Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

intalnirea de 10 ani...

Pentru ca simt nevoia sa scriu despre asta.

Pentru asta a fost biletul de tren. Ca sa merg la Brasov. Unde am ajuns vineri dimineata cu nici o ora inaintea festivitatilor din sala de sport. Mi-am parcat bagajele, m-am spalat, schimbat si... m-am enervat! Motivul? O conversatie de genu'...
"Ce porti?"
"Fusta, camasa, cravata"
"Asa se poarta acum?"
"Nu stiu..."
"Cum nu stii? Tu nu vezi fetele ce poarta?"
"Nu ma intereseaza ce poarta altii, nu e treaba mea..."
"Cum sa nu te intereseze?"
"Ma intereseaza sa imi placa mie, atat..."
"Nu trebuie sa iti placa tie, trebuie sa fii in rand cu lumea! Vrei sa te rada lumea?"

Si cam tot in liniile astea a continuat. Pana am plecat plina de draci, cu parul inca ud, incretit si nepieptanat. Cu cu fusta mea maro in carouri, cu camasa pe jumatate iesita din fusta, cu cravata lasata lejer, neglijent. Pe acelasi drum pe care il bateam zi de zi in liceu. Pe 13 Decembrie, pe langa pompele funebre cu "Vrei, nu vrei, tot la noi ajungi!". Cu Hand of Doom, Facade of Reality si Twilight of the Thunder God amestecandu-se in capul meu. Urand deodata tot restul lumii, inclusiv oamenii cu care urma sa ma intalnesc.

Doar ca... m-am topit complet cand am ajuns la coltul terenului de baschet si am vazut un grup care si el m-a vazut pe mine. Si ce a urmat acolo la liceu a fost aproape ca o intoarcere in timp. Aproape. Pentru ca unii oameni nu mai sunt. Unii profi mi-au parut asa imbatraniti... Si asa am urat trecerea timpului cand am vazut cum de-abia isi tragea dirigu' piciorul dupa el...

Partea de la liceu a fost preferata mea. Pentru ca eu chiar m-am simtit ca si cum nimic nu se schimbase.

Sala de sport. Mai trista decat baia mea dupa o explozie si un incendiu. Podeaua din sala de sport. Unde era sa-mi uit poseta. Deh, asa se intampla cand iti trantesti poseta pe podea langa scaun si uiti sa mai privesti in jos dupa ce te ridici. Turul scolii. Fostele noastre clase. Cea cu cate trei locuri in banci, de la etajul doi, pe verticala deasupra secretariatului unde s-au sesizat intr-o zi ca... ploua cu uniforme! De la cele care venisem in clasa, ne schimbasem iar in echipament de sport si ne donam sacourile si fustele celor care venisera fara si nu puteau trece de "paza" de la intrarea in liceu. Clasa de langa cancelarie. Cancelaria. In care o parte din noi nici nu mai intrasera vreodata. Laboratorul fonic. Panourile cu pozele diferitelor promotii. Diploma de atestat pe care n-am putut-o ridica nici acum. Daca mi-ar fi trecut prin cap sa-mi iau doua poze de la Bucuresti... Inca am pozele alea de la terminarea liceului. Tot din alea am folosit si pentru licenta...

Am aterizat apoi la o terasa in centru. Unde am constatat ca totusi multe lucruri s-au schimbat. Pentru ca... m-am simtit atat de extraterestra sau cel putin teribil de imatura in timpul discutiilor despre copii si alte chestii din aceeasi categorie.

Seara a fost partea de la hotel. Unde m-am prezentat cu aceeasi fusta cu care am fost la balul majoratului din clasa a XII-a (aprilie 2002, No Problem) si la banchetul claselor a XII-a (iunie 2002, Miorita? langa lac, in Poiana). Nu pot spune ca am fost impresionata de loc, evident nu mi-a placut nimic din ce s-a servit, nici macar desertul, care a fost cu frisca (neinspirata alegere, pentru ca mai toata lumea s-a limitat la banutul de ciocolata si a ignorat restul). Muzica a fost de toate felurile, de la "sucktacular" (vorba lu' Shaggy din Scooby-Doo) la chiar faina. Doar ca eram pe modul melancolic, nu pe cel cu chef de petrecere si m-am limitat la a da din cap (in stilul "shake your head you must be dead if it don't make you fly") pe ceva AC/DC.

E ciudata senzatia. Oricat de constienta as fi fost de faptul ca a trecut timpul, parca tot am avut senzatia ca lucrurile stau altfel in unele momente. Si a mers pana la a ma intreba unde sunt si ce caut acolo. Nu eram unde sunt de obicei zilele astea, dar totul era atat de familiar. Mi-era foarte clar ca realitatea de zi cu zi e alta pentru mine, dar totusi vedeam fete cunoscute si dragi.

Stranie senzatie...

6 pareri la intalnirea de 10 ani...

  • cine: Cristi delete comment icon
    cand:
    Data viitoare mai bine te enervezi de la plecare, ca sa nu mai pierzi timpul cu asta cand ajungi acolo. Motiv oricum o sa gasesti. :)

    Ca sa fii in rand cu lumea trebuie sa-ti iei pantaloni mulati, o bluza verde fosforescent, slapi, cizmulite imblanite sau platforme care fac piciorul sa arate ca o copita si niste cercei de tip cerc cu diametru aproape cat al capului.
    Eu zic ca combinatia camasa/fusta arata bine (cu fusta scurta bineinteles). Eventual poate mai diversifici colectia...
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Si slapi si cizme? Slapo-cizme?
  • cine: Arisu delete comment icon
    cand:
    În loc de şlapo-cizme ia-ţi cizme croşetate, din alea care te ajută vara atunci când vrei să ai picioarele transpirate şi nu ştii cum să le obţii altfel. De ce ai vrea să ai picioarele transpirate? Ei bine, sunt la modă, nu fii cârcotaşă.
  • cine: cartim delete comment icon
    cand:
    Sa stii ca si mie mi se intampla cand ma intalnesc cu prietenii sa imi strice cheful conversatiile despre copii , scoala, nite...De regula schimb vorba , doar ca mi se cere parerea ca psiholog, de parca ar conta.

    Data viitoare te imbraci in blugi si in tricoul acela larg si vei fi rockerita scolii :))Nu m-am dus nici la aniversarea de terminare a liceului si nici al facultatii, tocmai pentru a nu avea aceea stare la care faceai referire.
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    @Arisu: Exista un motiv foarte practic pentru care chiar prefer sa am picioarele transpirate: transpiratia aia e o chestie uda care pastreaza pielea piciorului moale.


    @cartim: Nu conteaza cum ma imbrac acolo. Nu tin sa fiu nici rockerita, nici papusa, nu ma intereseaza sa fac nici un fel de "fashion statement". Pur si simplu n-aveam chef de scandal inainte sa plec si totusi am avut parte de el...
  • cine: liviuberdila delete comment icon
    cand:
    Uite de ce nu mai ploua in Sahara, ca nu m-am dus la intrunire. Am zis clar ca nu o fac si, din fericire, n-a fost nimeni prea insistent in aceasta privinta deci ma bucur ca am scapat fara sa recit din repertoriul meu de injuraturi si ma mai bucur pentru faptul ca m-am facut inteles, n-am chef sa vad pe nimeni si nu ma prea intereseaza sa-mi aduc aminte de nimic.
Da-ti si tu cu parerea

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii