Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive aprilie 2014

[...]

Laptopul meu are aproape opt ani, nu mai functioneaza cu baterie, DVD writer-ul e mort, se pare ca nici nu mai pot copia nimic pe USB, tastatura e facuta in asa fel incat permite usor jegului sa se adune printre, trackpad-ul si butoanele dau rateuri...

Asa ca mi-am cumparat un laptop nou. Probabil unul din cele mai performante vazute de mine pana acum. Pentru ca na, vreau sa continui sa fac chestii in 3D. Din ce in ce mai nebunesti.

Doar ca nu ma vad folosindu-ma. Acum sunt tot pe laptopul vechi, pe asta o sa continui sa lucrez la prezentarea pentru Polonia si nici nu concep sa ma duc acolo cu cel nou.

L-am folosit zece minute si am detestat experienta. Asa ca ma gandesc sa-l returnez.

au murit corectorii...

Editia internationala.

Am aparut in .net magazine pe luna mai cu trei ponturi de CSS intr-o compilatie de 25 de astfel de dracii. Pentru piratii nenorociti curiosi din voi, se gaseste pe diverse trackere.

Din pacate, cu cateva greseli de limba engleza care jur ca nu imi apartin. Ponturile au fost editate ca sa se incadreze intr-un anumit numar de caractere (am stiut de asta de la bun inceput) si se pare ca asta nu le-a iesit chiar cum trebuie.

Zilele astea raspund la niste intrebari pentru un interviu (da' nu de-ala ca ala la care am scos minunea cu Dobermanu' sau cu streangu' sau cu aligatorii). Si daca initial am etichetat mental politica lor de a-mi trimite varianta finala ca s-o aprob inainte de publicare ca "a pain in the rear", acum pot spune ca le sunt recunoscatoare.

Ah, da. Am mai aparut undeva. Pe o lista de "key players" la nivel mondial cand vine vorba de CSS. Lista pe care mai apar si nume ca Eric Meyer sau Paul Irish.

Insomnium - While We Sleep

In toamna spuneam ca par a fi din ce in ce mai "slefuiti" si ca nu sunt sigura ce parere am despre asta. Iar acum... parca senzatia s-a accentuat.

Ma bucur ca au crescut ca trupa, ca primesc mai multa atentie, ca au in sfarsit un videoclip facut cum trebuie. Ville suna mult mai bine decat pe precedentul album, dar a fost asa un soc sa aud intai vocea lui pe piesa asta. Care imi place mult, curge mult mai bine decat Revelation, care mi-a parut asa fortata, dar in acelasi timp... we need to slow down?

Fata de The Bitter End, Medeia... cu singuranta au facut-o. Si da, pot intelege de ce asta se cheama progres. Si cu siguranta n-as avea pretentia sa scoata un alt album la fel ca primele trei. No man ever steps in the same river twice, for it's not the same river and he's not the same man. Dar parca tot imi lipseste furia aia. Si nu stiu cata legatura are cu faptul ca simt ca am cam pierdut-o si eu, in ciuda faptului ca sunt mai salbatica si mai agresiva ca niciodata.

[...]

Stiu. Am stiut de cand m-am intors din Australia. N-am zis nimic pentru ca aveam nevoie cu disperare de o pauza. Si pe undeva totusi speram ca o sa se aranjeze cumva lucrurile.

Dar acum nici nu mai apar pe site. Deci pana la urma nu-si permit sa ma zboare in Brazilia. Imi pare rau, chiar fusesem incantata cand am primit mailul... Dar acum sunt si asa obosita...

zburatoare

Hmmm, prost ales titlu, dar asta e...

Pe baza experientelor proprii extrem de limitate, cam cum au fost zborurile mele cu diverse companii aeriene din diverse tari.

Nemti. Scaune spartane. Bine ca Germania nu-i departe. Desert fain de fiecare data totusi.

Englezi. Scaune mai comode. Mancare de dat la maidanezi, pentru ca-i iubesc foarte tare.

Arabi. Maaami, ce caut eu aici? Vreau inapoi in tomberon, nu-s facuta pentru luxul asta. Cea mai buna apa bauta vreodata! Pachetele sigilate cu pernuta, patura, casti, crema de maini, periuta si pasta de dinti, sosete pufoase si servetele parfumate pentru fiecare loc de la economy. Prize. Prea multe butoane pentru o idioata ca mine, am avut nevoie de ajutor. A, si stewardesele arata beton, nu-s sterse ca europencele. Motiv de salivat intens sau de turbat de invidie, dupa caz. Plus ca par a vorbi si ceva mai multe limbi.

Romani. Scaunele fac scarta-scarta. Bam, de unde a picat bratul asta de scaun? Bam! Da' masa asta de unde a mai picat? Voi sunteti siguri ca avionul asta nu se dezintegreaza inainte sa aterizeze? Si cam la fel ca avionul arata si parul stewardeselor.

Si da, am vrut sa fiu amuzanta, dar nu, nu glumesc la faza cu "bam, de unde a picat?", chiar am trait experienta. Senzatii tari, romanesti!

reactii de la conferinta cangurilor

Aici.

Da, stiu, rochia aia cu stele argintii si maneci umflate e ceva ce probabil n-ar trebui purtat decat la un concert KISS.

i'm a criminal

Sunt un dinozaur istet. Cel putin asa cred in momentul in care ajung la casa sa platesc ce-am cumparat. Ma incadrez in fix trei bonuri si sase bani. Sau nu. Imi pica putin prost cand casiera imi spune o suma cu vreo 70 si ceva de bani mai mica decat imi calculasem eu, dar asta e, nu vreau sa mai iau altceva sa completez la trei bonuri.

Doar ca in drum spre casa imi dau seama de ce. Din cauza ca nu suport sa se atinga chestiile reci de chestiile calde. Chestiile reci fiind inghetata si diversele fructe, iar chestia calda fiind covrigul din punga din mana, punga pe care de data asta am uitat sa i-o bag sub bot tipei de la casa, asa cum fac de obicei.

Nu, nu m-am mai intors. Si de lene, de scarba de mers prin ploaie, si din cauza ca probabil mi-ar fi zis ca-s nebuna. Asa cum s-a intamplat acum cateva luni cand am luat din frigider o inghetata care aparea in pliantul cu oferte si la raft la 39.99, dar la casa a aparut un pret de 34.99. Si m-a mancat sa-i zic tipului de la casa de chestia asta. Si am primit o privire plina de mila.

take it back, take it back, take it back...

Deja intuneric. Taximetristul a avut o tentativa de conversatie la plecarea de la hotel, dar n-a primit nici un raspuns mai lung de un cuvant. Asa ca a lasat sa curga muzica. Clasica din fericire. Orasul nu-mi mai pare atat de periculos in combinatie cu obsesiile proprii, dar tot nu pot spune ca m-ar incanta vizual. Dar nu mai conteaza, nu? Plec, sunt deja in drum spre Tullamarine.

Deja am ajuns. Nu-mi vine sa cred cat de repede. Primul lucru pe care il vad e un cantar. N-ar strica sa cantaresc ghiozdanul, greutatea maxima e de sapte kilograme. In ciuda temerilor mele si a chestiilor in plus indesate fata de primul drum... tot n-are nici macar sase.

Prost semnalizat aeroport. Si parca toata lumea in afara de mine se cara cu nspe chestii. Sunt oare singura fara bagaj de cala? Din nou, prost semnalizat aeroport, noroc ca mai are si angajati. Cei de la control sunt incredibil de amabili. Drace, ce coada la pasapoarte! Se misca repede, nu ma plang, dar sunt doar doua ghisee si doua cozi mult prea lungi. Ah, la mine nu mai merg lucrurile asa repede, imi scaneaza pasaportul de doua ori si mi-l stampileaza.

from Melbourne, with love

Ploua. E ora 1 noaptea si ploua. A plouat aproape non-stop de marti de cand am sosit.

Nu-mi place. Nu doar ca ploua, nu-mi place orasul deloc. Pe undeva, ma simt vinovata ca spun asta. Organizatorii s-au purtat fantastic cu mine. Chiar mai mult decat in cazul celorlalte conferinte de pana acum, desi n-am avut niciodata de ce sa ma plang din punctul asta de vedere. Si sunt foarte constienta ca nu toata lumea a avut acelasi noroc, desi pe undeva poate "norocul" a avut si ceva de-a face cu atitudinea mea.

Hotelul e la intersectia Bourke Street cu King Street. O zona ce amesteca bizar cladiri vechi cu altele moderne cu zeci de etaje. Nu credeam ca astfel de cladiri inalte se construiesc atat de aproape unele de altele. Hotelul e exact ca zona, un amestec bizar de vechi si nou. Si, la fel ca zona, nu-mi place.