on the verge of extinction... again

dincolo...

Ud. Parul meu. Pe obraz, pe lateral, in spate, nu, mai in spate, sub parul care cade peste ureche. Zgarietura de ieri sau de acum doua zile sau... nu stiu. Stiu doar ca unghiile mele au facut-o. Pentru ca trebuia sa fac ceva. Cu mainile, sa fac ceva.

Imi place cum curge piesa asta. Ridica-te! Loveste! Loveste, loveste... Loveste, la dracu'! E parul meu si e ud. Si totul e in dezordine. Nu doar in jur, in camera, e asa in toata casa. Am genti cu haine primite de la ai mei, sacose cu diverse, unele zac in mijlocul camerei de la sfarsitul lui iulie. E aproape noiembrie, la dracu'!

Pachetul cu hartie igienica a fost ultimul aruncat acolo. Hartie igienica Zebra. Cristina mi-a zis prima data de ea, acum mai bine de cinci ani, in primavara lui 2008. Eram studenta atnci. E sinistru cum trece timpul. Primul pachet luat atunci era cu aroma de piersica, asta e cu aroma de portocala.

Haine, cabluri, pungi, reviste, bijuterii de care vreau sa scap. Am renuntat la cercei. Voiam sa fac asta de multi ani, dar ii primisem de la ai mei cadou de 10 ani. Sacose cu haine si incaltari pe care vreau sa le dau.

Trebuie sa pun intr-o sacosa si animalele de plus pe care nu le mai vreau, inclusiv ursuletul cu care am dormit de cand aveam 3 ani. Si vreau sa scap si de glastrele goale si de vaze si de aparatele de parfumat albe, am luat oricum deja altele mai apropiate de culoarea mobilei. Cu rezerve si mai ieftin decat daca as fi luat doar rezervele.

Ecusonul de la CSSconf.eu, un stick, haine spalate, cosmeticele pe care o sa le iau in calatorie. Pungi, o multime de pungi. Ambalajele de la toate dulciurile incercate de la sfarsit de iulie incoace si pe care n-am apucat sa le pun in album. Poate ca o sa ma decid ca-l las balta, dar nu inca. Momentan e doar pe pauza. Dar e doar CSS, CSS, CSS acum... Si asa vreau sa fie si de acum incolo.

Lambriurile ramase de la debara. Capacul de la WC, curatat bine in august dar nepus niciodata de atunci la loc. O multime de cutii de incaltari, goale sau pline, dracu' mai stie. Genti de voiaj, tavi, pliculete cu zahar, un borcan cu dulceata de trandafiri - serios, chestia asta se mananca? Cum o fi oare sa mananci petale de trandafir. Mirosul e atat de familiar, dar nu stiu, nu mai tin minte? Chiar am mancat asa ceva cand eram mica? Nu, serios, chiar se mananca? Ideea imi de a simti gustul imi face scarba, dar imi place sa-i iau capacul si sa miros. Si apoi imi amintesc cat de scarbos imi imaginez ca trebuie sa fie gustul de petale. Probabil ca al sapunului cu aroma de trandafiri.

Kappus. Si mai am unul cu aroma de pin. Si unul cu aroma de prune si scortisoara. Si unul cu aroma de ciocolata si portocala. Suruburi, garnituri. Un pachet cu biscuiti, nu, doua, lumanari, incaltari. Dracovenii de reciclat. Bluza rosu inchis cu picatele. Si cu muci. Mi-a venit sa vomit, dar n-am dat afara decat muci.

Servetele, pansamente folosite. Aruncate intentionat pe jos. Intotdeauna le arunc pe jos. Sfidatoare. Dracu' stie pe cine sfidez, nu mai e nimeni aici. Nimeni nu ma poate vedea, sunt in siguranta. Usa e incuiata, jaluzelele sunt trase. Got my lock on the door, got my mess on the floor... Alice Cooper, da... E chiar mai bine decat sa pot fi invizibila.

Pipai zgarietura. Vreau sa ma zgarii din nou. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi daca as muri si n-ar mai trebui sa fac prezentarea. As scapa. Vreau sa scap de aici. Si nu e viata dincolo. Pur si simplu se opreste asta. Creierul meu nu mai face asta, nu mai face nimic, nimic, nimic, nimic! Vreau sa lovesc inapoi, vreau sa ma lovesc, vreau sa lovesc inapoi. Buzele mele sunt uscate. Vreau sa fac si eu rau, la dracu'... Ma ustura cand respir...

Nu mai am pe unde sa calc. Tuburi de Pronto, pline sau aproape goale... Calendare, magneti, stickere, carti... Dorm cu caiete, cabluri, pixuri, prinzatoare de par, creme, telefoane...

As vrea sa-mi pese, dar nu e cazul...

Si nu e acum. Nu. Asa e mereu...

Mi-e somn. Si mi-e frig... AC/DC aveau dreptate. Let there be rock! Nu vreau sa adorm iar cu laptopul deschis si cu capul pe el...

1 parere

cine
cartim
cand
miercuri, 13 noiembrie 2013 la 19:56:00 EET
Iti vei reveni...Incet dar sigur.

Nu stiu ce sa iti spun , ideea este ca stiu cum este sa fii intr-o asrfel de stare si nimeni sa nu te inteleaga.

Sfaturi nu itio dau ca nu isi au rostul . Vei gasi singura calea de a iesi din aceasta stare.

Ursuletul acela care ti-a stat alaturi nu are nici o vina ca tu doresti sa te rupi de trecut....Ruptura este greu de realizat si nu rezolva mare lucru...Trust me , I know...

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)