Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

i play. do you?

cat plays with mouse

Cred ca prima amintire cu asa ceva e cea a unei pisici. Eram la tara, la parintii mamei. Pisica tocmai prinsese un soricel. Dar i-a dat repede drumul. Si de acolo de unde-si ridicase gherutele, pe spatele soricelului au aparut firicele rosii. Dar a incercat sa fuga. Si pisica l-a lasat. Pentru putin timp. Dupa care l-a oprit cu aceleasi gherute. Apoi i-a dat din nou drumul. Si scena s-a repetat. De vreo cateva ori.

Aveam sa vad iar scena multi ani mai tarziu. In desene animate (si nu, nu ma refer doar la foarte cunoscutele Tom & Jerry). Dar parca nu semana asa tare cu ce vazusem atunci cand eram mica. Desenele animate erau fara sange, soricelul era un drac, iar pisoiul si-o lua in cele din urma peste bot. Si intr-unul din desenele alea, pisoiului i se adresa o intrebare: "Didn't your mommy teach you not to play with food?"

La intrebarea aia ar fi trebuit sa raspund si eu cu nu. Pentru ca ma joc...

Cred ca am mai povestit ca probabil gogosile mamei nu au fost niciodata atat de delicioase precum a fost faptul ca trebuia sa le "fur" inainte sa le mananc. De fiecare data cand mama nu se uita, sterpeleam gogosi si apoi fugeam cu ele sa le mananc dupa frigider. Si apoi mama intreba cine i-a furat gogosile, iar eu clipeam nevinovata si dadeam vina pe tati... care de obicei nici macar nu era treaz saracul la ora la care pe mama o apuca bantuitul prin bucatarie ca sa faca gogosi. Insa inainte de sterpelit mai exista o etapa: aranjatul lor pe farfurie. Intotdeauna in piramide cu baza de diferite forme... simetrice. Si intotdeauna dupa ce mama mai scotea inca o runda de gogosi aveam grija sa le asez in asa fel incat sa-mi iasa tot ceva simetric si frumos. Iar furatul se desfasura dupa aceleasi reguli. Si asa maraiam la ai mei cand "furau" si ei si-mi stricau simetriile piramidelor. Ma simteam datoare sa mai "fur" si eu ca sa arate iar frumos in farfurie...

La fel procedam si in cazul cuburilor de negresa, al bucatilor de plcinta cu mere, al islerelor... si chiar al clatitelor. Trei clatite rulate erau suficiente pentru o piramida. Doua formau baza, iar a treia venea deasupra. Joaca era putin diferita cand venea vorba de crema de zahar ars. Imi placea sa scobesc cu lingurita la baza ei si sa fac in felul asta tunele "de soricei", dupa cum se exprima tati. In mintea mea, alea erau pesteri ca cele despre care imi povestise nenea Jules Verne, iar zeama aia dulce-dulce era apa care inunda pesterile respective...

Si sa nu uit de "testele de plutire" facute biscuitilor in ceai. Amuzant, asta e prima si cea mai clara amintire a mea legata de prima zi de scoala - cum scufundam biscuiti in ceai. Inca le fac teste de plutire biscuitilor. Aproape de fiecare data... Cu biscuitii sandwich (sau cu napolitanele care au ceva crema... ca am dat si de unele care n-aveau mai deloc crema intre straturi...) mai exista un mod de a ma juca: separarea in straturi, gustatul si analizatul fiecarui strat. Fac chestia asta si cu prajiturile. Si cu ciocolatele cu diverse umpluturi (in masura in care e posibila separarea straturilor).

Recunosc, nu fac bucati doar chestiile care se mananca. Jucarii, pixuri, dracii electronice... nu prea au scapat multe de gherutele mele curioase. Dar asta e o cu totul alta poveste...

PS - M-a pocnit chestia asta cand am citit despre ciudateniile lu' nenea Monk... Recunosc, ale mele nu-s chiar asa interesante si inflexibile.

6 pareri la i play. do you?

  • cine: Arisu delete comment icon
    cand:
    Și eu desfac ciocolata în straturi. Sau mănânc ciocolata din jurul alunelor de pădure și alunele le mănânc separat, cu doar câteva bucățele mici-mici de ciocolată rămase pe ele.

    Dar cel mai mult îmi place să pun dulceață de orice fel în iaurtul simplu. Pun dulceața în strat subțire și iau câte puțin de deasupra, un strat de dulceață și unul de iaurt, dar neamestecate. Ăsta e și motivul pentru care nu suport ca vânzătoarele să-mi întoarcă invers cutiile de iaurt atunci când le scanează. Chiar și până acasă am grijă să țin iaurtul în poziția normală, altfel se "sparge" acea masă compactă și se scufundă dulceața în el.
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Ah, asta cu alunele o faceam si eu, doar ca i le dadeam lui tati... cu bucatele ceva mai mari de ciocolata in jur. Asa imparteam ciocolata ;))
  • cine: dAImon delete comment icon
    cand:
    ai sters insemnarea cu amintiri? voiam sa-ti las acolo comentariu cum ca nici eu nu-mi amintesc de multe din chestiile enumerate ..
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Nici n-am terminat-o... am dat post din greseala :(
  • cine: cartim delete comment icon
    cand:
    Ai citit despre nenea Monk ?

    :))Pai ai cate ceva de la nenea asta , cred ca toti avem :))
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Ah, limba romana... mersi, am corectat :)
Da-ti si tu cu parerea

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii