Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive iunie 2012

rugaminte

... pentru oricine are blogul in blogroll, reader, bookmarks...

... sa inlocuiasca adresa cu http://brontozaurel.blogspot.com/ncr/. NCR inseamna No Country Redirect.

[Yeah, they say it's a "feature"...]

... stergeti-l... n-am nici cea mai mica idee cum pot rezolva problema. Mai mult, dupa OST, brontozaurelul s-a transformat in raton si trebuie sa isi gaseasca ceva de lucru (deci daca stiti de ceva, spuneti), n-are timp de pierdut cu blogul.

intalnirea de 10 ani...

Pentru ca simt nevoia sa scriu despre asta.

Pentru asta a fost biletul de tren. Ca sa merg la Brasov. Unde am ajuns vineri dimineata cu nici o ora inaintea festivitatilor din sala de sport. Mi-am parcat bagajele, m-am spalat, schimbat si... m-am enervat! Motivul? O conversatie de genu'...
"Ce porti?"
"Fusta, camasa, cravata"
"Asa se poarta acum?"
"Nu stiu..."
"Cum nu stii? Tu nu vezi fetele ce poarta?"
"Nu ma intereseaza ce poarta altii, nu e treaba mea..."
"Cum sa nu te intereseze?"
"Ma intereseaza sa imi placa mie, atat..."
"Nu trebuie sa iti placa tie, trebuie sa fii in rand cu lumea! Vrei sa te rada lumea?"

Si cam tot in liniile astea a continuat. Pana am plecat plina de draci, cu parul inca ud, incretit si nepieptanat. Cu cu fusta mea maro in carouri, cu camasa pe jumatate iesita din fusta, cu cravata lasata lejer, neglijent. Pe acelasi drum pe care il bateam zi de zi in liceu. Pe 13 Decembrie, pe langa pompele funebre cu "Vrei, nu vrei, tot la noi ajungi!". Cu Hand of Doom, Facade of Reality si Twilight of the Thunder God amestecandu-se in capul meu. Urand deodata tot restul lumii, inclusiv oamenii cu care urma sa ma intalnesc.

Doar ca...

de ce este orasul mizerabil

inghetata Polar de la Antarctica, 2011

Astazi... si din vina mea. Am primit un e-mail "dragut", in urma caruia a trebuit sa ies sa-mi printez alt bilet (bine macar ca mi-au oferit alternative la acelasi rang). Am deviat pe la un magazin de unde mi-am luat o inghetata.

Polar. Nu, nu cea din poza, pe aceea n-am incercat-o niciodata, doar am pozat-o acum aproape un an in Cora Lujerului. Cea luata de mine a fost cu rom, nu cu vanilie si de la Top Gel, nu de la Antarctica. Cred ca am mai spus ca mie nu-mi trezeste nici un fel de amintiri inghetata asta. Nu tin minte sa ma fi intalnit vreodata cu ea cand eram mica. Mai mult, dupa ce am incercat-o, nu-i pot intelege de nici o culoare succesul1. Nici macar introducand nostalgia in ecuatie.

In orice caz, nu prea aveam cum sa ajung cu ea inapoi acasa altfel decat in stare lichida, asa ca m-am apucat sa musc din ea, rugandu-ma la Monstrul Zburator de Spaghete2 sa nu ma fac ca un purcelus. Macar la capitolul asta... rugaciunile mi-au fost ascultate si nu m-am murdarit deloc pe haine. In primul rand pentru ca...

6 iunie 2012

In urma cu mai putin de o luna, Ratt s-au reunit. In formula care se poate apropia cel mai mult de cea clasica, cu patru din cinci membri. Cel de-al cincilea a fost Robbin Crosby. Care a murit acum zece ani, pe 6 iunie 2002.

Eu nici nu auzisem de ei pe atunci. Cred ca am auzit prima data numele trupei la mai bine de un an dupa, cand i-a mentionat Steven Tyler intr-un interviu. Dupa inca vreun an (sau doi?) ascultam pentru prima data ceva de la ei: o versiune live a piesei You Think You're Tough. Fix asta:

sore loser

Sau cum un sir de greseli costa...

La jumatatea lui aprilie m-am apucat de mai multe cursuri. Chiar multe initial... Opt. Apoi am lasat unul la o parte si am continuat timp de vreo patru saptamani si jumatate cu sapte. Cumva, am reusit sa le duc pe toate pana la jumatate.

Apoi am prins un proiect. Doua. Trei. In acelasi timp, deci a iesit varza si din ele si din cursuri. Nu atat din criza de timp, pentru ca teoretic as fi avut timp, cat din cauza ca am cedat eu nervos de la cat mi se lungise lista de "vreau" si de la cat de muribund parea laptopul meu batran de 5 ani si nu atat de idiot ca mine. Si am zis da-o dracului!

Doar ca dupa ce s-a terminat saptamana aia... nu m-am mai reapucat de cursuri. Pur si simplu nu mai aveam nici o tragere de inima dupa ce imi stricasem ritmul si ramasesem in urma. Am incercat sa trag de patru din ele, dar pur si simplu nu mai aveam rabdare.