Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive 2013

i know i said this was the year of the cheetah...

... but hang in there, tiger!

rehash

... or same old...

Pentru ca am patit iar asta. Pentru al treilea an consecutiv inainte de sarbatorile de iarna.

Pentru ca au tot aterizat in ultima vreme destui oameni la postarea asta. Si la asta. Iar eu am observat o chestie interesanta. Pentru cine nu stie, Auchan a inghitit Real. Asa ca magazinele Real (ma rog, cele din zona mea, habar n-am ce s-o fi intamplat cu ala din AFI, nici nu stiu de cand dracu' n-am mai calcat pe acolo...) poarta acum tot sigla Auchan. Si contin aproximativ aceleasi produse.

Siiiii... acum vine partea interesanta, la preturi diferite. Diferenta poate sa treaca si de un leu la un produs de aproximativ zece lei (de exemplu, dracia asta, 11.30 lei in Auchan Titan, 9.91 lei in Auchan Pallady). Ah, si nu e ca si cum ar fi toate preturile mai mari sau mai mici in acelasi magazin. Sunt amestecate frumos. Si... imi pare rau, nici o concluzie.

Frozen

Am fost curioasa in privinta lui si nerabdatoare sa-l vad inca de la inceputul toamnei, cand m-am impiedicat pentru prima data de un trailer.

Am devenit si mai curioasa in saptamanile de dupa lansare, cand toata lumea parca era super incantata si chiar am citit de cateva ori ca ar fi cel mai bun film Disney de la The Lion King incoace.

Hmmm... daca vine vorba strict de poveste, ceva mai complexa decat ar lasa de inteles trailerul, poate ca da, ar merita asta. Altfel nu, desi recunosc ca mi-a placut in mare si unele parti s-au lipit de creieras si tot revin in mod obsesiv in minte.

Cateva ganduri pe care le-am scuipat si pe twitter:

  • "loosely-based on Hans Christian Andersen's fairy tale The Snow Queen" - "loosely-based" is an understatement
  • the "do you want to build a snowman?" is haunting
  • finally a Disney princess with my name and it turns out her sister is the cool character (literally)

Pentru cei interesati, cateva clipuri. Preferatul meu fiind probabil asta. Ah, si unul mai tehnic.

disheartening

Inca sunt foarte dezamagita de prestatia mea de la CSSconf.eu. Pentru Full Frontal, totul a fost si mai pe fuga, prezentarea a fost iar prost facuta, dar macar am reusit s-o repet macar o data in camera de hotel inainte si mi s-a parut ca eu pe scena m-am descurcat totusi mai bine. Motiv pentru care mi s-a cam scufundat flota de la lipsa de reactii...

Ah, da. Pachetul prezentare + video.

TECH.insight. Am avut si mai putin timp la dispozitie sa ma pregatesc, l-am folosit cum nu se poate mai prost, au fost si o groaza de alte chestii care au mers prost, cum ar fi faptul ca am intarziat la prima repetitie pentru ca nimeni nu mi-a trimis mail cu vino la ora X, copchil prost, ci m-am trezit cu eveniment in Google Calendar, iar ora care imi aparea mie era ora Bucurestiului. Adica decalata cu o ora fata de ora Berlinului.

dincolo...

Ud. Parul meu. Pe obraz, pe lateral, in spate, nu, mai in spate, sub parul care cade peste ureche. Zgarietura de ieri sau de acum doua zile sau... nu stiu. Stiu doar ca unghiile mele au facut-o. Pentru ca trebuia sa fac ceva. Cu mainile, sa fac ceva.

Imi place cum curge piesa asta. Ridica-te! Loveste! Loveste, loveste... Loveste, la dracu'! E parul meu si e ud. Si totul e in dezordine. Nu doar in jur, in camera, e asa in toata casa. Am genti cu haine primite de la ai mei, sacose cu diverse, unele zac in mijlocul camerei de la sfarsitul lui iulie. E aproape noiembrie, la dracu'!

Pachetul cu hartie igienica a fost ultimul aruncat acolo. Hartie igienica Zebra. Cristina mi-a zis prima data de ea, acum mai bine de cinci ani, in primavara lui 2008. Eram studenta atnci. E sinistru cum trece timpul. Primul pachet luat atunci era cu aroma de piersica, asta e cu aroma de portocala.

mucegai si scorpioni

Ar trebui sa lucrez la prezentarea pentru Full Frontal, dar nu ma simt in stare...

Pana acum cativa ani nu am avut problema. Posibil si din cauza ca pana acum cativa ani nu am avut termopane, dar sigur probabil ca nu voi sti niciodata.

A fost timid la inceput. In partea de jos a unui stalp din baie. L-am spalat, dar a revenit. Ba chiar s-a extins. In sus, pana pe plafon, in lateral pe ambii pereti. L-am tot curatat si el a tot revenit, de fiecare data pe o suprafata mai mare decat inainte.

Pe la inceputul anului, am primit o solutie anti-mucegai de la tati. N-a facut mare branza si s-a mai si terminat acum cateva saptamani. Cam tot in zilele alea, s-a intamplat sa-mi atraga atentia un produs semnalizat cu "NOU" intr-un pliant Carrefour: Cilit Bang anti-mucegai. Daca tot mi se terminase solutia, hai sa dau o tura prin Carrefour poate gasesc dracia noua, mai ales ca versiunea pentru curatat jegul din baie s-a dovedit a fi foarte eficienta. Versiunea pentru curatat jegul din baie fiind cea in haine portocalii. Cea pentru mucegai e in haine albe.

Berlin, aftermath & repeat

Cumva m-am tarat pana la sfarsitul prezentarii. Nu stiu de ce, nu stiu cum. Am stiut din primul moment ca am busit-o. Sincer, dupa mine a fost cea mai proasta prezentare de la conferinta. Nu ma asteptam la reactii pozitive. Dar au fost destule. 200 de urmaritori noi pe twitter in ziua aia si inca 200 de atunci. Printre care Brendan Eich (a creat JavaScript), John Resig (a creat jQuery), Lea Verou (a creat Dabblet), Nicole Sullivan (CSSLint, OOCSS), Chris Eppstein (Compass), David Storey (W3C, Opera) si asa mai departe...

Inregistrarile au aparut pe YouTube. Si am fost si mai nemultumita dupa ce am trecut prin ele. Chiar daca este al treilea clip dintre cele de la conferinta asta ca numar de vizionari. Am busit urat cateva explicatii, am fost foarte nesigura si evident nepregatita.

Am incercat sa vin cu o versiune scrisa, o s-o las balta insa pana in decembrie pentru ca nu merge. Ar trebui sa ma apuc de prezentarea pentru Full Frontal, dar sunt varza.

Mai mult, la doar 10 zile dupa ce decolez de la Londra, o sa aterizez iar la Berlin. Pentru o alta prezentare. Tot 3D, de data asta explicat cum poate o figura geometrica sa explodeze si bucatile sa se recombine intr-o alta (demo 1, demo 2).

avem nevoie de mai putini idioti...

... de ambele parti.

Un gand pe care l-am avut saptamana trecuta cand m-am trezit claxonata de o masina aflata la doua benzi distanta (!!) pentru ca nu actionam. Adica nu ma apropiam de marginea trotuarului sa cobor in strada pe trecere si sa traversez.

In primul rand pentru ca tocmai se "varsau" toate masinile care asteptasera la semaforul din deal, iar experienta m-a invatat ca e plin de grabiti care nu-s prea incantati sa piarda timpul cu oprit la o trecere, unii ajungand pana la a claxona si injura pietonii sau pe cei din masinile din fata care au oprit deja. Iar in conditiile in care am patit eu, care-s destul de capra neagra, asta... nu vreau sa-mi imaginez cum le pune nervii la incercare o babuta de 80 de ani care de-abia se deplaseaza.

Nu, nu spun ca toti sunt asa. Dar nici eu nu-s vreo mama omida sa le cunosc tuturor intentiile si franele. Asa ca am obiceiul de a nu prea calca pe trecere daca vin masini pe toate benzile. Una singura, ne ocolim noi, ca stiu ca nici grabitu' n-are chef sa-i fac praf botu' masinii. Mai ales ca daca crap, nu i-o plateste Sfantu' Petru. Poate doar Sfantu' Asteaptaaaaa!

Pe de alta parte, stiu ce inseamna sa stai cu nervii intansi ca l-ai vazut pe pieton(t) pe margine si Mosu' tot nu ti-a adus globu' ala de cristal care ti-ar putea spune ce-o fi in creieru' lui, daca iti sare in fata masinii sau nu.

music

Pentru ca in ultimele zile au iesit la suprafata piese noi de la doua din trupele mele preferate. Asa ca... in ordine invers cronologica...

Azi, primu' single de pe noul album Motorhead, pe numele lui Aftershock. Piesa se numeste Crying Shame si poate fi ascultata aici. M-a prins din prima si i-am tot dat play in draci in dupa-amiaza asta. Si am topait prin casa suficient incat sa-l fac gelos pana si pe iepurasu' Duracell. E de bine. E de foarte bine.

Mi-ar placea enorm sa am sansa sa-i vad iar. Desi eu n-am stiut asta pana alaltaieri (mbine, dracu' o fi stiut asta din timp), Mikkey Dee a fost in Berlin fix in saptamana in care am fost si eu acolo.

Tot legat de Motorhead, draperia asta e la un geam intr-unul din blocurile din complexu' de langa Auchan Titan. In mod normal, eu nu prea am treaba cu intrarea in parcarea Auchan din partea aia. Dar acum am la ce sa ma holbez cand trec pe acolo... drace, vreau si eu o draperie ca aia... Stiu, sunt usor (?) obsedata cand vine vorba de trupa asta... si cine ma cunoaste stie ca nu de putini ani...

Acum nici o saptamana, ceva de la Insomnium - Ephemeral de pe EP-ul cu acelasi nume. Piesa e cea de mai jos.

stiti...

... cum arata 1% din populatia de tigri indochinezi de pe planeta?

Asa:

all in one... picture

Atat.

sampon

Pentru ca n-am fost in stare sa gasesc un titlu mai bun.

Am schimbat samponul la inceputul lui august. De la Gliss am trecut la Head & Shoulders. Da, despre cele doua din poza este vorba. Cel roz fiind din pacate doar un ambalaj gol.

Si spun "din pacate" pentru ca parului meu nu i-a priit schimbarea. Nu stiu, poate cu un alt tip de par se impaca mai bine, insa parul meu (des, cu fire foarte subtiri si moi) n-a fost deloc fericit. Arata ca dracu' dupa spalare. Se simte uscat. Asta desi arata unsuros. Si cade. In draci. Eu oricum n-am "naparlit" prea putin niciodata, dar ca la fiecare spalare sa se stranga un ghemotoc care sa acopere intreaga sita prin care se scurge apa n-am mai patit pana acum.

bloody hell...

Asta. Mi-au placut la nebunie majoritatea materiilor din primii ani de facultate. N-am terminat-o. Am lasat-o balta ca sa ma car la alta, la matematica, unde voiam sa dau initial. Dar am urat cu pasiune noua facultate si aproape toate materiile de acolo. Si mai mult s-a terminat pur si simplu, paralel cu mine, decat am terminat eu facultatea aia. Da, am o diploma, am luat licenta cu zece. Screw that. Mi-a trebuit sa ma intorc la prima. Ca sa o busesc si mai tare de data asta.

Asta. N-am vrut s-o spun explicit atunci, pot s-o spun acum pentru ca oricum deja am busit-o. Am primit oferte sa scriu pentru Codrops si Smashing Magazine. Asta a fost la sfarsit de ianuarie- inceput de februarie. N-am reusit sa produc nimic pana acum. Pentru ca pur si simplu nu pot. Pentru ca de fiecare data cand ma apuc urasc ce iese. Asa ca o las balta.

Asta. Probabil o sa ma anunt ca nu mai merg in ultimul moment pentru ca nu voi fi pregatit nici o prezentare. Pentru ca pur si simplu nu pot sa ma apuc. Pentru ca nu am nici un motiv sa ma apuc. Pentru ca asta. Sau asta. Ce dracu' sa caut eu sa tin o prezentare despre 3D in CSS cand altii pot face astfel de chestii?

Dupa cum spuneam. I never f*ck up. Except when it really matters.

Si asta e blogul meu. Si prima postare sincera din ultima vreme.

Vreau doar sa dispar. Si sa se stearga orice urma ca am existat vreodata.

putina decenta ar strica, nu-i asa?

[Nerecomandat minorilor, chiar daca m-am cenzurat.]

Am fost sa-mi activez roamingul. S-a rezolvat instant. Dar... inainte sa pot pleca, m-am trezit asaltata cu oferte.

Sa-mi schimb abonamentu', ca e vechi si cu putine minute... Voi sunteti batuti in cap? Nu stiu ce clienti aveti in rest, probabil de aia care simt nevoia sa anunte telefonic pe toata lumea de fiecare data cand isi scarpina paduchii, da' eu nu consum niciodata nici macar minutele alea. Si cel mai ieftin abonament pe care il aveti acum e mai scump decat abonamentul meu. Da, e cu mai multe minute, dar eu nu consum nici cate am acum incluse! So no, f*** you very much!

toamna asta

Miercurea trecuta. Incercam sa ma hotarasc sa plec naibii de acasa pana in Cora. Nimic interesant, voiam doar niste pulpe de pui. Doar ca era inca lumina si eu nu prea ies pe lumina, in special vara. Pentru ca detest pielea bronzata, asa ca ar fi groaznic pentru mine daca as redeveni ratonul care eram anul trecut dupa alea trei zile de OST Fest.

Asa ca pierdeam vremea incercand sa ma hotarasc. Pierdut vremea insemnand inclusiv verificat twitter obsesiv. Si asa mi-au picat ochii pe tweet-ul asta. Si apoi pe asta. Asa imi venea sa raspund ca l-a scarpinat pe dracu' intre coarne.

Mi-am zis ca totusi... mai intai ar trebui sa tac si sa fac. Bineinteles ca n-am facut-o pentru un sticker si un tricou. Dar nu ma asteptam la altceva in afara de putina "publicitate". Insa...

cum se ajunge la aeroportu' Otopeni?

Ca tot omu' prost si lenes, intreb si eu pe blog. Chiar daca la cat de des am scris in ultima vreme... probabil dracu' mai intra pe aici...

Ah, da. De-aia.

whatever...

I was invited to submit a proposal for a talk at an international CSS conference in Berlin (CSSconf.eu). So I did. No idea whether it's actually going to get picked. Probably not.

No idea why I even wrote this...

Edit: First speakers were announced and I'm not among them. And I don't fit the same profile - very well known, with a more generic talk. I don't have over ten thousand followers on twitter and my talk would be highly technical.

Edit #2: Turns out they did. They picked me. I'll be in Berlin mid-September. They'll make it official as soon as I confirm.

chestii #9

rainbows and unicorns

N-am murit. Doar incerc sa inchei unele lucruri. Sa pun punct, sa las in urma... Si m-a mai reapucat si febra experimentelor CSS trasnite. Curiosii le pot vedea pe CodePen. Ah, da, pentru cine nu stie inca, am ajuns pe Hacker News pentru un astfel de experiment.

reduceri incredibile, doar in Auchan!

Dupa cum se poate vedea si in poza. Care e drept ca nu este chiar asa proaspata, dar n-am mai apucat s-o pun pe blog pana acum. Ma intreb daca n-o fi latrat cineva la ei si pentru chestia asta. Ca astazi era cineva in magazin care facea scandal dintr-o cauza pe care n-am fost suficient de curioasa sa incerc sa o aflu.

prea tarziu...

Tot in Auchan, dar data trecuta cand am fost acolo. Era in fata mea la coada o dama cu o amica de-a ei si cu copchila de vreo patru cinci ani. Copchila care s-a miorlait ca vrea... niste chestii dulci intr-o punga galbena. Habar n-am ce dracu or fi alea, dar sunt prea colorate ca sa se incadreze la categoria dulciuri pe care as fi interesata sa le testez. Dama a cedat, dar in timpul asta atat ea, cat si prietena ei au avut ocazia sa studieze rafturile cu produse "impuls" de la case...

cine si ce ar trebui sa stie...

O chestie care m-a scarpinat pe creier in urma unei vizite la banca...

Dupa cum cred ca am mai povestit, mi-am schimbat buletinul acum aproape trei luni. Ocazie cu care am aflat ca politia are aparate foto care te pot face sa arati ca un asiatic blond. Si ca la schimbarea buletinului se schimba si seria si numarul lui. Nu radeti, nu stiam asta.

Ma rog, asta a insemnat ca, dupa cateva vizite pe la banca, am dat intr-o zi si de un angajat mai constiincios care mi-a spus ca trebuie sa completez si un formular de actualizare a datelor personale. Am completat numele, seria si numarul de pe buletinul vechi nou, am falfait din gene si am intrebat daca mai trebuie sa completez si restul carnatului sau le iau ei din baza de date ca sa poata babuta de dupa mine sa ajunga sa se sprijine de ghiseu si sa nu lesine de asteptat.

chestiune bucatareasca

Din categoria ma scarpina pe creier ca vreau ceva, da' nu pot lua in cantitati mai mici (n-am doar eu problema asta, da?) si atunci ce dracu' fac cu ce-mi ramane? Pai...

... inghetata! Adica ceea ce se vede in poza. Nu va speriati, stiu ca arata hidos, dar garantez ca e delicioasa. Si ati cam dat de dracu' daca consumati asa ceva si va urcati apoi la volan. Nu de alta, da' am turnat acolo cu generozitate Jack Daniel's, Bacardi, Finlandia, Amaretto Disaronno... a, da, atat la capitolul alcoale. Si da, se simte. Se simte pe nas, se simte pe cerul gurii, se simte in gat...

Am mai trantit acolo si bucati de briose. Sfat: daca faceti asta, folositi bucati mari. Pentru ca bucatile se fac... bucati mai mici in timp ce amestecati. Asa ca daca folositi bucati prea mici... ghinion! Am mai pus scortisoara. Si zeama si coaja de lamaie. Si bucatele de ciocolata amaruie, jumatati de nuci pecan, stafide si cubulete de pere... ca n-am avut mere. Ultimele patru dupa ce am lasat amestecul sa se inchege putin la frigider, dar inainte sa bag castronul la congelator.

Ah, da, inghetata asta e un motiv de crezut in miracole. Am facut ceva din mai mult de doua ingrediente si mi-a iesit delicios. Asta se cheama miracol!

no, you're not a music magazine. you're not acting like one.

Ca sa vedeti ca nu e doar presa din Romania - nici altii nu-s mai breji!

Ce mi-a venit? Pai... a se vedea poza. Coperta Metal Hammer de pe luna iunie. Mai precis citatele. Le inteleg scopul, acela de a atrage atentia si de a-i face pe unii sa ia foc. Doar ca sunt complet irelevante pentru o revista de muzica. Sunt demne de o fituica de scandal in schimb.

Scuza cu asta se cere nu mai tine. Daca servesti mancare pentru porci, nu te supara ca doar porcii se reped spre farfurie. Da, da, da, toti avem facturi de platit si ce conteaza ca-s de proasta calitate daca-s multi. Corect, daca nu-ti pasa de propriul nume.

Sincer, ma simt jignita de presupunerea ca astea ar fi chestiile care m-ar interesa cel mai tare din interviul ala. Mi-e greu sa cred ca omul n-a fost dispus sa vorbeasca despre noul album in interviu si ca nu ieseau de acolo patru citate interesante pentru coperta.

Dark Tranquillity, Bucuresti, Arenele Romane, 3 Mai 2013

Foarte cu intarziere, sa-mi fie rusine! Sa speram ca n-o sa-mi ia mai bine de trei saptamani sa scriu si despre Megadeth.

Cuprins
Scurta istorie personala

Si de data aceasta, cu adevarat scurta... Primul contact cu piesele lor a fost prin a doua jumatate a lui 2009, dupa ce mi s-a aprins beculetul ca... drace, mie imi chiar place de mor genul asta de muzica etichetat ca "melodic death metal". Asta dupa mai bine de un an de plimbat prin clipuri de genul "my top X melodic death metal bands" pe YouTube. Marii "vinovati" fiind Amon Amarth, ca de la ei a pornit totul in cazul meu. Si de la clipurile lor am ajuns la alte trupe de gen. Da, Children of Bodom au fost o descoperire chiar mai veche, dar nu cred ca in cazu' lor ma gandisem vreodata unde s-ar incadra.

i'll be the last to know i'm dead

Doar un gand...

Pentru ca azi ieri mi s-a rupt filmul. Si pur si simplu m-am trezit in aer in bratele cuiva care ma aseza pe patul din cortul de prim ajutor. Ultima chestie pe care o tin minte inainte de momentul ala a fost ca ma uitam prin gard la adidasi. Si atat. Nu tin minte nici una din chestiile pe care le patesc uneori cand ma tem ca o sa lesin. Nu tu ameteala, pete gri sau bazait in urechi... absolut nimic!

E drept ca mi-era putin sete. Dar avusesem sticla cu apa inghetata la mine, bausem inainte sa intru. Asa ca nu era o sete care sa invinga scarba de stat la coada la jetoane. Si e drept ca ma simteam putin obosita, imi simtisem picioarele grele cand alergasem de la poarta la gard. Chestie care nu s-a intamplat pe drumul de la Arene la Unirii, cand n-am avut nici cea mai mica problema sa alerg. Dar n-am dat mare atentie.

Da, m-am speriat. N-am mai patit niciodata asta. Au fost mereu semne (aaa... semne evidente!) ca ceva e in neregula, am putut mereu sa fac ceva. Si nu mi s-a mai intamplat niciodata sa nu stiu de mine. Ma rog, exceptand cele doua momente sub anestezie generala.

aftermath

Probabil cel mai putin dezastruos Paste al mileniului. Cel putin la capitolul consecinte. Poate si atunci cand vine vorba de timp de recuperare dupa. Am fost complet functionala din nou la doua zile dupa ce am ajuns iar acasa, dupa care mi-a mai luat o singura zi sa-mi revin pana la punctul in care eram inainte sa plec la Brasov.

Nu-mi fac iluzii. Am avut noroc. Am tras de mine la maxim inainte de concertul Dark Tranquillity (si da, o sa scriu si despre concert, la cum au sunat chiar merita). La fel ca inainte de concertul din martie. Doar ca de data asta am avut parte de o saptamana linistita inainte, nu de una incarcata. Si de data asta n-am mai avut nici o plasa de siguranta, nici un plan de rezerva. Trebuia sa iasa bine.

hipermarket, caut fraieri

Se da urmatoarea bucata dintr-un pliant (poza din lateral). Singura interesanta din pliantu' ala de altfel. Se da una bucata brontozaurel incantat initial pentru ca, dupa stiinta sa, doar Cora practicau chestia cu oferta se aplica si pentru produse diferite din aceeasi gama, nu doar pentru produse identice. Asta fiind si motivu' pentru care brontozaurelu' si-a format deja reflexu' de a marai urat cand vede promotii de tipu' x+1. Si se mai da una bucata dimineata racoroasa (nu protestati, a fost racoroasa - dimineata inseamna chiar dimineata, lenesilor!) de marti, 7 mai 2013, in care brontozaurelu' iese la cumparaturi.

Intreaba totusi la serviciu' clienti. Si se intampla sa intrebe intrerupand conversatia a doi tipi. Care au fiecare o alta parere despre ceea ce inseamna formularea respectiva. Motiv pentru care ii bufneste rasu'. Mbun, da' eu totusi cum pot afla cum stau de fapt lucrurile? Brontozaurelu' e pasat unei tipe de acolo, care cheama alta tipa...

Si da, se dovedeste ca oferta valabila pentru oricare doua produse inseamna oferta valabila pentru doua produse identice din oricare sortiment al gamei. Na! Acum cat se poate de serios, voi ce ati fi inteles din formularea respectiva?

[Lasam la o parte faptu' ca, chiar si la 18 lei pe cutie, inghetata aia tot e mai ieftina decat e de obicei. Si faptul ca e posibil ca limitarea sa fie din cauza unui soft de gestiune cretin. Nu despre asta era vorba.]

chestii #8

What the hairy heck?

De ce ai folosi un formular de contact ca sa-i ceri persoanei respective adresa de e-mail pentru ca vrei sa-i pui o intrebare in loc sa pui intrebarea direct?

No comment.

Cioara de pe gard vs. vrabia din mana

Mi-am luat bilete la Dark Tranquillity si Megadeth. Pentru ca vin la Bucuresti, de-aia! Vrabia din mana? Pentru ca am ratat toate concertele Dark Tranquillity de pana acum si asta ar fi prima data cand ii vad. Si e pe 3 mai, chiar inainte Paste - tare, nu? Megadeth... mda, stiu, n-am mai vazut nici o alta trupa internationala de atatea ori, dar mi-s dragi...

kitties and mindless eating

Trecem peste faptul ca anul asta pare ca se incapataneaza sa devina din ce in ce mai mizerabil de fiecare data cand am impresia ca am scapat. Recunosc ca nu e ca anul trecut, dar nu e nici ceea ce speram...

Dupa ce in ultimele zile m-am uitat la ceva documentare cu pisicute, mi s-a aprins un beculet in cap. Stiti ca se spune ca nu-i recomandat sa te mananci in timp ce te uiti la televizor, pentru ca pierzi controlu' si bagi ca porcu'. Si in consecinta te faci ca porcu', da' asta e partea mai putin interesanta aici, ca n-are legatura cu ideea mea.

Eu imi luasem niste ciocolata sa imi tina companie in timp ce ma uit la documentare. Siii... ce credeti ca s-a intamplat? Ciocolata a ramas acolo pana a doua zi. Parca nu-mi venea nici sa mai respir, cu atat mai putin sa-mi mut atentia de la monitor la ciocolata, fie si pentru o fractiune de secunda. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc...

you give it a title, i have no idea

[Cine n-are chef sa citeasca gandurile mele fara cap si coada si vrea doar o povestioara poate amuzanta poate sa sara direct la sectiunea "Amintiri"]

1 octombrie 2003. Incepea anu' II. Eram la facultate, luam oraru' de la avizier. Si era plin de materii cu nume amenintatoare, materii la care nu eram sigura cum o sa ma descurc. Cineva comenta de una din materii ca e greu de trecut. Materia se numea FCT. Fundamentals of Circuit Theory. Cei care au studiat in romana probabil o stiu sub numele de electrotehnica.

A doua zi, joi, a fost primul curs. Surprinzator, toate lucrurile au parut simple si clare si frumoase. Si la fel si la cursu' de Advanced Mathematics din aceeasi zi de joi. Si la fel si la seminaru' de FCT de vineri. Dupa care am primit si o tema. Pe care am facut-o chiar atunci, in vinerea aia, imediat dupa ce am venit acasa. Pentru ca... ce dracu' altceva sa fac? Televizor n-aveam, de iesit in oras nu mi-a placut niciodata sa ies, n-aveam nici net acasa sa pierd vremea.

muzicale. si vizuale. 7.

Pentru ca oricum nu exista altceva despre care as vrea? m-as simti in stare? as considera ca merita? sa scriu. Pentru ca, la o luna dupa, inca aproape ca ma bufneste rasul cand imi amintesc. A fost foarte distractiv. Chiar daca a fost doar cateva ore si au urmat apoi niste saptamani oribile. Asa ca probabil nu strica sa subliniez o chestie aici pe blog. Ambele trupe au videoclipuri relativ noi.

Gamma Ray. Videoclipul iesit acum o luna e pentru Master of Confusion, piesa care da si titlul noului EP, care ar fi trebuit sa fie un album complet... but deadlines are not our best friends spune coperta. Adica n-a fost gata albumul intreg pana la inceperea turneului, asa ca au fost impachetate cele doua piese noi impreuna cu doua cover-uri si cu sase bucati live inregistrate pentru Skeletons & Majesties, dar care n-au mai incaput acolo si s-a adunat in felul asta suficient cat sa umple un CD.

In fine. Piesa suna "catchy". In functie de dispozitie, uneori o gasesc chiar amuzanta. Si spun uneori pentru ca nu mi-e deloc greu sa ma identific cu ea... iar in unele momente, asta ma face sa ma simt mai mult vinovata decat amuzata. Videoclipul e simplu si proaspat, sunt doar ei prostindu-se pe acolo si versurile aparand in dreapta si-n stanga. Ceea ce imi place. Pe langa multe din videoclipurile elaborate care se fac astazi... e ca o para zemoasa pe langa o salata de fructe complicata. Iar bronto alege intotdeauna para!

Helloween & Gamma Ray, Bucuresti, Arenele Romane, 16 Martie 2013

La mai bine de o saptamana dupa, cu poze putine si proaste - nu-mi vine sa cred ca am facut doar cinci in total cat au cantat Gamma Ray! Desi pe de alta parte... da, asta chiar inseamna ca a fost suficient de interesant incat sa n-am timp sa ma gandesc sa fac poze... Si a iesit si monstruos de lung...

Cuprins
Scurta istorie personala

Chiar scurta de data asta. Pentru ca nici nu mai tin minte cum dracu' am dat eu de I Want Out pentru prima data. Tin minte doar ca s-a intamplat tarziu si ca aia a fost piesa cu care i-am descoperit. Si de care nu m-am plictisit nici pana azi, mi se pare in continuare geniala. So they keep talking and they never stop and at a certain point you give it up...

timbru fiscal? in piata, la macelarie!

Asta a fost una din chestiile pe care le-am auzit azi la Politie. Poate in alte imprejurari l-as fi intrebat pe individ daca l-o scapat ma-sa in cap dupa ce l-o fatat. Dar azi eram disperata.

Am pierdut doua zile intregi umbland ca disperata si intreband de timbru fiscal pe la toate oficiile postale si chioscurile de ziare. In conditiile in care ma simteam ca dracu', de-abia puteam sa merg, mi s-a facut rau pe strada si am fost nevoita sa arunc bani aiurea pe ceva de baut pentru ca simteam ca lesin altfel si pana la urma si pe transport. Si dupa cate raspunsuri de nu primisem, eram dispusa sa cumpar si de la macelarie sau de la frizerie sau de oriunde dracu' m-ar mai fi trimis.

Dar probabil ca timbrul vocii mele l-o fi dezorientat si si-o fi imaginat ca vreau sa cumpar zimbru... fiscal? Iar la macelarie s-a inteles clar ca am intrebat de timbru, si s-au uitat tipesele la mine de parca eram verde si aveam antene.

Da, pana la urma am gasit zimbru... aaa, timbru. Da' tot nu pricep de ce purecii lu' Labus nu vand dracii de gen la Politie si trebuie sa toc eu timp, nervi si bani batand Bucurestiu' ca tampita timp de doua zile...

Scooby-Doo

... calatoreste cu metroul! Iai, pai ce s-a intamplat cu Mystery Machine? Adevarul e ca n-am mai vazut-o de cateva luni bune prin oras...

In caz ca cineva se intreaba... nu, nu e o gluma si nici n-am luat-o razna. Pur si simplu am vazut ieri in metrou un vitel de caine (unu' cat se poate de real) care semana incredibil de bine cu Scooby. Si care, coincidenta dracului, mai era si insotit de patru adolescenti...

Simpatica intamplare. Si care recunosc ca m-a zapacit suficient de tare incat am uitat unde trebuia sa cobor si apoi am fost nevoita sa ma intorc o statie.

ciocolata? si de ce nu ciocoingusta?

Pentru ca doua chestii mi-au tot amintit de asta.

Prima ar fi ca am bagat un fel de maraton de scris si programat recenzii de cioco. Deja sunt programate doua luni si jumatate. Si am material pentru inca pe atat.

A doua chestie ar fi ca din toamna m-am reapucat de ceva ce nu mai facusem de noua ani. Dar fix. In 2012, la exact noua ani de la ultimul casting din 2003, in aceeasi data, am facut poze noi pentru portofoliu. Ma rog, deruland inainte, ieri am primit inca un telefon de la agentie ca sa merg azi la un casting. Mbine, oricum n-aveam alte planuri.

nu irositi mancarea, oamenii mor de foame in spatiu...

Sau in Coreea, dupa cum ne spune Alice Cooper inca din '73 in piesa sa Generation Landslide - please, clean your plate, dear, [...] - don't you know people are starving in Korea?. Asta chiar daca in Coreea de Nord a fost realizat un documentar care spune fix invers: ca americanii mor de foame. Documentarul fiind ilustrat cu imagini din Gara de Nord. Serios! Sa fim mandri, deci. Sau nu.

Cei din spatiu au insa nevoie cu siguranta de dinti buni.

In fine. Am auzit foarte multi oameni deplangand mancarea aruncata cand oamenii de nu stiu unde si nici nu conteaza mor de foame. Si foarte multi oameni spunand ca ei nu dau bani la cersetori, ci le dau de mancare.

imi vreau masina de spalat inapoi

Si pe mine impreuna cu ea. Iar asta nu are legatura cu nici un fel de rufe. Sau cu orice masina de spalat. Eu am masina de spalat. Care mi-a fost bagata pe gat de ai mei in 2008, dar eu n-am folosit-o niciodata, zace in bucatarie, murdara in momentul asta de ceai, limonada, oua fierte... cred ca de altceva n-am mai murdarit-o de cand a sters-o ultima data. Nu suport ideea de spalat doua sau mai multe chestii impreuna. Ma scarbeste ideea ca as putea spala doua sosete cu grade diferite de jeg pe ele in aceeasi apa.

Asa ca spal mereu manual. Am un lighean si mai multe galetuse si le insir pe toate in baie. Bineinteles ca oricum sunt necesare cateva runde bune de spalat, uneori se poate sa imi ia si trei zile sa spal toate rufele adunate, dar na... Oricum, nu conteaza. Dar motivul pentru care bat campii e motivul pentru care vreau masina aia de spalat inapoi.

cum am aflat...

... ca nu pot folosi abonamentu' de metrou de doua ori in acelasi interval de 15 minute.

Ah, in caz ca scarpina pe cineva pe creier chestia asta: pe vremea aia nu existau "abonamente" cu x calatorii incluse - alea au fost introduse prin toamna lui 2010 parca, intamplarea asta e de acum zece ani. Iar ghilimelele sunt acolo pentru ca eu is mai grea de cap si nu pot sa inteleg de ce se cheama alea abonamente.

Revenind. Eram inca destul de proaspata la Bucuresti, in anul I sau II la Poli, era iarna, foarte frig si eu mergeam in sus (adica spre nord) pe Mihai Bravu in zona dintre Dristor si Piata Muncii. Pe vremea aceea n-aveam nici o haina care sa ma acopere mai jos de jumatatea fundului, eram in niste blugi care initial fusesera stramti dar se largisera, asa ca-mi inghetasera picioarele in ultimul hal.

chestii #7

I never f*ck up. Except when it really matters. Exact. Fix asa stau lucrurile.

La inceputul anului ziceam ceva de un album. La doua luni si putin, il prezint si aici: se numeste sweet scrapbook si e locul unde vars poze mai vechi sau mai noi cu diverse dulciuri incercate. Arata ca dracu', da' e cu poze. Sincer, ma urasc pentru ca am ales atunci tumblr in loc de orice altceva. Pentru ca acum vreo luna si putin s-a schimbat radical editorul de postari. Se incarca greu, imi reordoneaza el pozele dupa cum ii tuna si nu ma lasa sa mi le re-reordonez eu la loc.

In continuare reorganizez si arunc chestii de prin casa. Nu-mi vine sa cred cate porcarii am putut aduna de-a lungul anilor si cat de greu merge sortatul, facutul bucati, sortatul dupa ce am facut bucati si aruncatul.

Trebuie sa imi schimb buletinul pentru ca imi expira in cateva zile. Au trecut zece ani si nu mai tin minte absolut nimic despre cum am procedat atunci ca sa fac asta. Cu ce hartii trebuie sa ma prezint la sectia de politie, cat ma costa si distractia asta... nimic! E un gol total in capul meu.

Nu stiu daca nu cumva n-am mai scris despre asta, dar am renuntat sa primesc pe mail notificari cand apar comentarii pe blog. Prea multe comentarii spam. Care e drept ca nu ajung aproape niciodata pe blog ca se pare ca blogger are filtre destul de bune. Da' problema e ca eu tot primesc mail...

chestii #6

S-a furat ghena. Nu radeti! Ca eu am ramas tampita cu sacu' de gunoi in mana cand am vazut. Si mai si iesisem din casa in pantaloni scurti si-n tricou subtire ca am zis ca-s patru pasi de la usa mea pan' la ghena. Doar ca tubul ala pe care ar fi trebuit sa arunc gunoiul nu mai era acolo. Era doar o tabla pe jos peste locul ala din podea. M-am gandit sa o dau la o parte, da' cum cu grija n-am reusit, am zis ca mai bine nu-mi tai degetele in ea. Nu de alta, da' n-am in plus la inventar.

Asa ca am lasat sacu' de gunoi peste alti saci de gunoi lasati acolo. Ca imbracata asa cum eram, clar nu ma simteam in stare sa merg pana la capatul blocului (ahem, vorbim de un bloc din ala lung, cu 12 scari), mai ales ca maidanezii s-au tot inmultit in ultima vreme. Habar n-am cum, ca toti au cercel, iar aia noi nu-s deloc pui care nici n-au facut ochi. Probabil s-au schimbat lucrurile de cand am facut eu biologie si acum or fi unicelulari si se reproduc prin diviziune celulara.

Prudenta s-a dovedit a fi justificata ieri cand m-am trezit ca sare unu' la mine din senin. Ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum. Nu ziua cand nu ploua si nu ninge. Bineinteles ca m-am speriat in ultimul hal, pentru ca eram in fusta, purtam niste botinute care de-abia imi acopereau gleznele si nici macar n-aveam ghiozdan greu cu care sa-i trosnesc una sa vada cai verzi cu coarne pe pereti. Pe peretii blocului, bineinteles. Aia pe care se pisa.

blog post: shopping adventures!

Pentru ca in ultima vreme n-am mai scris nimic pe aici care sa se califice ca postare de blog. Asa ca... daca vrea cineva sa citeasca ceva "light" pe blogu' asta si sa rada de autoare... sper ca minunea care urmeaza se califica...

Saptamana trecuta, brontozaurelu' a trecut printr-un Lidl. Ce si-a luat? Aaa... ah, da, piept de pui. In fine, asta e neimportant. Dar in timp ce statea sa-i vina randul la casa, i-au picat ochii pe un panou pus in geam. O cutie faina cu praline (de Ballantine's Day, dar ignoram aspectul asta) care aveau sa aterizeze in saptamana urmatoare (adica saptamana asta) in magazine. 25 de lei, cam mult, da' sa trecem peste asta, aratau bine in poza... si si-asa brontozaurelu' n-o mai cumparat de o luna in cap alte chestii de cioco in afara de cele de baut de la Monbana (desi la capitolu' dulciuri in general si-a mai luat si un pachet cu triscuiti... hei, a evoluat si reptila de la bi la tri).

wow...

Pentru ca mi-a fost prea frica sa fac un snowballing #3...

Probabil vreo suta de tweet-uri... fara sa punem la socoteala retweet-urile. Peste 250 300 350 de urmaritori noi pe twitter. Inclusiv Christian Heilmann. Peste 4000 de vizitatori unici doar vineri doar la articolul asta. Aparut la "Hot Links" pe CSS Tricks.

Wow... am scris un articol, atat. Da, m-am apucat deja de al doilea. Da, am mai primit oferte si din alte directii. Da, mor de frica... Too much, too soon and too late at the same time... Ceea ce imi aduce aminte de...

snowballing #2

Primul meu articol de CSS a facut lista CSS Weekly.

screen

snowballing...

10:13 PM - 5 Feb 13

11:18 PM - 5 Feb 13

Dizzy, scared...

And no, this is not it. If somehow I do pull it off, there's bigger stuff to come. Yup, bigger than my work being included in the CSS spec.

[don't forget to breathe, Ana...]

ignorati

... postarea asta daca folositi IE9 sau mai vechi. Altfel... nu mare lucru, doar atat. Nu, nu e chestia mare despre care vorbeam in articolul trecut.

don't want to talk until it's a sure thing...

... dar aproape ca imi vine sar pana in plafon si sa urlu de bucurie. In toata nebunia care a fost inceputul asta de an si in mijlocul careia n-am mai avut timp de mine, de blog, de... mai nimic! Pentru ca totul s-a invartit in jurul noii lupte de reorganiza, de a scapa de toate porcariile inutile acumulate prin casa in ultimii patru ani. N-am mai aruncat niciodata atatea chestii... si inca mor sa mai arunc, sa razui pereti si fete de mobilier, sa inlocuiesc, sa dezinfectez, sa...

Revenind, in toata nebunia asta m-a scarpinat pe creier timp de cateva nopti ca, dupa dus, sa ma pun la calculator cu un ceai fierbinte (Basilur rulz!) si sa caut pe Stack Overflow intrebari pe teme asemanatoare cu ce lucrasem in ziua respectiva. Si asa am ajuns sa scriu minunea asta.

Chestie care n-a ramas fara urmari. Si daca de data asta nu busesc lucrurile... s-ar putea ca realitatea mea sa paseasca intr-o zona pe care o consideram destinata viselor.

pentru ca...

... nu este de ajuns sa fi fost fatat de o scroafa si, in consecinta, sa fii porc. Trebuie sa fii si batut in cap. Ilustratie.


... n-am mai vazut ceva de genul asta facut de altcineva pana acum. Am mai vazut cuburi, prisme doar cu fetele laterale, dar niciodata figuri geometrice in spatiu si complete, cu toate fetele, inclusiv cele care nu-s dreptunghiulare.

Sa va fie mila de mine si sa-mi spuneti daca le-am pocit numele in romana (le-am cautat pe google asa cum le-am scris eu in romana si le-am gasit, dar nici asta nu cred ca garanteaza 100%). Eu is aia care a folosit furculisionu' "diofantine" o buna bucata de vreme pana sa afle ca in romana de fapt e "diofantice". Ahem, pentru cine nu s-a prins despre ce dinozauri roz vorbesc.

Deci lista cu draciile (merg doar pe Chrome/ Safari si sacadat pe Firefox):

hmmm...

Uneori e sinistru de util instinctul ala care te indeamna sa faci praf tot. Azi imi pare rau ca nu l-am ascultat anul trecut. Desi ma bucur ca macar l-am ascultat azi. Nu ca ar mai fi reusit sa indrepte prea multe.

Altfel... am dat de Minesweeper 3D si mi-am adus aminte ca ma scarpina la un moment pe creier ideea unor galerii 3D de imagini (inca o versiune, pe un octaedru). Si am inceput sa refac partea de JavaScript pentru demonstratiile de la aticolul ala de care de-abia saptamana asta m-am reapucat. Plus "depanat" CSS-uri de-ale altora. Am iesit din casa de trei ori de la inceputul anului si de doua ori a fost ca sa mai depun ceva in contul pentru Aerosmith. Si da, am mai lucrat la album, am mai bagat niste articole despre ciocolata, bla, bla...

Imi pare rau ca n-am renuntat la internet. Mi-ar fi prins bine o schimbare. Plus ca deja mi-am facut draci din cauza transferului. Dar... macar am o podea mai curata decat am avut-o vreodata in 2012... nu mai tin minte de cand n-am mai frecat la ea cum am frecat dupa oamenii cu cablul nou. Cu detergent de podea cu aroma de migdale. Da, chiar miroase a migdale. Ceea ce vine cu niste amintiri foarte placute.

geometrii, dinozauri si culori

Un dreptunghi. Am devenit pentru prima data constienta de el prin clasa a sasea. In clasa a cincea ne aranjase diriginta prin clasa, si am ajuns sa stau pe randul din mijloc. In a treia sau a patra banca. Dar in clasa a sasea ne-a lasat sa stam asa cum am vrut noi. Si asa am ajuns in banca a doua de la usa.

Si... nu stiu. Uneori ma trezeam ca ma uit in lateral in sus la dreptunghiul ala. Cu admiratie, cu invidie, cu furie. Uneori ma trezeam ca ma gandeam la el dimineata inainte sa plec la scoala, cand probabil era si radioul deschis dar eu nu auzeam nimic in afara de lingurita cu care izbeam peretii canii in timp ce asteptam sa mi se raceasca ceaiul.

5 ianuarie 2013

Ziua in care se fac 40 de ani de la lansarea primului album Aerosmith. Da, azi. Se cheama diferenta de fus orar. Iar partea a doua se refera la o eroare de tipar de care a suferit prima editie - Walkin' the Dig in loc de Walkin' the Dog.

Make It. N-ar fi putut alege o piesa mai potrivita sa deschida albumul. Somebody. Hehe, imi mai revine uneori in cap la dus sau in timp ce merg pe strada. Dream On. Probabil cea mai matura piesa a lor. Si absolut delicioasa live in turneul asta. One Way Street. O mare slabiciune de-a mea.

Mama Kin. Delicioasa live si una din piesele care imi tot revin uneori obsesiv in minte. Write Me a Letter. Probabil piesa care m-a prins cel mai putin de pe tot albumul asta, dar mi-a ramas pe creier ca a fost cantata pentru prima data in concert cu fix 11 ani inainte sa ma nasc eu. Movin' Out. Alta piesa care imi tot revine obsesiv in minte, mai ales in ultima vreme... we all live on the edge of town, where we all live ain't a soul around.... Walkin' the Dog. Daca ar fi sa fac un top al pieselor pe care le-au ales sa inchida albumele... ar fi cu siguranta pe podium. Desi o sa prefer mereu versiunea de pe Live Texxas Jam '78. Ma rog, in cazul lor sunt multe piese pentru care prefer mereu versiunile live.

Movin' Out si Walkin' the Dog in 2012.

year of the cheetah

Ce n-am mai facut in 2012...

Nu mi-am mai spalat incaltarile inca o data, dupa ce a trebuit sa ies de urgenta ieri din casa. N-am sters ecranul laptopului. Ma rog, asta am facut-o dupa miezul noptii. Am uitat sa spal un tricou negru. Ramasese pe jos pe hol pe sub alte chestii si nu l-am vazut. L-am spalat ieri pana la urma. N-am strans pungile din hol si din bucatarie. Le-am strans dupa miezul noptii, e drept.

N-am sters decat superficial aragazul si pe jos in bucatarie. Si chiuveta doar am spalat-o, n-am si lustruit-o. Macar am spalat cada... desi dupa aia am spalat iar rufe si am varsat apa murdara... N-am sters biroul. L-am stars ieri. N-am dat aspiratorul din mijlocul camerei dupa ce am aspirat. L-am mutat aseara, ca deja ma enerva.

N-am bagat epilatorul la loc in cutie. Si nici sandalele. Nu va imaginati nimic, nu le-am mai purtat din iunie... de-atunci nu le-am bagat la loc in cutie... N-am pus la loc cutia de after-shave. Am pus-o ieri, cand oricum m-am apucat sa reorganizez si sa arunc chestii de prin debara. Nu m-am demachiat. Am facut chestia asta dupa miezul noptii.

Si probabil o tona de maruntisuri de care nici nu mi-am dat seama inca.

Ce vreau sa fac...