Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive 2015

2015

... a varsat mult negru pe panza vietii mele.

Scrisem initial pur si simplu ca a fost infect, dar n-ar fi fost corect fata de momentele bune care totusi au existat, chit ca se simt atat de sterse acum.

As fi vrut sa fi avut energie sa vars pe blog mai mult pentru ca ma intreb daca n-o s-o iau razna altfel, dar mi-e greata si simt ca ametesc... cred ca am plans prea mult. Si altele prea mult... iai, capul meu...

drifting apart

E asa usor sa dai din gura. Sa folosesti cuvinte mari pe care mai tarziu sa le regreti. Ca sa fie clar, nu e o critica la adresa altcuiva. Doar a propriei mele naivitati din trecut.

Prietenie. Atunci cand chiuleam impreuna de la religie si alte chestii de gen. Cand schimbam intre noi haine si lingeam aceeasi inghetata.

Apoi s-a terminat liceul si am ajuns la facultati in orase diferite. Si eu am fost foarte dezamagita de noii colegi, in special la nivel intelectual. Pe undeva, era de asteptat, venind de la un liceu considerat de elita. Dar am ajuns sa idealizez etapa precedenta si sa ridic oameni pe un piedestal pe care nu meritau sa ajunga. Si sa-mi doresc sa fie mandri de mine si de rezultatele mele din facultate. Ceea ce acum mi se pare stupid, dar era atat de important pentru mine in urma cu zece ani.

blackest year

2015, I thought you were done hitting... Can the world just stay away while I cry?

[...]

Does anybody remember laughter?

Da. Uneori e greu sa mai fie loc pentru altceva in mintea mea. Sunt cele mai puternice amintiri de la ultimul concert la care am fost. Pentru ca de asta merg oamenii la concerte, nu?

din nou

Ieri scriam ca se poate intampla din nou. Nu neaparat intr-un club. In seara asta m-a sunat mama in timp ce stergeam podeaua pe care statusera parcate niste incaltari. Explozie si incendiu la o fabrica de paine din Brasov.

N-a zis nimic de cauze, dar ma tem ca si de data asta e vorba de neglijenta, de solutii proaste pentru ca asa e mai ieftin.

De data asta n-au fost morti. Sper.

Dar va rog frumos sa va uitati inca o data la clipul de ieri. Intai arde parul, pielea, apoi se duce mai adanc... cartilajele, muschii, oasele... nu mai sunt urechi, degete...

Now look what you've done...

Nu e niciodata in regula sa fii superficial. In ciuda platitudinilor de genul try, fail, apologise, try again pe care le vad atat de des pe internet.

Statisticile sunt usoare atunci cand nu intri in partea lor tragica. Azi au fost doar cinci oameni cu arsuri. Doar cinci. Oribila exprimare. Doar. Ca si cand n-ar fi suficient. Cinci. Un numar. Doar ca... vorbim de oameni. Oameni! Sa nu uitati niciodata asta!

nu s-a terminat

N-a mai murit nimeni azi. Poate ca n-o sa mai moara nimeni, caz in care statistic stam bine, oricum ar suna asta. Dar nu inseamna ca s-a terminat. Nu va fi usor pentru cei care vor trai. Uitati-va la clipul de mai jos, in special de la 3:03 - asa stau lucrurile dupa un astfel de incendiu. La cativa ani dupa. Sa nu indrazniti sa uitati vreodata!

still in shock

Intentionam sa merg. Stiu oameni care au fost.

Maximum Rock Festival, Bucuresti, 17 Octombrie 2015

Da, doar ziua trei. Pentru ca a fost singura in care am fost. Din aceleasi motive pentru care am plecat mai devreme de la Ozzy in 2010 si am fost varza la Accept in 2012. Si, pana cu doar cateva ore inainte, am luat serios in considerare si posibilitatea de a nu mai merge nici macar in ziua trei. Din aceleasi motive, plus programul care spunea ca totul se va termina la ora 1:30, in conditiile in care intre 0:50 si 3:15 nu mai pleaca nici un autobuz de noapte de la Unirii.

Am asteptat atatia ani sa vad Annihilator live si ma gandeam serios sa renunt. Desi fusesem in prima seara special ca sa iau bratara si sa nu trebuiasca sa astept la poarta pentru asta in ziua trei... sa pot fugi direct spre gard. Drace...

In fine. In ziua mare, am inceput cu aceeasi strategie ca la alte concerte la care mi-am spalat hainele in ziua dinainte. Uscat deasupra aragazului. Desi pana la urma am renuntat la ideea de a ma cara cu sase randuri de haine pe mine, asa ca doua din chestiile alea puse la uscare accelerata au ramas acasa. Decizie inspirata pentru ca ziua s-a dovedit mai placuta decat in scenariile din mintea mea si pe drumul spre Arene geaca s-a mutat de pe spate in brate... simteam ca turbez de cald!

cum stii ca esti o creatura antisociala

Pai ti se taie telefonul pentru neplata si, desi ai platit, ai chitanta pe care ai studiat-o deja de zeci de ori sa te convingi ca totul de acolo e in regula, nu faci nimic pentru ca asta ar insemna sa vorbesti cu o alta fiinta umana. Oricum nu ai avut nevoie de telefon pentru nimic important, nu simti niciodata nevoia sa suni pe nimeni si, de cele mai multe ori, nici nu raspunzi cand te suna altcineva.

Probabil ca ar trebui sa termin abonamentul ala sa nu-l mai platesc de fraiera, dar mi-e asa groaza si de scarba de ideea ca o sa ma frece la cap cu nu stiu ce oferta, nu stiu ce telefon... eu sunt in continuare cu vechiul meu SE Walkman si nu vreau, nu-mi trebuie smartphone, da' sa ma ia dracu', oamenii astia parca nu stiu ce inseamna cuvantul NU. In rarele ocazii in care am calcat pe acolo sau am fost suficient de adormita incat sa raspund la telefon, de fiecare data cand spuneam NU la ceva, primeam inapoi un dar poate vreti totusi...

... sa apuc un topor si sa va crap capul, da, asta vreau!

noua obsesie

Se numesc Archer si sunt una din trupele care deschid pentru Annihilator in turneul european din toamna asta (Europe in the Blood Tour). O sa scriu si despre ziua de sambata, dar, avand in vedere ca de patru zile le tot frec canalul de YouTube, merita o postare separata.

Ah, da... inainte de orice altceva, nu e nevoie sa-mi spuneti ca suna (drace, scrisesem initial "sauna") a Megadeth. Nici macar urechiusele mele nu sunt atat de nesimtite incat sa nu auda asta.

Nu mai auzisem niciodata de ei, dar exista de ani buni si nu sunt pentru prima data in Europa (desi acum au fost pentru prima data in Romania). Au mai fost in turneu pe continentul asta, desi nu in aceeasi formula, si in 2011 si 2007 (an din care este si clipul live de mai jos... singurul clip live din cate am vazut pana acum in care Dylan nu este cu chitara alba).

Tom Keifer, Bucuresti, Hard Rock Cafe, 6 Octombrie 2015

Am aflat de concert de la Bogdan, intr-o zi pe care pana acum n-am asociat-o cu evenimente fericite. Tot atunci am aflat si de Accept si Joe Lynn Turner si toate trei au ajuns instant in topul prioritatilor. In special Accept, desi i-am mai vazut de doua ori... dar prestatiile live sunt mereu absolut impresionante si la fel au fost si ultimele albume.

bilete

La doar doua zile dupa, luni, 13 iulie, aveam bilete pentru toate trei concertele. Adaugate peste cel la Maximum Rock, luat special pentru Annihilator.

S-a mai adaugat pentru scurta vreme si cel la Insomnium, dar din pacate... pana la urma nu.

cugetari

In momentul in care exista o categorie de bilete etichetata ca locuri in picioare in fata scenei, probabil ca ar trebui ca zona aia in care sa poti sa stai in picioare in fata scenei sa existe.

Daca esti antica si fara multe talente in afara de a te imbraca si a te machia prost si, intamplator, un om care a contribuit cu ceva la istoria muzicii te invita pe scena, ai putea sa te abtii de la a incerca sa-i violezi chitaristul care n-arata ca si cum ar avea macar jumatate din varsta ta? Lasand la o parte faptul ca eu m-am intrebat daca n-ar fi cazul sa sun la protectia copilului, pentru ca, scuze, dar asta se cheama pedofilie, oamenii de la mese au varsat sume cu trei cifre din buzunar si, la banii aia, nu cred ca isi doreste cineva sa vomite peste ce n-a consumat inca din farfurie.

Si ceva pozitiv. Setlistul a inclus piese de pe Odyssey. Sincer, primul meu gand a fost ca are ceva curaj daca face asta. Nu e o critica la adresa copilului de la chitara, dar Malmsteen e la ani lumina peste oricine altcineva. Pe de alta parte... nu se aplica asta si in cazul pieselor Rainbow? Si... pana la urma, conteaza? Sunt piese excelente, oamenii vor sa le auda, sansele sa vina de la formula originala sunt nule sau in cel mai bun caz minime, asa ca... de ce nu? Mi-ar fi placut sa aud Deja Vu in mai, dar macar am avut parte de ea aseara si sunt recunoscatoare pentru asta.

Bad Magic

Rupe!

De multe ori, astepti un nou album cu atata nerabdare si se dovedeste a fi o dezamagire. Dar de data asta... nu, foarte departe de un astfel de scenariu. Una din recenziile de pe Amazon il descrie ca fiind cel mai bun album de la Inferno incoace. Complet de acord.

Deci cred ca e clar ce o sa tot ascult in perioada urmatoare.

acum 6 ani...

... mergeam la primul meu concert Motörhead. A fost a doilea meu concert mare dupa ce vazusem Whitesnake cu aproape un an inainte. Doar ca la Whitesnake fusesem inconjurata de fetite isterice care mi-au torturat timpanele. Cine a fost la concerte de gen probabil stie si uraste momentele in care te surzeste nu muzica de pe scena, ci tipetele ascutite din jur. La Motörhead am stat langa fani Motörhead... mai tipici decat mine. Rockeri in toata firea, inalti, solizi. Relaxati, cu multe concerte in spate, veniti doar sa se simta bine. Si care m-au invatat sa cer pene. Si stiu ce ganditi in momentul asta: au creat un monstru!

In fine, a fost seara in care mi-am dat seama ca merita. Si poate ca in general nu prea am bani de concerte, dar merita... macar fiecare trupa de care sunt cu adevarat obsedata, macar o singura data... Si apoi a venit sfarsitul lui 2011, cand s-a anuntat OST Fest si Motörhead erau pe afis... si... ii mai vazusem, nici o alta trupa nu ma atragea mai tare, desi erau niste nume pe care consideram ca merita sa le bifez. Asa ca am ajuns sa decid ca o sa-mi iau abonament la festival. In primul rand ca sa vad iar Motörhead. Si apoi a venit 2014. Cand am amanat plecarea din Paris cu patru zile doar ca sa-i vad din nou. Si acum serios ca n-as rata o noua ocazie de a-i vedea. Se aplica si pentru alte mari obsesii.

that voice!

Inca rupe! Ce vreau sa aflu acum este... cand ii vedem si pe aici? Serios, acum ca l-am vazut pe Malmsteen (happy birthday, maestro!) si o sa vad Annihilator in toamna, Metal Church sunt in top #3 "de vreau sa vad cat mai suntem in viata si eu si ei". Pentru ca, din pacate, eu nu cred ca se mai poate dupa...

Yngwie Malmsteen, Bucuresti, Sala Palatului, 13 Mai 2015

Era de ani buni in capul listei de dorinte in materie de concerte. O lista de dorinte care s-a cam topit intre timp, pentru ca unele dorinte s-au implinit, iar mortii nu mai pot fi adusi niciodata inapoi. Desi m-as multumi si cu formule incomplete. In fine...

Vineri, 23 ianuarie. Am urlat. Probabil vecinii erau la munca, norocul meu. Malmsteen. Chiar daca n-as mai vedea altceva, tot face sa fie un an bun din punct de vedere concertistic. Malmsteen. Drace!

5 ani...

... si m-am trezit invadata de amintiri de la sfarsitul ala de saptamana. Ploaia de sambata. Hanoracul meu rosu. Nu mai tin minte insa de ce am mers prin ploaie, aveam abonament de metrou. Caramizile. Culorile. Turta dulce Weiss. Starea de rau. Asteptarea dinainte de AC/DC. Aglomeratia de la plecare. Berea din pantofi. Timpul pierdut pana sa dau de colegul care venise dupa mine cu masina. Oboseala. Podeaua din camera. Statusul acela. Nu. Pijamalele cu Blinky Bill. Ploaia de a doua zi. Puloverul de lana.

Drace...


sa nu uit sa respir...

Cea mai buna veste din ultimii cinci ani. Serios. Transpir, salivez, inghet... si probabil in curand ma voi trezi cu vecinii la usa, indigati de harmalaie.


prejudecati

Acum vreo doua saptamani, m-am impiedicat de articolul asta. N-am citit cartea, nu sunt cea mai mare fana Behemoth, dar titlul mi-a atras atentia, asa ca am citit articolul. Si mi-am tras o palma (da, foarte la propriu, chiar mi-am tras o palma) la partea asta:

... he started screaming and asking to take him to a hospital but he had all the make-up and pentagrams and shit. I mean, how do you explain that?

Ceeee? Omu' are fata arsa, da' problema mare e cum sa explice la spital toalele si machiaju'? De-a dreptul stupid. Pana nu stai sa te gandesti ca poate exista un motiv. Moment in care nu mai e stupid, ci trist.

ha?

Ca sunt o creatura ametita e poveste veche. Care nu pare sa se schimbe, pentru ca in continuare am parte de surprize cand fac curat prin casa. In ziua in care mi-am luat bilet la Annihilator, am mai pierdut ceva timp invartindu-ma de aiurea prin oras. Intamplator, era prima zi cu o temperatura mai "moale" si mai de plimbare dupa anul nou. Asa ca m-am trezit foarte frumos pictata cu zapada topita... adica apa... jegoasa pe partea de jos a nadragilor. Dar nu despre asta voiam sa povestesc...

Mi-am luat un covrig in ziua aia. Dupa vreo saptamana, m-am trezit sa-m golesc buzunarele hainei si am dat peste punga in care a venit pe care am scuturat-o frumos pe pervaz pentru ca na, acum am invatat cum se poate curata eficient dupa ugugu, deci pot sa manance si sa se cace in voie acolo. Si dupa ce am facut asta, am observat ceva...

Doar mie mi se pare ridicola chestia asta?

un alt rosu

Am trecut prin Billa in dimineata asta. In drum spre banca de unde mi-am ridicat banii pentru chestia asta. Si unde m-am panicat atat de tare la vederea bancnotelor de 200 - serios, cred ca vad asa ceva a doua oara in viata si pentru prima data mai mult de una, incat aproape am uitat ca una din ele ar trebui sa-mi ramana pentru intretinerea pe ultimele doua luni si tren, nu sunt toate pentru depus in cont. Si dupa ce mi-am dat seama... nu m-am simtit bine ca trebuie sa ma plimb cu ea zece minute pana acasa... chiar si in buzunarul interior al hainei.

In fine... revenind, ca am deviat prea mult. La Billa aveau capsune la reducere. Intrasem acolo cu gandul sa-mi iau un mar, unul din acelea mari, de un rosu inchis, la care ma uit mereu cand intru acolo... dar sunt mult mai scumpe decat ce cumpar de obicei, asa ca... nu. Doar imi zic mereu ca "intr-o zi", ceea ce pe undeva e stupid, pentru ca am platit in destule randuri mai mult pe zmeura sau mure... doar ca la alea nu exista alternativa mai ieftina. Intr-o zi chiar am luat unul. Pentru tati, ca venea la Bucuresti in ziua aia. Azi ar fi fost a doua oara, de data asta pentru mine, dar mi s-au aprins ochii cand am vazut capsunele.