on the verge of extinction... again

Traversez strada. Un tip dintr-un cort de partid politic, nu pot spune care pentru ca nici n-am fost atenta, imi ofera o bricheta.
Nu fumez. Hotarata, fara sa-mi modific traiectoria, asa ca umarul meu stang trece la mica distanta de mana cu bricheta.
Dar aud cum in spatele meu la urmatorul deja a a schimbat poezia.
Se poate sa va ofer o bricheta... sa aprindeti aragazul?
Probabil la asta i-as fi spus ca e o procedura periculoasa care s-ar putea sa lase fara buletin (si viata, dar cu certificat de deces in schimb) mituitii alegatorii inainte sa apuce sa puna stampila. Stiu, nu toti sunt asa ametiti ca mine, da' e suficient unu' ca sa omoare un bloc intreg cu vreo 50 de suflete...

Haina lunga a fost cea mai buna investitie pe care am facut-o. Nimeni nu mai stie cat de lunga sau scurta e fusta mea. Dar dupa ce iesisem din farmacie aveam haina desfacuta. Ca intotdeauna cand imi iau pastile. Hipotermia e una din problemele pe care le au cei care le au cei care devin dependenti de ele. Asa ca anul trecut in decembrie de prima ninsoare, eu am mers pana la prima farmacie de unde nu-mi mai luasem purtand doar... tricou si blugi (si bineinteles ca eram incaltata).

Un urlet si...
Ce vad ochii mei!
Ti-i scot ca sa rezolvam problema? fara sa ma apropii, dar tai rapid si cu furie o crenguta din gardul de langa ca sa se vada clar ca briceagul pe care i-l aratasem nu e jucarie.

In intersectie, astept dupa semafor ca sa traversez. Mi-e rau, mi-e rau, mi-e rau... Incep sa ma uit dupa un tomberon, e unul aproape, dar mi-e rusine. Sunt imbracata elegant, machiata cat pot fi eu de machiata, desi nu chiar asa exagerat. Nu pot sa ma bag cu capul in cosul de gunoi...

E statia de metrou in spatele meu, au toalete decente acolo, cobor rapid si simt cum ma arde pe gat, la dracu'... Nu-mi mai dau jos nici o haina sau caciula, acolo e cald, de unde dracu', nici n-am mancat atat ieri. E si cald la baie, copil prost, descheie-te macar la haina, nu mai pot, nu conteaza ca poate mai am ceva de dat afara, bazaie ceva in urechi, vad pete gri, trebuie sa ies sa cer apa s-o inlocuiesc pe aia care tocmai s-a dus in WC...

Ma duc la ghereta aia de langa bariere, ma agat de usa ei si cer apa, o platesc, dar am nevoie, ca altfel lesin. Nu e de bine, tipa s-a speriat groaznic, mi-a dat apa, dar a si chemat salvarea si...

... ape calme. Cu siguranta, pentru ca deja sunt preocupata sa-mi pun caciula sub picioare ca sa nu-mi agat strampii in scaun. Si astept salvarea daca tot a chemat-o, desi stiu ca mi-am revenit si acum mi-e mie mila de tipa ca am speriat-o, dar sunt in regula acum, asa ca ii cer scuze.

Salvarea ajunge repede. Oamenii ma inspecteaza, au un pulsoximetru (cred?) portabil & dracii, omul ma intreaba ce s-a intamplat, dupa ce ii spun zice ca vrea sa ma ia la spital din cauza a ce i-am povestit. Eu deja vad topindu-se banii de intretinere, asa ca presez sa vad daca chiar e nevoie, aflu ca ei pe moment ma vad in regula, doar putin tahicardica (adica inima mea se crede pe autostrada cand e pe drum judetean, asa ca a apasat acceleratia... cred?), urcam la masina sa completez si sa semnez refuzul. Asta printre momente care imi tot repetau oamenii wait up, you dink! I ain't as fast as you are. Bineinteles, nu in cuvintele astea, dar de asta mi-au amintit...

Probabil ca ar trebui sa ma simt flatata pentru ca atunci cand i-am spus omului cati ani am, mi-a spus ca a crezut ca era vorba de fapt de 15 ani.

Mi-e frica de mine si de "instinctele" mele de pradator. E ca si cum am mirosit sange si vreau sa ma duc sa profit.

Oamenii mi-au furat zilele, javrele vagaboande mi-au furat noptile. Si acum nu mai pot iesi niciodata din casa fara sa-mi fie frica.

Dar e o luna frumoasa in noaptea asta si am incercat o inghetata cu mandarine superba, cu un fel de sirop de mandarine prin ea.

Unele coincidente ma sperie, chiar daca nu sunt superstitioasa. Dar ascultam aceeasi piesa si in dimineata aia, si in dimineata asta. Nu dormisem in noaptea dinainte si nu dormisem in noaptea asta. Atunci ne-am intalnit pentru ultima data si azi l-am evitat. Chiar daca stiu ca i-ar fi placut sa ma vada. Cel putin la nivel de estetic. Stiu ca aratam bine. De-aia mi-a fost rusine sa vomit in cosul de gunoi...

Da, postare cu eticheta Ana. Dupa atata timp...