on the verge of extinction... again

Am purtat tricoul cu Jerry si am avut parul prins in codite impletite.

Am fost prima persoana care a ajuns acolo pentru concert.

Am stat bineinteles la gard, foarte aproape de centru. Hmmm, cam la un metru- un metru si ceva?

A fost... peste asteptari. Concertul pe care mi-l doream cel mai tare anul asta. Si da, ca si acum un an la Aerosmith, m-am dus temandu-ma ca voi fi dezamagita. N-a fost cazul atunci, n-a fost cazul acum. Omul e intr-o forma la care nu m-as fi asteptat luandu-ma dupa inregistrarile pe care le-am vazut in ultimii ani. E mult mai vioi (nici nu m-am uitat la pozele facute, da' daca mi-au iesit zece nemiscate... e bine) si suna mult mai bine.

Da, am si prins cate ceva. Pana de la Iris (aia neagra cu Jack Daniels). Bancnota cu poza lui Alice, stropita cu "sange" cand a fost ghilotinat in fata noastra (si petele de pe tricou sunt tot de "sange"). Balon spart de Alice cu sabia. Confetti, panglica in cap, decolteu... Pana galben-verzuie de la Damon Johnson (chitaristu' cu tricou' pe care scria "BITCH"). Folosita! Si, la fel ca si acum o saptamana, am mai prins o pana pe care am scapat-o din mana. Tot de la el, dar alba.

Shower! But first... I'll wash my face!

Da, o sa apara si articolele lungi despre concerte... Am ajuns la jumatate cu cel despre concertul de saptamana trecuta.