Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive 2014

this better be it

Uneori nu mai poti merge inainte, dar nu exista nici cale de intoarcere si nu poti sta nici pe loc...

Si da, intregul album e excelent.

Happy Birthday!

Because God was born on this day...

Nu, n-am picat in cap. Acum cinci saptamani si o zi ii vedeam pentru a treia oara live. A meritat. Asa a meritat! Un sfert din setlist piese pe care nu le mai prinsesem live inainte. M-am simtit bine si mi-am adus aminte de ce imi place asa mult sa merg la concerte. Dar spre sfarsit, intre doua piese, creierul meu a inregistrat ceva ce n-a mai putut sa uite. Lemmy intinzand mana dupa sticla de apa. Drace, cum ii tremura mana. M-a speriat. Si, in acelasi timp, m-a facut recunoscatoare pentru faptul ca e totusi acolo, pe scena, la cativa metri in fata mea.

Thank you, thank you so, so much... I hope you're having a very happy birthday!


Imi place la nebunie piesa asta. Si... dupa cum spune si Lemmy la inceput, n-a facut decat o mana de setlisturi pana in turneul asta.

tot chestii negre

Daca tot sunt rockerita, nu?

Meh, in realitate n-are nici o legatura.

Prima chestie ar fi ca m-am impiedicat zilele trecute de imaginea din dreapta. Care presupun ca se vrea a fi un fel de infografic. Ce m-a deranjat a fost insa titlul care spune ca pisicile negre chiar au ghinion. Scuzele mele, dar ce vad eu acolo nu se cheama ca pisicile negre au ghinion, se cheama pur si simplu ca pe biata noastra planeta se gasesc prea multi bipezi al caror ceier e inca la nivel de Ev Mediu.

A doua chestie a fost ca am luat o mini tableta de ciocolata de la Lidl. Cred ca la raft avea eticheta de ciocolata amaruie. Asta si scrie pe spate la descrierea in romana, nu insa si in fata, unde scrie mare doar "Rich Chocolate". Nici urma de "Dark". Probabil pentru ca pe lista de ingrediente apare si laptele, iar legislatia europeana cam spune ca respectivul domn nu are ce cauta in ciocolata amaruie.

ce vor pisicile

Diverse.

M-am simtit mereu o pisica neagra, dar n-am stiut niciodata exact de ce. Acum par ceva mai clare lucrurile.

\m/

ma bucur ca am putut face un cadou

Am castigat un laptop in urma cu aproximativ o saptamana. A fost o adevarata surpriza sa vad mailul in conditiile in care ideea de concurs nici macar nu se prinsese de creieras si lasasem comentariul pentru ca se intamplase sa ma manance degetele atunci. Evident, eu nu aveam nevoie de el pentru ca mi-am cumparat unul nou recent. Dar stiu ca tati astepta ceva decizie in legatura cu laptopul meu vechi de care sunt in continuare foarte atasata pentru ca actualul lui calculator e unul foarte vechi, de aproape noua ani. Si foarte, foarte incet.

Probabil una din cele mai usoare decizii ale anului. Eu clar nu sunt genul de persoana care sa aiba nervi sa vanda chestii si el clar avea nevoie de ceva mai bun. Asa ca surpriza a picat bine. Laptopul a venit cu Free DOS, ceea ce... ineamna ca inainte sa-l pasez brontozaurului mare, mi-a revenit sarcina de a face ceva in privinta asta. Ultima data cand instalasem un sistem de operare fusese in ziua concertului Aerosmith de la Bucuresti... 18 iunie 2010, asa ca nu prea am avut idee in ce ma bag. Dar dupa ceva nervi (si nu doar ai mei, sub tocatoare au mai intrat si cei ai lui Mihai... mersi pentru rabdare!) pot spune ca in sfarsit are un laptop cu tot ce e esential pentru el.

Acum e impachetat frumos la loc in cutie. Si asteapta sa-si intalneasca stapanul, chestie care se va intampla in mai putin de 36 de ore. Sper sa se impace pentru ca eu sunt incantata, diferenta fata de calculatorul lui cel vechi e uriasa. Si i l-am personalizat cu foarte mult drag.

Ah, da, in caz ca se intreaba cineva de ce poza si nu screenshot... pentru ca-s toanta! Si nu m-a pocnit ideea inainte sa-l inchid, sa-mi iau amprentele de pe el si sa-l impachetez la loc.

a treia oara

O sa-i vad a treia oara. La Paris de data asta, imediat dupa dotCSS si dotJS.

2007, de Craciun. Am trecut prin DVD-urile lor toata noaptea si a fost singurul lucru care m-a oprit sa fac o tampenie.

2009. Ii vedeam pentru prima data la Bucuresti. Inca tin minte ziua in care mi-am luat bilet. M-am dus la diverta dupa ore, dar nu aveam bani decat pe card si nu puteam sa cumpar bilet cu cardul. Nu mai era mult timp pana la inchidere si aproape am zburat pe scari pana la cel mai apropiat bancomat. A meritat. Ziua concertului a fost una din cele mai bune zile dintr-un an foarte bun.

2012. A doua oara, la OST Fest. Imi luasem abonament inca din decembrie special pentru ei. Eram obosita, setlistul a fost asa scurt, dar, din nou, a meritat. A fost din nou una din cele mai bune zile ale anului.

2014. Nu puteam sa ratez sansa asta. O sa merite. Plus ca Lemmy a zis ca spera sa ne vada. Stiu. Nu sunt nici chioara, nici batuta in cap. Da. Dar n-o s-o spun.

muzicale. si vizuale. 9.

Amon Amarth. Pentru piesa care da si titlul celui mai recent album. Cu bucatele din Northmen - A Viking Saga, filmu' in care a aparut nenea Hegg.


riscurile publicitatii online #2

Pentru ca m-a bufnit rasu' cand am vazut postarea asta saptamana trecuta. In ultimele cateva luni, am avut cateva momente de soc... hmmm, nu doar, cred ca a fost pe acolo si ceva panica dubioasa, pentru ca mi-am vazut moaca prin diverse locuri prin care nu m-as fi asteptat sa dau de ea pentru ca organizatorii unor conferinte au decis sa-si faca publicitate. Cred ca prima data a fost pe YouTube... cred ca intr-un clip live cu Sabaton, dar nu sunt sigura. Ce tin minte insa foarte clar e ca a creat o asemenea confuzie in creierasu' meu incat am inchis tabu' - domnu' creier, ce dracu' s-a intamplat acolo? Minunea s-a repetat pe diferite site-uri, insa nu m-am gandit niciodata sa-mi obosesc degetelele cu Shift + F2, s, Tab (pentru cine nu stie, screenshot in Firefox, nici un fel de add on necesar).

Pana in dimineata asta, cand am fost curioasa sa vad cum e vremea (desi nu ies decat extrem de rar din grota).

vremea

Mbine.

happy birthday, rock star!

Joe Perry, Stop Messin' Around, Detroit 2014

Azi m-am trezit la ora patru dimineata. Eram somnoroasa, confuza, dar in cele din urma nu mi-a parut rau. Ca m-am trezit la ora aia inumana doar ca sa prind live concertul Aerosmith de la Detroit.

Inca imi pare rau ca i-am ratat la Sofia. Nu era departe de noi. Si la Horsens. Nu era departe de Amsterdam, unde am fost pana cu o zi inaintea concertului. Asta dupa ce imi facusem planuri cu atata timp inaintea turneului european.

In fine. Au rupt. Si, ca intotdeauna, au facut minuni pentru starea mea de spirit. Si au fost momente in care mi-a venit sa intind bratele catre ecran si sa apuc capetelele alea din fata camerei si sa le soptesc... probabil ca nu... mai degraba sa le urlu in urechi... thank you!

Happy birthday, Mr. Joe Perry! And thank you!

m-am retras de la o conferinta

Frontend Conf de la Zurich. Posibil sa ma retrag si de la restul care urmeaza.

De-aia.

cand? cum? de ce?

Ana, esti... ?

Da. A fost singura data cand am raspuns sincer la intrebarea asta. Am mai primit-o la fel de direct de la un fost prieten, dar nici n-am dat mare importanta, doar lansa intrebari stupide la foc automat. Apoi inca o data acum patru ani si am raspuns cu o intrebare despre cel mai stupid cliseu legat de chestia asta. Always speak less than you know. Fa-i sa creada ca esti toanta, ca habar n-ai, ca n-ai putea in veci sa...

...

E in regula. N-am... de tot. Doar... putin.

Putin o sa devina putin mai mult...

N-o sa se intample asta. O sa am grija.

Ana... toata lumea zice asta.

Eu o sa am grija.

A avut dreptate. Sa ma ia dracu', a avut dreptate! N-au trecut nici doi ani si am ajuns si la punctul ala. Cum dracu'? Nu e ca si cum n-as fi stiut. Nu e ca si cum as fi vrut de la inceput sa las lucrurile sa ajunga asa departe.

a renunta la a mai controla

Am avut birou in camera dinainte sa incep clasa intai. Pe undeva, printr-un sertar din camera aia trebuie sa fie o poza cu mine, in versiunea de cinci ani, la biroul respectiv. Teoretic, ala trebuia sa fie biroul la care sa-mi fac temele dupa ce incep scoala. Doar ca n-a fost asa. Biroul a ramas singur, iar eu mi-am tot facut temele la masa din bucatarie. Exceptie faceau momentele in care mama voia sa calce rufe, asa ca "sediul" meu devenea dulapul de langa.

Dulap pe care a poposit la un moment dat si un radio. Radio de la care am aflat de Ferrari sau de Aerosmith. Si pe care am ajuns sa-l tin mereu pornit cat timp imi faceam temele. Am crescut, am intrat la liceu, m-am mutat in sfarsit la biroul din camera. Cu tot cu radio. Cu tot cu radio m-am mutat si la Bucuresti, dar am renuntat la el rapid. Nu prindeam nici un post cum trebuie, parca nimic nu mi se mai parea asa interesant. Asa ca l-am zburat inapoi la Brasov.

Apoi am dat de internet. Si de YouTube. Un concept pe care il iubesc in continuare, in ciuda multelor sale bube. Serios acum, singurul motiv pentru care mai am inca un cont google e YouTube, cu feed-ul personalizat si recomandarile bazate pe ce am tot frecat. Motiv pentru care nu prea dau play la chestii din afara sferei de interes, oricat de caraghioase ar promite sa fie. Nu vreau sa-mi poluez statisticile cu chestii care nu ma intereseaza cu adevarat.

Am spus de multe ori ca nu cred ca as putea sa ma intorc la radio/ televizor. Imi displace prea tare sa nu pot controla ce mi se serveste. Dar foarte probabil ca imi displace pentru ca ce mi se serveste de obicei nu prea se pupa cu preferintele mele. Pentru ca acum cateva saptamani m-am impiedicat de ceva mai pe gustul meu.

Dupa ora Romaniei, da startul saptamanii. Pentru ca incepe luni la 0:00. Pentru americani e inca duminica dupa-amiaza, dar nu conteaza. La eve-radio.com.

Da, publicitate. Neplatita. Si nici omul care face emisiunea nu e platit pentru asta.

Pentru ca uneori e relaxant sa lasi pe altcineva sa aleaga muzica. Ca n-as lasa pe oricine sa faca asta e alta poveste...

winds of change

Sa fiu sincera, de-abia asteptam momentul asta. In ciuda lipsei de rabdare ce ma caracterizeaza, simt mereu nevoia sa analizez prezentarile, sa pun sub lupa si sa critic orice a mers prost.

In cazul asta insa... nu mai tineam minte mare lucru. Doar cateva bucatele si atat. Printre ele, momentele in care imi strangeam cablurile dupa prezentare si am scapat un I zoned out frustrat catre Stephen.

Motiv pentru care de-abia asteptam sa apara clipul. Sa-l disec, sa gasesc momente care ma fac sa-mi trag palme, sa ma zgarii pe fata...

Si acum e online.

Inceputul e un moment de "vai, sa-mi trag palme!" - pana acum, n-am considerat ca am ajuns vreodata sa vorbesc prea repede. Tin minte ca in seara dinainte Tab imi spunea ca de obicei vorbeste prea repede si ca incearca sa mearga mai incet si eu ma gandeam ca... drace, eu am exact problema opusa si mi-as dori sa vorbesc mai repede. Doar ca azi, vazand inceputul, imi vine in minte o singura chestie: I am so overcompensating the slow flow thing!

Ma rog, mai e si gandul ca na, eram in Amsterdam si cine stie ce concluzii s-ar putea trage de aici... desi n-ar fi cazul. Chiar nu consumasem nimic. In afara de niste dropsuri Orbit cu care venisem din Bucuresti.

Sunt o groaza de and si de so acolo. Sunt o groaza de poticneli. Cateva cuvinte scuipate rapid, pauza, iar cateva cuvinte scuipate rapid, iar pauza... si tot asa. Permanent, parca ar trebui sa fac o pauza sa-mi trag sufletul si apoi s-o iau incet. Desi, la fel ca la Varsovia, am intrat in timpul pentru intrebari. Macar nu l-am depasit si pe ala cum am facut la Melbourne.

Si totusi... parca s-au schimbat lucrurile fata de acum noua luni. Nu suficient insa...

CSS Day ♥

Inca o conferinta. Nimic nou. Ah da, au fost dispusi din primul moment sa ma plateasca mai serios decat am fost platita vreodata. Mare branza!

Dar a fost ceva special, "the best speaker care in the world" nu a fost doar lauda din partea organizatorului. Si chestia asta nu inseamna neaparat sa toace ei bani, ci in primul rand sa nu-mi toc eu nervi. M-au contactat in octombrie, m-au intrebat daca sunt interesata, am zis da si mi-au spus ca discutam in detaliu subiectul prezentarii si chestiunile organizatorice la sfarsit de ianuarie, inainte sa ne anunte oficial. Chestie pe care am apreciat-o enorm pentru ca sunt convinsa ca n-ar fi fost deloc placut sa stau ca tampita sa ma intreb ce inseamna daca nu mai dau nici un semn timp de atatea saptamani.

Si mai departe totul a mers pe aceeasi linie. Au reactionat prompt la orice intrebare, nemultumire sau nesiguranta din partea mea. Si a mai fost si asta. Si altele de gen.

Motiv pentru care mi-am dorit mult sa iasa bine. Dar nu tin minte mare lucru din timpul prezentarii mele.

Asa ca nu am decat cuvintele si imaginile altora.

Collapsing Worlds

You're taking unnecessary risks and soon you'll lose everything you've worked so hard for...

Ma bantuie.

Inainte de prima mea conferinta, am pierdut tot timpul lucrand la prezentare. Asa ca nu doar ca n-am avut timp s-o repet, dar nici macar nu am incercat sa trec prin ea macar o singura data cu voce tare.

Ceea ce nu s-a mai intamplat pentru urmatoarele doua sau la Decompress, dar s-a repetat la CSSConf Australia. Unde nu doar ca am fost la fel de varza ca la Berlin, dar am si busit aspectul prezentarii din cauza ca am incercat sa fac sa nu mai fie taiate bucati din textul care ajungea aproape de margini.

Aspect care altfel ar fi fost destul de reusit pentru ca din toamna si pana in primavara am imbunatatit cateva chestii la platforma pe care mi-am creat-o special pentru asa ceva. Si nu doar la nivel vizual, ci si atunci cand vine vorba de performanta sau de navigat prin prezentare.

muzicale. si vizuale. 8.

N-am fost niciodata fana. Nu mi s-a intamplat niciodata sa dau repeat la vreo piesa de-a lor. Pana ieri dimineata cand am descoperit ceva nou care s-a intamplat sa ma prinda. Asa ca, dupa ce am frecat-o doua zile, am zis ca n-ar fi o idee rea sa o pun si aici.

[...]

Laptopul meu are aproape opt ani, nu mai functioneaza cu baterie, DVD writer-ul e mort, se pare ca nici nu mai pot copia nimic pe USB, tastatura e facuta in asa fel incat permite usor jegului sa se adune printre, trackpad-ul si butoanele dau rateuri...

Asa ca mi-am cumparat un laptop nou. Probabil unul din cele mai performante vazute de mine pana acum. Pentru ca na, vreau sa continui sa fac chestii in 3D. Din ce in ce mai nebunesti.

Doar ca nu ma vad folosindu-ma. Acum sunt tot pe laptopul vechi, pe asta o sa continui sa lucrez la prezentarea pentru Polonia si nici nu concep sa ma duc acolo cu cel nou.

L-am folosit zece minute si am detestat experienta. Asa ca ma gandesc sa-l returnez.

au murit corectorii...

Editia internationala.

Am aparut in .net magazine pe luna mai cu trei ponturi de CSS intr-o compilatie de 25 de astfel de dracii. Pentru piratii nenorociti curiosi din voi, se gaseste pe diverse trackere.

Din pacate, cu cateva greseli de limba engleza care jur ca nu imi apartin. Ponturile au fost editate ca sa se incadreze intr-un anumit numar de caractere (am stiut de asta de la bun inceput) si se pare ca asta nu le-a iesit chiar cum trebuie.

Zilele astea raspund la niste intrebari pentru un interviu (da' nu de-ala ca ala la care am scos minunea cu Dobermanu' sau cu streangu' sau cu aligatorii). Si daca initial am etichetat mental politica lor de a-mi trimite varianta finala ca s-o aprob inainte de publicare ca "a pain in the rear", acum pot spune ca le sunt recunoscatoare.

Ah, da. Am mai aparut undeva. Pe o lista de "key players" la nivel mondial cand vine vorba de CSS. Lista pe care mai apar si nume ca Eric Meyer sau Paul Irish.

Insomnium - While We Sleep

In toamna spuneam ca par a fi din ce in ce mai "slefuiti" si ca nu sunt sigura ce parere am despre asta. Iar acum... parca senzatia s-a accentuat.

Ma bucur ca au crescut ca trupa, ca primesc mai multa atentie, ca au in sfarsit un videoclip facut cum trebuie. Ville suna mult mai bine decat pe precedentul album, dar a fost asa un soc sa aud intai vocea lui pe piesa asta. Care imi place mult, curge mult mai bine decat Revelation, care mi-a parut asa fortata, dar in acelasi timp... we need to slow down?

Fata de The Bitter End, Medeia... cu singuranta au facut-o. Si da, pot intelege de ce asta se cheama progres. Si cu siguranta n-as avea pretentia sa scoata un alt album la fel ca primele trei. No man ever steps in the same river twice, for it's not the same river and he's not the same man. Dar parca tot imi lipseste furia aia. Si nu stiu cata legatura are cu faptul ca simt ca am cam pierdut-o si eu, in ciuda faptului ca sunt mai salbatica si mai agresiva ca niciodata.

[...]

Stiu. Am stiut de cand m-am intors din Australia. N-am zis nimic pentru ca aveam nevoie cu disperare de o pauza. Si pe undeva totusi speram ca o sa se aranjeze cumva lucrurile.

Dar acum nici nu mai apar pe site. Deci pana la urma nu-si permit sa ma zboare in Brazilia. Imi pare rau, chiar fusesem incantata cand am primit mailul... Dar acum sunt si asa obosita...

zburatoare

Hmmm, prost ales titlu, dar asta e...

Pe baza experientelor proprii extrem de limitate, cam cum au fost zborurile mele cu diverse companii aeriene din diverse tari.

Nemti. Scaune spartane. Bine ca Germania nu-i departe. Desert fain de fiecare data totusi.

Englezi. Scaune mai comode. Mancare de dat la maidanezi, pentru ca-i iubesc foarte tare.

Arabi. Maaami, ce caut eu aici? Vreau inapoi in tomberon, nu-s facuta pentru luxul asta. Cea mai buna apa bauta vreodata! Pachetele sigilate cu pernuta, patura, casti, crema de maini, periuta si pasta de dinti, sosete pufoase si servetele parfumate pentru fiecare loc de la economy. Prize. Prea multe butoane pentru o idioata ca mine, am avut nevoie de ajutor. A, si stewardesele arata beton, nu-s sterse ca europencele. Motiv de salivat intens sau de turbat de invidie, dupa caz. Plus ca par a vorbi si ceva mai multe limbi.

Romani. Scaunele fac scarta-scarta. Bam, de unde a picat bratul asta de scaun? Bam! Da' masa asta de unde a mai picat? Voi sunteti siguri ca avionul asta nu se dezintegreaza inainte sa aterizeze? Si cam la fel ca avionul arata si parul stewardeselor.

Si da, am vrut sa fiu amuzanta, dar nu, nu glumesc la faza cu "bam, de unde a picat?", chiar am trait experienta. Senzatii tari, romanesti!

reactii de la conferinta cangurilor

Aici.

Da, stiu, rochia aia cu stele argintii si maneci umflate e ceva ce probabil n-ar trebui purtat decat la un concert KISS.

i'm a criminal

Sunt un dinozaur istet. Cel putin asa cred in momentul in care ajung la casa sa platesc ce-am cumparat. Ma incadrez in fix trei bonuri si sase bani. Sau nu. Imi pica putin prost cand casiera imi spune o suma cu vreo 70 si ceva de bani mai mica decat imi calculasem eu, dar asta e, nu vreau sa mai iau altceva sa completez la trei bonuri.

Doar ca in drum spre casa imi dau seama de ce. Din cauza ca nu suport sa se atinga chestiile reci de chestiile calde. Chestiile reci fiind inghetata si diversele fructe, iar chestia calda fiind covrigul din punga din mana, punga pe care de data asta am uitat sa i-o bag sub bot tipei de la casa, asa cum fac de obicei.

Nu, nu m-am mai intors. Si de lene, de scarba de mers prin ploaie, si din cauza ca probabil mi-ar fi zis ca-s nebuna. Asa cum s-a intamplat acum cateva luni cand am luat din frigider o inghetata care aparea in pliantul cu oferte si la raft la 39.99, dar la casa a aparut un pret de 34.99. Si m-a mancat sa-i zic tipului de la casa de chestia asta. Si am primit o privire plina de mila.

take it back, take it back, take it back...

Deja intuneric. Taximetristul a avut o tentativa de conversatie la plecarea de la hotel, dar n-a primit nici un raspuns mai lung de un cuvant. Asa ca a lasat sa curga muzica. Clasica din fericire. Orasul nu-mi mai pare atat de periculos in combinatie cu obsesiile proprii, dar tot nu pot spune ca m-ar incanta vizual. Dar nu mai conteaza, nu? Plec, sunt deja in drum spre Tullamarine.

Deja am ajuns. Nu-mi vine sa cred cat de repede. Primul lucru pe care il vad e un cantar. N-ar strica sa cantaresc ghiozdanul, greutatea maxima e de sapte kilograme. In ciuda temerilor mele si a chestiilor in plus indesate fata de primul drum... tot n-are nici macar sase.

Prost semnalizat aeroport. Si parca toata lumea in afara de mine se cara cu nspe chestii. Sunt oare singura fara bagaj de cala? Din nou, prost semnalizat aeroport, noroc ca mai are si angajati. Cei de la control sunt incredibil de amabili. Drace, ce coada la pasapoarte! Se misca repede, nu ma plang, dar sunt doar doua ghisee si doua cozi mult prea lungi. Ah, la mine nu mai merg lucrurile asa repede, imi scaneaza pasaportul de doua ori si mi-l stampileaza.

from Melbourne, with love

Ploua. E ora 1 noaptea si ploua. A plouat aproape non-stop de marti de cand am sosit.

Nu-mi place. Nu doar ca ploua, nu-mi place orasul deloc. Pe undeva, ma simt vinovata ca spun asta. Organizatorii s-au purtat fantastic cu mine. Chiar mai mult decat in cazul celorlalte conferinte de pana acum, desi n-am avut niciodata de ce sa ma plang din punctul asta de vedere. Si sunt foarte constienta ca nu toata lumea a avut acelasi noroc, desi pe undeva poate "norocul" a avut si ceva de-a face cu atitudinea mea.

Hotelul e la intersectia Bourke Street cu King Street. O zona ce amesteca bizar cladiri vechi cu altele moderne cu zeci de etaje. Nu credeam ca astfel de cladiri inalte se construiesc atat de aproape unele de altele. Hotelul e exact ca zona, un amestec bizar de vechi si nou. Si, la fel ca zona, nu-mi place.

current status: blue

Cam cum era Simba cand a fost gasit de Timon si Pumbaa.

Mi-a aparut asta in timeline aseara.

Am fost invitata sa tin o prezentare la inca o conferinta. In Austria. In mai. Gagica care m-a contactat n-are nici o vina, asa ca n-o sa-i sar in cap, dar imi vine sa urlu ca n-a facut-o cu o luna si jumatate mai devreme. Am fost invitata acum, cand o buna bucata din mai imi e blocata cu o conferinta la care probabil n-o sa merg, dar organizatorii cauta avocat ca sa... dracu' stie exact ce, dar vor sa ma zboare totusi cumva in Florida.

Asa ca ratez o tara unde chiar voiam sa merg, unde pot sa intru doar cu buletin, pentru una care oricum nu ma incanta decat datorita oamenilor pe care imi doream sa-i (re)vad si pentru care oricum n-am primit viza.

De cateva zile nu-mi iese piesa asta din minte...

no wally gator

Adica nu viza. Nu pot spune ca-mi pare rau ca n-am obtinut viza sau ca "ratez" conferinta (probabil o sa se mearga pe varianta live stream ceea ce sincer mi-ar conveni mai mult decat sa ma car eu pana acolo, in conditiile in care nu ma incanta sa schimb trei avioane si pana acum am cam evitat oricum mereu cina restransa dinainte sau petrecerea de dupa). Imi pare rau de banii tocati aiurea, din care o sa-mi recuperez cel mult taxa de viza. Doar ca eu am mai cheltuit inca aproape 100 de lei pe alte dracii aditionale. Si imi pare rau de timpul pierdut.

cu dedicatie

Parca arata putin altfel site-ul acum (scroll in jos pana la speakers).

Cu asta inchidem golul de trei saptamani si ceva din mai.

Primul punct fix din septembrie. Sper sa ramana spatiu pentru JS + CSS Conf. Vreau rau de tot sa ma intorc la Berlin.

Si da, am zis ca asta e cu dedicatie. Pentru toti cei care mi-au zis ca matematica e inutila si ca n-o sa fac nimic cu ea. Pentru toti cei care mi-au zis ca trebuie sa fac compromisuri. Sa ma pupati undeva!

Going to Brazil

E oficial, apare moaca mea pe site.

Si... asta. Serios, wow!

Ah, da. Si Motorhead au o piesa al carei nume l-am furat pentru titlul postarii.

sa tragem aligatori de coada

Your proposals Actually... that's not WebGL... and Bringing box-shadow into the light were the two highest ranked talks by our committee. Quite an honor indeed to take both the first and second position! We are very excited to invite you to speak at CSSConf 2014 in Amelia Island, Florida.

Asa suna inceputul unui mail primit dupa ce m-a mancat sa trimit propuneri de prezentari pentru CSSConf US. Acum e oficial.

Mi-e groaznic de frica.

Din cauza ca s-ar putea sa nu obtin viza. Asa cum s-ar putea sa n-o obtin pe cea pentru Australia. Mi-au cerut informatii suplimentare despre tot, mai putin marimea de chiloti. Da, organizatorii stiu cum stau lucrurile. In ambele cazuri. Si au promis ca vor face tot ce pot sa ma ajute cu vizele.

Din cauza ca m-au lasat pe mine sa aleg ce prezentare vreau sa tin. Si am ales una complet noua. Intentionez sa o schimb de la o conferinta la alta si pe cea despre poliedre, dar macar acolo am deja un schelet. Aici nu am inca nimic. Asta in conditiile in care in unele zone din calendar, spatiul dintre doua conferinte va fi de sub o saptamana.

primele doua anunturi oficiale

Adica primele conferinte de anul asta (primele anuntate, cronologic e asa o harababura la mine in cap) la care o sa trancanesc despre... 3D in CSS, se putea altfel? Pentru ca se pare ca asta vor toti care ma invita. A nu se intelege gresit, imi place in draci sa fac asta, dar nu reprezinta 100% din mine. Cand Angelina spunea acum patru luni ca a tinut o prezentare despre Shadow DOM in 2012 si dupa aia toata lumea care a chemat-o pentru altele a vrut acelasi subiect, oricat a incercat ea sa explice ca mai face si alte chestii interesante... nu m-am gandit ca sunt si eu deja pornita pe acelasi drum...

CSSconf Australia, Melbourne. Si da, puteti sa radeti. Groaznic stereotip. Dar na, eu is aia cu "Florida? Alligators?", asa ca na...

CSS Day, Amsterdam. Nu-mi vine sa cred ca m-au trecut prima pe lista. Da, da, stiu, pe pagina ordinea e aleatoare, se schimba la fiecare refresh. Si pe pagina "Programme" ordinea e alfabetica dupa numele mic. Si intamplator, nu mai e nimic altceva inainte de Ana...

Mai urmeaza. Mai multe decat pana acum.

[...]

I'd say this is feeding my impostor syndrome. If I didn't fear I really don't have anything of the kind.

Same goes for being called a world-class speaker (cssday.nl).

just don't want it anymore...

Am tras atat de tare sa strang bani pentru un meet & greet Aerosmith. $1300, poate chiar mai mult si i-as fi dat fara nici o umbra de regret vara trecuta. Doar ca n-au mai venit in Europa. Anul asta vin si nu doar ca nu mai sunt dispusa sa dau banii pentru meet & greet (ahem, nu ca ar mai oferi macar astfel de pachete anul asta), dar nici nu ma mai intereseaza sa merg la vreun concert. Sa le fie de bine, trebuiau sa vina in 2013.

La fel, am tras tare sa strang bani de laptop. Mi s-a spus ca nu-s in toate mintile ca vreau sa dau $2300 pe asa ceva. L-as fi luat daca l-as fi gasit la noi. L-as fi luat din Germania daca n-ar fi fost cu tastatura nemteasca. L-as fi cumparat online daca as fi putut sa-l cumpar si ca persoana, nu doar ca firma. Acum teoretic (practic nu stiu, ca nu m-am carat la magazin) se gaseste si la noi, dar pur si simplu nu ma mai intereseaza.

a nins prea putin!

Asa urla azi o copchila pe langa care am trecut.

Am fost sa-mi fac pasaport. Prin zapada. In caz ca ajuta chestia asta pe cineva, am fost la sediul din sectorul 3, trecut pe site ca Lucretiu Patrascanu nr. 3-5, desi e pe partea cu numere pare si e de fapt pe Aleea Barajul Iezeru. Ca sa fie mai simplu pentru toata lumea, cladirea e cea din curte, cea alba din dreapta, nu cea verde din stanga (click pe acel logo Google din coltul ei de stanga jos ca sa se deschida in tab nou si sa puteti iesi din Street View... nu stiu de ce nu merge asta in embed - ajutor?):

pasaport si alti monstri

Nu-mi vine sa cred ca postarea in care intrebam de Otopeni e inca pe prima pagina. Mda, urmeaza una din aceeasi categorie. Intrebare de om prost si lenes. Cum obtin un pasaport si cat timp dureaza sa-l obtin?

De ce altceva mai am nevoie sa calc la americani? Dar in Uruguay, Australia, Brazilia? Nu, n-am chef de bancuri proaste. Da, din aceleasi motiv ca si pana acum...

Da, mi-e frica.

Update: http://www.pasapoarte.mai.gov.ro/index.html - ar fi bine daca ar fi banc, dar nu e. Un site atat de prost incat am ras cu lacrimi noaptea trecuta.

timeline

17 decembrie 2012. Luni. Dupa-amiaza. Platit factura pe decembrie la internet la Traznet. Care m-au anuntat cu ocazia respectiva ca o sa fie preluati de RDS.

29 decembrie 2012. Semnat contract cu RDS, desi am zi ca n-o sa fac asta si ca pur si simplu renunt la internet. Si acum imi pare rau ca n-am facut-o. Da, da, conferinte... sa ma pupe in dos. Prima factura de la RDS a fost mai mare decat m-am asteptat. Pentru ca includea si perioada 1-31 decembrie 2012. Am pus mana pe telefon sa protestez. Si am fost trimisa la sediul Traznet sa rezolv cu ei.

Ei bine, acolo mi-au spus ca e in regula. Mai mult, m-am trezit dupa aia si cu o factura de stornare de la RDS. Si am fost convinsa ca problema e rezolvata. Doar ca marti am primit mail ca voi fi deconectata pentru neplata facturii emise in 19 noiembrie 2013. Pe care am platit-o in data de 24 noiembrie 2013. Si le-am trimis mail cu dovada de plata.

Doar ca astazi am primit mail ca plata din 24 noiembrie 2014 a fost actualizata in baza lor de date pe factura din 18 octombrie 2013. Pe care o platisem in data de 4 noiembrie 2013. Asa ca le-am trimis mail cu dovada aia de plata. Si inca un mail cu dovadata de plata din 24 noiembrie 2013.

Si daca o muta pe cea din 4 noiembrie pe factura precedenta, am dovada de plata si pentru aia. Si o sa le-o trimit impreuna cu astea doua. Mailuri separate. De cateva ori, sa fiu sigura ca le primesc. Da, stiu ca problema e factura din decembrie 2012. Dar daca ei is magari, pot fi si eu.

ma simt speciala

Am inceput sa ma joc cu animatii in JavaScript (pe <canvas>). De-abia am inceput, sa fie clar. Trei experimente pana acum. Toate trei au ajuns la "Editors' Picks" pe CodePen. Iar ultimul m-a facut sa aflu o chestie pe care n-o stiam: dracu' are sentimente. Pentru ca i-a daruit inima sa (experimentului meu).

Dupa cum spuneam si in titlu. Ma simt speciala!

baltoaca

In ciuda asteptarilor mele si poate si ale altora, n-am avut parte de mers prin ploaie decat in prima jumatate a penultimei zile. A mai plouat si in rest, dar mereu cand eram oricum inauntru.

In dimineata aia am iesit din hotel hotarata. Ce daca ploua? Nu-s din hartie sa ma topesc. M-am oprit in fata unei baltoace. Mare, lata si, testand, adanca. Eu fiind in niste botinute subtirele de piele intoarsa. In stanga, ditamai gardul. In dreapta, ditamai autobuzul. In partea cealalta a baltii, alti oameni care mi-au zambit cand ni s-au intalnit privirile. Si ei pareau ca asteapta acelasi lucru: sa se miste autobuzul pentru a putea ocoli baltoaca prin strada.

Doar ca autobuzul era blocat in trafic. Si nu stiu ce au facut pana la urma restul, dar eu m-am intors inapoi si am traversat strada. Si n-am mai dat de vreo alta baltoaca problematica pe celalalt trotuar.

la multi ani!

La cat mai multi ani!

Si trebuie sa spun ca asta a fost foarte frumos din partea lor.