on the verge of extinction... again

Amon Amarth. Pentru piesa care da si titlul celui mai recent album. Cu bucatele din Northmen - A Viking Saga, filmu' in care a aparut nenea Hegg.

Pentru ca m-a bufnit rasu' cand am vazut postarea asta saptamana trecuta. In ultimele cateva luni, am avut cateva momente de soc... hmmm, nu doar, cred ca a fost pe acolo si ceva panica dubioasa, pentru ca mi-am vazut moaca prin diverse locuri prin care nu m-as fi asteptat sa dau de ea pentru ca organizatorii unor conferinte au decis sa-si faca publicitate. Cred ca prima data a fost pe YouTube... cred ca intr-un clip live cu Sabaton, dar nu sunt sigura. Ce tin minte insa foarte clar e ca a creat o asemenea confuzie in creierasu' meu incat am inchis tabu' - domnu' creier, ce dracu' s-a intamplat acolo? Minunea s-a repetat pe diferite site-uri, insa nu m-am gandit niciodata sa-mi obosesc degetelele cu Shift + F2, s, Tab (pentru cine nu stie, screenshot in Firefox, nici un fel de add on necesar).

Pana in dimineata asta, cand am fost curioasa sa vad cum e vremea (desi nu ies decat extrem de rar din grota).

Mbine.

Azi m-am trezit la ora patru dimineata. Eram somnoroasa, confuza, dar in cele din urma nu mi-a parut rau. Ca m-am trezit la ora aia inumana doar ca sa prind live concertul Aerosmith de la Detroit.

Inca imi pare rau ca i-am ratat la Sofia. Nu era departe de noi. Si la Horsens. Nu era departe de Amsterdam, unde am fost pana cu o zi inaintea concertului. Asta dupa ce imi facusem planuri cu atata timp inaintea turneului european.

In fine. Au rupt. Si, ca intotdeauna, au facut minuni pentru starea mea de spirit. Si au fost momente in care mi-a venit sa intind bratele catre ecran si sa apuc capetelele alea din fata camerei si sa le soptesc... probabil ca nu... mai degraba sa le urlu in urechi... thank you!

Happy birthday, Mr. Joe Perry! And thank you!