on the verge of extinction... again

Ana, esti... ?

Da. A fost singura data cand am raspuns sincer la intrebarea asta. Am mai primit-o la fel de direct de la un fost prieten, dar nici n-am dat mare importanta, doar lansa intrebari stupide la foc automat. Apoi inca o data acum patru ani si am raspuns cu o intrebare despre cel mai stupid cliseu legat de chestia asta. Always speak less than you know. Fa-i sa creada ca esti toanta, ca habar n-ai, ca n-ai putea in veci sa...

...

E in regula. N-am... de tot. Doar... putin.

Putin o sa devina putin mai mult...

N-o sa se intample asta. O sa am grija.

Ana... toata lumea zice asta.

Eu o sa am grija.

A avut dreptate. Sa ma ia dracu', a avut dreptate! N-au trecut nici doi ani si am ajuns si la punctul ala. Cum dracu'? Nu e ca si cum n-as fi stiut. Nu e ca si cum as fi vrut de la inceput sa las lucrurile sa ajunga asa departe.

Am avut birou in camera dinainte sa incep clasa intai. Pe undeva, printr-un sertar din camera aia trebuie sa fie o poza cu mine, in versiunea de cinci ani, la biroul respectiv. Teoretic, ala trebuia sa fie biroul la care sa-mi fac temele dupa ce incep scoala. Doar ca n-a fost asa. Biroul a ramas singur, iar eu mi-am tot facut temele la masa din bucatarie. Exceptie faceau momentele in care mama voia sa calce rufe, asa ca "sediul" meu devenea dulapul de langa.

Dulap pe care a poposit la un moment dat si un radio. Radio de la care am aflat de Ferrari sau de Aerosmith. Si pe care am ajuns sa-l tin mereu pornit cat timp imi faceam temele. Am crescut, am intrat la liceu, m-am mutat in sfarsit la biroul din camera. Cu tot cu radio. Cu tot cu radio m-am mutat si la Bucuresti, dar am renuntat la el rapid. Nu prindeam nici un post cum trebuie, parca nimic nu mi se mai parea asa interesant. Asa ca l-am zburat inapoi la Brasov.

Apoi am dat de internet. Si de YouTube. Un concept pe care il iubesc in continuare, in ciuda multelor sale bube. Serios acum, singurul motiv pentru care mai am inca un cont google e YouTube, cu feed-ul personalizat si recomandarile bazate pe ce am tot frecat. Motiv pentru care nu prea dau play la chestii din afara sferei de interes, oricat de caraghioase ar promite sa fie. Nu vreau sa-mi poluez statisticile cu chestii care nu ma intereseaza cu adevarat.

Am spus de multe ori ca nu cred ca as putea sa ma intorc la radio/ televizor. Imi displace prea tare sa nu pot controla ce mi se serveste. Dar foarte probabil ca imi displace pentru ca ce mi se serveste de obicei nu prea se pupa cu preferintele mele. Pentru ca acum cateva saptamani m-am impiedicat de ceva mai pe gustul meu.

Dupa ora Romaniei, da startul saptamanii. Pentru ca incepe luni la 0:00. Pentru americani e inca duminica dupa-amiaza, dar nu conteaza. La eve-radio.com.

Da, publicitate. Neplatita. Si nici omul care face emisiunea nu e platit pentru asta.

Pentru ca uneori e relaxant sa lasi pe altcineva sa aleaga muzica. Ca n-as lasa pe oricine sa faca asta e alta poveste...