on the verge of extinction... again

Ah, da, aventuri la cumparaturi. Atat de comune pe bloguri, nu? Dar de obicei autorul e ala sfant, ala care nu greseste, bla, bla...

Nu si in cazul asta. Am gafat. Grav. De doua ori intr-un interval scurt de timp.

Am iesit sa-mi iau diverse chestii dintr-un supermarket din zona. Diverse chestii neinsemnand juma' de supermarket, ci peste si ceva dulciuri nemtesti de Craciun (turta dulce si biscuiti cu scortisoara).

Intru, dau o tura, gherutele mele le agata pe toate, merg la casa si cand sa platesc ma trezesc ca... mi-am uitat portofelul acasa. Ooops! Injur in gand si imi aduc aminte ca am 5.5 lei ramasi de miercuri de la concert in buzunarul de la pantaloni, asa ca macar o chestie pot sa mi-o iau.

Ajung acasa si putin mai tarziu imi iau portofelul de pe masa si il arunc in ghiozdan. Ies iar din casa, trec de primul bloc si vad o fatuca alergand urland dupa un pusti. Din ce urla, am inteles ca ii furase ceva. Hmmm, sa fiu cu ochii in patru. Trece si pe langa mine in fuga un pustiulica, dar stau cu ochii pe el si zic eu ca nici macar nu s-a frecat de mine, ajung iar la supermarket, dau iar o tura sa strang ce voiam sa cumpar, la casa deschid ghiozdanul... unde-i portofelul? Injur iar in gand, intamplator de data asta aveam alta geaca cu 33 de lei in buzunar, iau pestele, dar tot imi mai lipseste cam un leu ca sa iau si turta dulce. Plec injurand iar in gand.

Oare iar am uitat portofelul acasa? Sau gherutele lu' pustiulica au fost mai iuti decat ochii mei?

Nici una din cele doua. Acasa mi-am gasit portofelul. In ghiozdan! E drept ca nu in buzunarul in care il cautasem putin mai devreme...

Sa mai incerc inca o data? Mi-e teama ca si de data asta o sa mai comit vreo gafa...