on the verge of extinction... again

Titlul e dintr-o piesa Annihilator care imi place in draci - Speed. They say I'm crazy and I'm headed for disaster...

Iar bucata asta descrie perfect cum ma simteam inainte de excursia in Austria. O tara in care nu mai calcasem niciodata, desi era probabil singurul loc in care as fi plecat daca n-as fi ajuns sa tin prezentari la conferinte sau sa creez un precedent pentru ca eram disperata sa mai vad inca o data live trupa de la care a pornit totul.

Cred ca oricine ma cunoaste stie ca sunt moarta dupa ei de cand i-am descoperit, acum vreo zece ani. Si imi doream de multa vreme sa ii vad live, dar intai s-au suprapus faptul ca eu eram studenta si falita, iar turneele lor erau scurte si putine, iar apoi s-au intamplat chestii aiurea de fiecare data cand ar fi trebuit sa-i vad, ori in partea lor, ori in partea mea.

Deja spuneam, desi oarecum in gluma, ca sunt blestemata cand vine vorba de vazut trupa asta live, dar acum veneau in Bucuresti aproape de ziua mea... it was supposed to be revenge!

TL;DR - Wow! Au fost extraordinari, atat pe scena, cat si dupa, hehe!

Istorie personala

I-am descoperit acum vreo opt ani, cu videoclipul pentru Hordes of Chaos. Care totusi nu m-a facut sa sap si dupa altceva.

Apoi au scos Phantom Antichrist in 2012 si asta a reusit sa-i "promoveze" la statutul de trupa pe care vreau s-o vad live. Am luat in considerare sa-i vad la B'Estfest, dar erau singura trupa de pe afis de care eram cu adevarat interesata la momentul respectiv, festivalul nu mai era la Romexpo, ci la mama dracului si nu aveam incredere in optiunile de transport, mai ales la orele alea din noapte... asa ca am spus pas.

Istorie personala

In toamna lui 2016, a picat ca o bomba: Stop! Drop everything! - se reunesc dovlecii! Adica Helloween cu toata lumea din anii '80. Toata lumea care mai e inca in viata, pe Ingo nu-l mai aduce nimeni inapoi.

Oricum le e putin mai greu acum sa incapa mereu pe scena - Weiki glumea ca trebuie sa fie mereu in garda si intr-o inregistrare de pe YouTube, Andi se impiedica si pica peste Kai. De parca faptul ca au trei chitaristi acum inseamna ca daca doi sunt dezmembrati se poate face unul din bucati...

La doua saptamani (ma rog, fara cateva ore) dupa plecarea catre Dublin, eram din nou in avion. In drum catre Berlin si un nou concert Alice Cooper. La fel ca la Dublin, am avut noroc cu vremea. Ploaia tocmai se oprise cand am ajuns eu acolo.

Imi rezervasem o camera intr-un fel de hotel-pensiune intr-o casa veche. Din nou, in zona gradinii zoologice, de data asta chiar mai aproape, la vreo 200 de metri de targul de Craciun. Care nu prea era inca deschis la acea data. Speram sa ajung acolo inainte de ora 14, ora la care se inchidea receptia, dar... n-am avut norocul asta! Am ajuns pe la si zece minute. Aveam un numar de telefon la care am putut suna ca sa aflu ce sa fac in situatia asta. Primisem si un mail, dar fusesem convinsa ca voi reusi sa ma incadrez in timp, asa ca... nu-l citisem, oops! In cele din urma, in ciuda zgomotului strazii, am reusit sa inteleg codul care mi se dicta la telefon ca sa-mi deblochez cheia din cutia in care-mi fusese lasata.

TL;DR: FUCKING EPIC!

De ce

Pe 31 mai, ma intorceam din Germania de la concertele Aerosmith. Fusese prima data cand ma deplasasem in afara tarii strict pentru concerte. Per total, o experienta grozava care m-a facut sa vreau s-o repet.

Alice Cooper e o alta mare obsesie muzicala a mea, iar clipurile din turneul lui american din acea primavara ma facusera sa vreau sa-l revad. Readusese Pain si Escape in setlist.

Pentru ca discutam recent cu Alex despre motive de a merge la concerte. Am inceput sa-mi doresc asta prin 2006- 2007, cand tocmai descopeream internetul. Si faptul ca pe internet circulau concerte sau macar bucati din concerte. Pe atunci nu prea aveam mari sperante de a vedea vreodata anumite trupe in Romania, dar nu puteam sa nu ma gandesc ca ar fi extraordinar daca, intr-o zi, ar fi posibil ca...

Am tras in zadar de colegi de facultate pe care ii stiam macar oarecum interesati de acelasi gen de muzici. Si n-am ajuns nicaieri. Sa vad cum stau cu banii, sa vad cum stau cu timpul, sa vad daca pot sa plec de la scarbici...

Aveam postarea asta in draft de vara trecuta. In sfarsit am si formatat-o.

Cuprins

• Un brontozaurel stresat inainte de turneu
• Inceputul turneului
• Munchen
  • Cautarea
  • Asteptarea
  • Ziua concertului
  • Aerosmith
  • Dupa concert
• Berlin
  • Cautarea
  • Asteptarea
  • Ziua concertului
  • Aerosmith
  • Dupa concert