Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

back-to-school - ... strange places

Y!M Back-to-School skin

Y!M11 are un skin care se cheama Back-to-School. Si care mie imi place de mor. Pentru ca imi aduce aminte de primii mei doi ani de facultate, de tablele verzi din poli, de materiile alea pe care le injura toata lumea, dar care mie mi-au placut in draci.

Nici mie nu mi-e prea clar de scriu despre asta. Probabil partial e din cauza skin-ului, partial din cauza faptului ca un fost coleg si-a schimbat avatarul... si are acum o poza cu una din tablele alea verzi umplute cu formule, partial din cauza faptului ca m-am bagat la cursul asta (si, cel putin pana acum, m-am si tinut de el... ma rog, strict cat sa fac alea pana la termenul limita, ca altfel nici macar nu m-am uitat la toate cursurile video si nici macar la alea la care m-am uitat nu m-am uitat pana la capat... doar cat sa fac mini-quizurile interactive din mijlocul lor), partial din cauza faptului ca de vreo trei luni ma tot uit la cursuri gasite pe YouTube* (aproape in fiecare seara, chiar daca de cele mai multe ori nu rezist la un curs intreg si e vorba doar de jumatate de curs) si partial pentru ca... vreau sa-mi depozitez amintirile undeva. Inainte sa raman fara ele.

Probabil sunt o creatura foarte ciudata. In timp ce pentru unii pana si propriile cursuri sunt prea mult... eu mi-am umplut zilele cu cursuri, nu neaparat ale mele. Asta in perioadele bune... in alea proaste nu mergeam nici macar la ale mele.

Cunoscusem un tip... sa spunem interesant la inceputul anului doi. Care nu prea avea chef de doua din cursurile lui. Ca cica unu' era cu un tip tampit si celalalt cu "o mumie nebuna". Si cum eu eram o creatura curioasa, laptele meu praf (my darling, in case the are people who didn't get it... please laugh at my joke...) s-a gandit sa-mi propuna sa merg eu in locul lui. Si am acceptat, chiar daca laptele meu praf nu era politehnist (desi, amuzant, era si el la un departament cu predare in engleza), asa ca trebuia sa ma plimb putin. Si chiar daca era vorba de chestii la care eram eu mai praf... decat laptele praf. Din fericire, aveam abonament de metrou. Probabil... hmmm, de fapt... sigur n-as fi acceptat daca ar fi fost vorba de ceva materii umaniste. But as long as it was science-related...

Desi eram curioasa, nu pot spune ca am fost prea entuziasmata la inceput. La urma urmelor, laptele meu praf evita cursurile pentru ca nu auzise chestii de bine despre profesori. La primul curs cu baba nu am nimerit sala (si asta am aflat de-abia a doua zi, pentru ca eu plecasem de acolo convinsa ca nu s-a mai facut cursul... cine stie, poate murise pana la urma si profa, ca tot circula vorba ca o fi sora mai mare si mai urata a Cleopatrei si era cazul sa se plictiseasca de stat pe planeta asta dupa mai bine de 2000 de ani). La al doilea (tot cu ea) n-am mai ajuns pentru ca imi era rau. Am ajuns insa la primele doua cursuri cu tipu'...

Care intr-adevar nu prea parea sa aiba toata tigla pe acoperis. Nici nu m-am prins ca el e profu' prima data cand a intrat in sala, am crezut ca e un student care a "intarziat" cam multi ani in facultate dupa principiul "primii zece ani sunt grei... pan' ajungi in anu' trei!". Era imbracat intr-un tricou de culturist (d-ala mulat bine de poti sa studiezi toti muschii) si pantaloni de camuflaj. Nu cred ca a purtat vreodata altceva in afara de tricouri mulate si camasi descheiate la vreo trei- patru nasturi si cu manecile rulate. In afara de ochelari... nimic, nimic care sa-l faca sa para intelectual. Explica super, dar uneori reusea sa devina enervant. Pentru ca vorbea cand subtire, cand gros, cand soptit... si dupa bucatile soptite urma mereu un tipat. Ceea ce m-a amuzat, m-a enervat... si m-a facut sa ma intreb daca nu cumva o fi vreo modalitate de a detecta studentii adormiti... pentru ca ar fi fost imposibil ca un adormit sa nu se trezeasca speriat de demonstratiile talentelor vocale ale profului. Incerca sa faca un curs cat mai interactiv, punea intrebari, unele adresate intregii sali, unele adresate unui anumit student ales aleator. Uneori arunca ciocolatele celor care dadeau raspunsuri corecte (chestia asta mi-a amintit de liceu... Atkinson, profa de jurnalism dintr-a unsprezecea mai facea asta uneori, dar ea ne mai dadea si alte chestii... pixuri, semne de carte, alte mici dracovenii de gen... cred ca inca mai am majoritatea chestiilor ne-mancabile primite in felul asta) si era amuzant cand nu nimerea studentu', il nimerea pe altu' in cap, sau ciocolata era interceptata de altcineva. Si avea un mod fenomenal de a comunica ca un raspuns nu e corect. De multe ori ceva in stilul "interesant... cu ideea aceasta a mai venit un student anul trecut la examen... l-am picat!" sau "ai d-... nu, nu pot sa fac asta! as vrea sa-ti spun ca ai dreptate, dar nu pot! pentru ca n-ai!". Ceea ce mi-a placut insa a fost ca nu accepta raspunsuri fara explicatii, ca incerca sa faca studentii sa gandeasca, sa faca legaturi cu alte materii. Si nu numai. Pentru ca eu cel putin nu aveam cu ce alte materii de-ale lor sa fac legatura. Dar chiar daca pentru a intelege anumite chestii mi-a fost clar ca ar fi fost cazul sa ai niste cunostinte pe care eu clar nu le aveam, mare parte din ceea ce explica omul mi se parea foarte logic.

La al treilea curs cu el insa am comis minunea...

Am intarziat! Era dimineata devreme, eu tot amanasem trezirea... asa ca s-a intamplat si asta. Logic, eu eram obisnuita cu ce cunoscusem pana atunci la Politehnica: profi care ar fi reactionat cel mult cu niste spracene ridicate la o turma de intarziati... unii nu s-ar fi oprit din predat nici daca ar fi traversat o turma de elefanti amfiteatrul. Asa ca am intrat linistita in sala si m-am indreptat catre primul loc pe care l-am vazut liber. Doar ca m-a observat si mi-a taiat calea...
"Tango?" Si a luat o pozitie de dans. Si m-a apucat si pe mine de maini. "Shall we dance?"
Auzeam doar rasete. Si nu visam. Toti cei din sala erau rosii de ras. Eu inghetasem. Deja se derulau prin creierasul meu toate momentele umilitoare de la seminarul de fizica din anul intai, toate mistourile lui Chisleag legate de viteza mea de deplasare catre facultate, pantofii mei si naiba mai stie ce... "You may look like a dance instructor, but I certainly didn't come to dance classes..." dar n-as fi avut in veci curaj s-o zic cu voce tare. Deja tremuram si aproape ca imi venea sa incep sa plang acolo...
"Hey! Romanian student?"
"Yes..."
"Te-am speriat?" si a inceput sa chicoteasca... "Gaseste-ti un loc..."
Scapasem! Sau poate ca nu...
"Don't be fooled! She loved getting all that attention..."
Deja voiam sa ma bag sub banca, sa nu ma mai vada timp de o ora si treizeci si noua de minute cat spunea ceasul ca mai e pana la pauza eliberatoare. Doar ca... lucrurile nu prea au curs cum mi-as fi dorit...

Ma luase in vizor. Nu doar ca n-am scapat de intrebari (si de mistouri, pentru ca raspuns corect am dat doar la vreo treime din ele), dar la sfarsitul cursului a intarziat putin in sala... pana cand au plecat toti studentii. Cu exceptia celei mai mocaite fiinte de pe planeta. Mhm, eu is aia. Mi-a zis de un proiect pentru care incerca sa stranga cel putin sase studenti, reusise sa stranga pana in momentu' ala... fix unu'! Si m-a intrebat daca n-as vrea sa fiu #2. Hmmm, eu nici macar nu eram studenta acolo, asa ca am incercat sa refuz elegant. Doar ca a inceput cu mistourile.
"Ma intreb de ce oare nu te tenteaza, in conditiile in care te-ar ajuta in anii urmatori... cumva din cauza ca nu vrei sa-mi vezi mutra urata mai des decat e neaparat nevoie? Spune sincer, ma urasti, nu?"
Evident ca nu puteam sa-i raspund cu da. Si probabil ca nici nu era raspunsul corect, desi ma cam enerva si ma cam speria... Asa ca n-am zis nimic, dar a inceput el cu alte intrebari. Despre cum ma descurc la alte materii, despre ce specializare ma intereseaza. Intrebari la care nu prea aveam ce sa-i zic. In afara de...
"Stiti, eu nici macar nu sunt studenta aici, doar iau cursurile pentru prietenul meu... eu sunt la FILS, la Politehnica..." cu un glas plangaret. "So please, just leave me alone..." dar asta iar n-am mai spus-o cu voce tare...
M-a privit amuzat si dupa cateva secunde l-a bufnit rasul...
"The things students do..." - avea pe fata un ranjet care se intindea din ureche in ureche. "Ma, eu nu te dau afara de la curs si nici pe el nu-l dau afara de la examen, da' nici nu-i maresc nota pentru prezenta si activitatea ta... Mai faceti asta si la alte materii?"
"Doar la una..." si i-am zis la care...
"Voi sunteti tampiti? Cursul ala-i cu mama... Ce faci cand striga lista de prezenta? Raspunzi prezent la nume de baiat?"
N-aveam ce raspuns sa-i dau... in afara de o moaca dezorientata.
"Vezi ca predau si eu materia asta..." si a inceput sa caute printre hartiile din mapa. "Poti sa vii asa?" si mi-a aratat pe un orar mazgalit pe o foaie de A4. La tabla intelegeam ce scria ca mai si spunea inainte (plus ca probabil se si chinuia sa scrie o idee mai inteligibil), dar pe hartia aia nu intelegeam nici cifrele. A trebuit sa-l intreb ce scrie acolo.
"Am un curs, dar nu ma duc la el, ca nu inteleg nimic..."
"Trimite-ti prietenul! Sa munceasca si el pentru tine, nu doar tu pentru el..."
"E curs de programare - el nici nu stie cum sa redimensioneze o imagine..."
"Si tu esti geniu, presupun..."
Am marait "pe silent".
"Ai cursuri acum?"
"Seminar de la 12:00."
"Ajungi?"
"Mhm!"
"Esti cu masina? Sau iei un autobuz ceva? Pe jos cam trebuie sa alergi..."
"Cu metroul..."
"Hai ca te duc eu cu masina..."
"Nu, multumesc..."
L-a bufnit rasul...
"Ti-e frica de mine? Ti-e rusine?"
"Nu, ma descurc..."
"Nu se spune ma descurc, se spune multumesc. Ploua, aluneci incaltata cu chestiile astea... Hai!"
L-am urmat ca un catelus.

La iesirea din cladire s-a intors si m-a apucat de maxilar.
"Tu dormi vreodata?"
"Da!?!"
"Greu de crezut..." si a dat din cap dezaprobator... "Ma gandeam sa-ti cer carnetul dupa sesiune... si sa nu te mai primesc pe semestrul II daca nu te descurci cu examenele tale, dar voi gasiti modalitati sa fentati orice, nu?"

Nu i-am mai vazut niciodata dupa incheierea anului universitar. Nici pe laptele meu praf, nici pe prof.

Poza cu laptele praf am furat-o cu nerusinare de pe hypermarketulonline.ro.

* Pentru curiosi, ma refer la cursuri de pe aici: MIT, Stanford, Yale.

7 pareri la back-to-school - ... strange places

  • cine: Monica delete comment icon
    cand:
    Cea mai ciudata poveste legata de studentie and funny . Eu nu stiam ca facultatile au cursuri online, am dat un search pe google si am gasit unele deosebit de interesante. Thanks
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Da, a fost foarte ciudat si pentru mine atunci...
    Internetul e o unealta minunata ;) It can help a lot with learning...
  • cine: pinkISH delete comment icon
    cand:
    Absolut superb! :)) Cel mai misto e ca ti-ai gasit timpul sa le pui "pe hartie", pentru ca altfel se uita, cu trecerea anilor.
  • cine: cartim delete comment icon
    cand:
    Cred ca era un tip de treaba iar "laptele praf" era cam lenes :))
    In rest povestireata e faina si deosebita.
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    @pinkISH: In felul asta am memorie externa :))


    @cartim: Da, e unul din acei oameni care chiar sunt facuti sa fie profesori :)
  • cine: Anonymous delete comment icon
    cand:
    Poate iti foloseste si http://code.he.net/
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Hehe, mersi frumos :D
Da-ti si tu cu parerea

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii