on the verge of extinction... again

Daca cineva vrea sa ma ia la palme dupa postarea asta, sa faca bine sa-si ia numar de ordine.

In ultima vreme mi s-au tot intamplat chestii. Chestii bune. Pe stilul "pica para malaiata...". Efortul meu a fost zero sau minim. Nici macar nu m-a durut sa trag de mine sa fac ceva cat de cat decent, dar in jumatate din cazuri am avut un noroc nu chior, ci orb de-a binelea si in celelalte cazuri se pare ca standardele altora sunt plasate mult mai jos decat ale mele.

Ah, pana si recenzarea in cazul meu a mers rapid si fara incidente. Singurele chestii la care m-am scarpinat in cap au fost geamurile (care-s unele termopan, altele lemn, deci ce trecem pana la urma?) si situatia mea curenta care nu-i nici de inainte de primul loc de munca, nici de somera ci de "in test". Iar tanti a fost foarte amabila, foarte fericita sa ma vada, ca cica in afara de mine mai avea de recenzat doua apartamente si gata! Mai auzisem de trei ori soneria in ultima saptamana, da' pana sa ajung la usa nu mai era nimeni. Probabil ca tanti s-o fi miscat din fata usii cu aceeasi rapiditate cu care a completat formularele. Nu ma plang, ar fi chiar aiurea sa ma plang ca a fost eficienta.

Mdeah. Totul e perfect, pe toate planurile. Cu o exceptie. Mi-e scarba de mine. Si nimic nu compenseaza asta. Si e singura chestie pentru care am tras tare, sa nu ma ma simt ca o jucarie stricata si buna de aruncat la gunoi. Fara rezultate. As vrea sa iau la pumni si picioare peretii. Probabil e singurul lucru care ma face sa uit cat de scarba mi-e de mine. Noaptea trecuta m-a apucat cheful de kickboxing dupa ce am iesit de la dus. Si pentru putin timp m-am simtit bine. Si apoi s-a dus dracului tot imediat ce m-am oprit. Si in noaptea asta nici nu mai am suficienta energie ca sa ma apuc. Ma scufund iar in mlastina apatiei.

Pentru ca noaptea trecuta asta ascultam. Si pentru ca acum aproape un an renuntam sa ma mai duc la concert.

Si imi doresc cu disperare sa nu fac la fel si peste o saptamana si jumatate...