

Ace of Spades. Atunci in decembrie am aflat dimineata, inainte sa plec la gara. Am incercat sa nu plang printre oameni. Nu e recomandat sa plangi daca vrei sa fii invizibila. Dar nu mi-a iesit. Concerte care n-o sa se mai intample. Piesa asta e tot ce primesc acum. Vreau mai mult. Dar n-o sa se intample. You know I'm born to lose... Acum n-am mai plans. Doar mi-a parut putin rau ca nu l-au avut pe Duff. In general si in special pentru piesa asta.

I'm Eighteen si Sweet Emotion. Sunt unele ganduri pe care ai vrea sa ti le interzici. Si nu e vorba de ganduri precum cel ca Alice are cu jumatate de secol peste 18 ani. Dar te gandesti la ce vrea sa reprezinte trupa si la faptul ca, in afara de Glen Buxton, toti cei care au contribuit la piesele astea sunt vii...

Johnny Depp apare din nou pe radar. Cu un tort. Ii cantam la multi ani. Habar n-aveam ca e ziua lui. Primim si tort? Macar cei care suntem aici aproape... nu? N-am mancat nimic azi. Mi-am dat seama de asta cand asteptam sa intram si Irina tot incerca sa ma convinga sa facem schimb de haine. Mi-a pus si intrebarea asta printre remarcile cum ca am o culoare nu prea naturala. Reactia interna a fost oops! Reactia externa a fost sa-i spun de noul mesaj de la Kyler, sosit la momentul potrivit. Cred ca facea exact ca mama daca ii spuneam.

We'll be back for your blood!

Am prins un bat de la Matt Sorum. Dar a mai prins si altcineva bine de el. Asa ca ii dau drumul. Mi-ar placea sa pot sa ma mint ca gandul de n-o sa ma iau la bataie pentru asta a fost sincer. Dar mai exista o alta frica mult mai urata acolo. Am mai renuntat la o pana in 2011 din acelasi motiv.

Train Kept A Rollin'. O alta piesa din categoria mi-ar fi placut sa primesc asta la concertul Aerosmith. Pentru ca asta a fost prima piesa vazuta live de la ei. La televizor, e drept, in urma cu vreo 15 ani. Dar o primesc acum. Si e exact ceea ce am asteptat timp de 15 ani. Thank you, Joe!

School's Out/ Another Brick in the Wall Part 2. Imi place la nebunie versiunea asta. Si apreciez si baloanele. In 2011, cand l-am vazut pe Alice, m-am chinuit sa prind si eu unul. Nu m-am ales decat cu unul spart la sfarsit. Acum nu vreau decat sa le trimit inapoi in sus, pare distractiv. Dar cumva pun gherutele pe unul inca destul de umflat pana la urma. Rosu. Welcome Hollywood Vampires! Asta scrie pe el. Si mai e si acelasi liliac pe care il am pe tricou.

Vreau si eu un setlist. Multumesc! Pentru ca vad ca arata spre mine, ii spune sa mi-l dea mie... Multumesc! Si ma simt vinovata ca n-am multumit mai cu entuziasm pentru ca el saracu' exista intern... sunt obosita. It shouldn't matter, I'm a tough kitty!

Gherutele mele se mai agata si de niste margele. Nici nu stiu ce dracu' e cu ele.


M-am intors pe jos. Pana in celalalt capat al Bucurestiului. Pentru ca pot. M-am trezit dupa doar cateva ore. Rupta, asa ca m-am culcat la loc si am dormit pana aproape de pranz si apoi n-am avut nici pe dracu'. I'm a tougher kitty than you.

2 pareri la Hollywood Vampires, Bucuresti, 6 iunie 2016

  • cine: Bogdan Constantinescu delete comment icon
    cand:
    Ayayay :)
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Da :)

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii