on the verge of extinction... again

Toate variantele de trandafiri roz si albi gasite la un stand in piata.

Daca as putea sa desfac macar una din cele doua panglici cu care sunt legati cei roz de data trecuta de felinar... Intotdeauna leg florile in doua locuri. Ca sa nu le ia vantul, ca sa nu fie furate. Ah, panglica argintie mi se rupe in maini. Trebuie sa o inlocuiesc cu una noua. Pana la urma merge. Panglica argintie era suficient de lunga incat sa pot lega cu partea principala.

Vreu sa aprind lumanarile cu aroma de portocala. Stiu, cine le miroase in cimitir? Dar ii placeau portocalele... As vrea sa-mi incalzesc insa putin mainile inainte sa fac asta, mi-au inghetat de tot cat m-am ocupat cu panglicile. Nu cred ca ar fi frig fara vant, dar bate vantul foarte tare...

Doar putin, sa-si mai revina degetele, ma dor de la frig... Dar ma striga cineva. Ma intreaba daca am ceva de aprins o lumanare. Am chibrituri. In buzunarul de la ghiozdan. Asa nu vreau sa-mi scot mainile afara, dar... Parca dureaza o vesnicie pana reusesc sa deschid buzunarul. Si vantul bate tare.

I le dau si imi bag mainile inapoi in buzunar. Dar nu reuseste si ma roaga sa o ajut sa protejeze flacara de vant. Mainile mele sunt inca inghetate. Dar trebuie sa le scot din mansete de tot pentru asta. Fibrele sintetice ard repede. Dar se tot stinge si asa. Ma intreaba daca ma grabesc. Nu. Eu nu, gandesc. S-ar putea ca altora sa nu le pice bine ca nu ma grabesc. Mai incercam, am o cutie plina de chibrituri. Pana la urma merge.

Sunteti trista, v-am vazut din autobuz. Eu nici nu o observasem. Dar eu n-as observa nici un pom de Craciun dansand in jurul meu.

Aprind lumanarile. Ma intreaba de departe daca am nevoie de ajutor. Dar la mine ei mai usor, lumanarile nu sunt in pahar de plastic. Le evit, pentru ca am vazut cum ard.

Sarut trandafirii noi adusi si plec.

Sper sa nu-i smulga vantul din panglica argintie pana maine.

Trebuie sa gasesc o panglica noua.