Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive octombrie 2011

unhappily lucky

Daca cineva vrea sa ma ia la palme dupa postarea asta, sa faca bine sa-si ia numar de ordine.

In ultima vreme mi s-au tot intamplat chestii. Chestii bune. Pe stilul "pica para malaiata...". Efortul meu a fost zero sau minim. Nici macar nu m-a durut sa trag de mine sa fac ceva cat de cat decent, dar in jumatate din cazuri am avut un noroc nu chior, ci orb de-a binelea si in celelalte cazuri se pare ca standardele altora sunt plasate mult mai jos decat ale mele.

Ah, pana si recenzarea in cazul meu a mers rapid si fara incidente. Singurele chestii la care m-am scarpinat in cap au fost geamurile (care-s unele termopan, altele lemn, deci ce trecem pana la urma?) si situatia mea curenta care nu-i nici de inainte de primul loc de munca, nici de somera ci de "in test". Iar tanti a fost foarte amabila, foarte fericita sa ma vada, ca cica in afara de mine mai avea de recenzat doua apartamente si gata! Mai auzisem de trei ori soneria in ultima saptamana, da' pana sa ajung la usa nu mai era nimeni. Probabil ca tanti s-o fi miscat din fata usii cu aceeasi rapiditate cu care a completat formularele. Nu ma plang, ar fi chiar aiurea sa ma plang ca a fost eficienta.

targul femeia, 28-30 octombrie 2011

punga cu achizitiile

Putin dupa pranz am aterizat si eu la Sala Dalles, la Targul Femeia. Da, stiu, eu is la fel de feminina precum o caramida... adica doar cu numele si deloc prin aspect sau comportament. Asa ca daca daca ati vazut pe acolo un brontozaurel cu un ghiozdan verde pe care scria Bosch (da, da, aia cu din astea) pe acolo... pe mine m-ati vazut. Deci ce dracu' cautam eu acolo?

Pai, aflasem ca printre expozanti se numara si Ceainaria Rendez-Vous. Daca numele nu va spune nimic, va reimprospatez memoria. La o luna si jumatate dupa, va pot spune asa despre dulciurile cumparate atunci: ciocolata neagra cu portocala nu prea s-a pupat cu papilele mele gustative (desi in general asta e o combinatie care ma "prinde"... si si tableta asta mirosea foarte promitator), ciocolatele cu lapte mi s-au parut bune, fara sa fie insa nimic fenomenal, ciocolata alba cu vanilie s-a lipit de sufletele tuturor (si, inainte de asta, de degetele lacome - a fost prima care "s-a evaporat"), iar jeleurile au "prins" foarte bine mirosul si gustul mandarinelor si portocalelor (ma asteptam sa-mi placa mai mult jeleul de mandarine, insa pana la urma jeleul de portocale a fost preferatul meu). Si celelalte doua merita sa le discut separat. Acadeaua din ciocolata alba si capsuna a fost probabil una dintre cele mai fructate chestii incercate de mine vreodata. Insa cea mai reusita chestie dintre toate cele pe care le-am luat atunci (si, in acelasi timp, cu siguranta una din cele mai bune ciocolate incercate de mine vreodata) a fost tableta de ciocolata neagra cu 60% cacao din Brazilia - se simte foarte fina atunci cand se topeste in gura si nu este deloc amara. Cateodata lucrurile simple sunt cele mai bune... daca sunt facute asa cum trebuie...

Dar sa revin la targul de astazi. Cladirea era in santier asa ca am intrat printre schele, praf si muncitori. Asta ca sa stiti la ce sa va asteptati, daca aveti de gand sa treceti pe acolo.

Prima chestie remarcata a fost un panou pe care scria ceva de genul "primesti un cadou daca ne spui de unde ai aflat de Targul Femeia". Nu ma intrebati ce cadou, ca nu m-as fi bagat la inghesuiala nici sa ma tai. Edit: s-a lamurit misterul. Cadoul consta intr-o punguta cu doua reviste.

Apoi mi-au atras atentia cosmeticele Boots (mhm, alea pentru care mi-am facut eu card Sensiblu sa pot lua 3 la pret de 2). De data asta nu mi-am mai luat si asa ceva... si asa vreau sa-mi iau intr-una din saptamanile urmatoare setul cu aroma de prune de la Manufaktura (gel de dus, scrub si sapun sapunoi, corectura necesara, avand in vedere dimensiunile). Am mai vazut niste standuri la care niste dame erau unse pe fata cu diverse chestii, dame cu parul in n-spe directii... ce mai, ziceai ca le pregateste pentru Halloween. Apropo, dupa atatia ani, eu tot nu stiu exact cand e minunata sarbatoare, doar ca e candva la sfarsitul lui octombrie. Am trecut pe langa standul Catena si pe langa un stand de la care mirosea a briose si de unde se auzeau tipete de copchii. Standul era al Dr. Oetker. Si acolo se intampla o degustare. Aaa... a nu se intelege ca aia de la stand degustau copchiii, chiar daca aia tipau de parca i-ar fi muscat careva si chiar daca presupun ca departe de minunata sarbatoare mentionata mai sus nu suntem. Ce se intampla acolo era ca dracii mici degustau briosele. Ma rog, se bateau pe ele. Atat. Asa ca eu, care indragesc copiii doar cand ii vad asa, m-am carat mai departe.

Am mai trecut pe langa un stand cu muzica ambientala, un stand cu dulciuri proaspete traditionale si... un stand la care se intampla o chestie absolut delicioasa: o tanti taia o placa de faianta! Cu discu'! La Targul Femeia, daaa? Asa rau imi pare ca n-am facut o poza...

Ah, si hai sa fac putin fericiti si misoginii: pe lista cu expozanti am vazut si Zepter. Aia parca fac... cratite? Femeia la cratita? Stiu, nu cu cratite au venit la targ... da' eu prima data tot la cratite m-am gandit...

Si apoi am urcat la etaj. Unde am vazut dresuri (neh, nu mi-am schimbat preferintele, tot Gatta imi plac), alte cosmeticale, chestii de papat. La etaj era si standul Rendez-Vous, unde am degustat o turta dulce aromata si cu baza pictata cu cioco, am stat la povesti si am mai degustat si o ciocolata cruda cu fructe si bucatele de alune. Si iar am plecat de acolo cu punga plina.

Pentru curiosi, punga contine urmatoarele chestii:

  • doua pungi de turta dulce Kastner invelita in ciocolata si cu umplutura fructata (turta dulce din prima punga e cu umplutura de caisa, iar cea din a doua punga e cu umplutura de portocala)
  • ciocolata Björnsted cu lapte si cacao din Ecuador (sunt trei origini care ma atrag mereu ca un magnet: Madagascar, pentru ca e atat de fructata, Venezuela si Ecuador)
  • pachetel cu jeleuri Trausner PocketGelly cu aroma de zmeura - mereu revin la jeleurile astea, desi nu le pot incadra la dulciurile care m-ar face sa trec prin plafon... dar sunt atat de aromate si atat de diferite de orice alte jeleuri pe care le-am incercat vreodata
  • ciocolata Lifefood, neagra 70% cacao cu aroma de portocale

In imagini, lista de mai sus arata cam asa:

achizitiile pe masa
turta dulce Kastner
ciocolata Bjornsted
jeleu Trausner PocketGelly
ciocolata lifefood

Ah, da, sa clarificam si asta... in caz ca se intreaba cineva daca am primit ceva ca sa scriu articolul asta. Ca sa scriu articolul, nu. E drept ca ultima ciocolata de pe lista nu am platit-o, am primit-o cadou. Ca sa o testez si sa ofer feedback.

Poza cu sculele e luata de pe boschtools.com, cea cu setul de cosmetice cu aroma de prune evident de pe manufaktura.cz, iar cea cu Alice e pe alicecooperpics.co.uk (si in zeci de alte locuri pe internet).

back-to-school - ... strange places

Y!M Back-to-School skin

Y!M11 are un skin care se cheama Back-to-School. Si care mie imi place de mor. Pentru ca imi aduce aminte de primii mei doi ani de facultate, de tablele verzi din poli, de materiile alea pe care le injura toata lumea, dar care mie mi-au placut in draci.

Nici mie nu mi-e prea clar de scriu despre asta. Probabil partial e din cauza skin-ului, partial din cauza faptului ca un fost coleg si-a schimbat avatarul... si are acum o poza cu una din tablele alea verzi umplute cu formule, partial din cauza faptului ca m-am bagat la cursul asta (si, cel putin pana acum, m-am si tinut de el... ma rog, strict cat sa fac alea pana la termenul limita, ca altfel nici macar nu m-am uitat la toate cursurile video si nici macar la alea la care m-am uitat nu m-am uitat pana la capat... doar cat sa fac mini-quizurile interactive din mijlocul lor), partial din cauza faptului ca de vreo trei luni ma tot uit la cursuri gasite pe YouTube* (aproape in fiecare seara, chiar daca de cele mai multe ori nu rezist la un curs intreg si e vorba doar de jumatate de curs) si partial pentru ca... vreau sa-mi depozitez amintirile undeva. Inainte sa raman fara ele.

Probabil sunt o creatura foarte ciudata. In timp ce pentru unii pana si propriile cursuri sunt prea mult... eu mi-am umplut zilele cu cursuri, nu neaparat ale mele. Asta in perioadele bune... in alea proaste nu mergeam nici macar la ale mele.

marghiolita explica

cosmelii si farfurii

Sa-mi fie rusine, pentru ca ar tebui sa fac altceva acum. Si ceea ce e mai rau e ca e vorba de ceva care imi place. Dar sunt agitata, mi-e frig, ma simt vinovata* si m-a enervat o copchilita proasta. Asa ca scriu postarea asta...

Pentru ca nimic nu face neuronii sa se agite si sa vina mancarimea in degetele asa cum o face o discutie cu cineva care viseaza cai verzi pe pereti. Desigur, daca vrem sa perpetuam stereotipuri, putem mentiona ca e vorba de o fata, pe care o sa o numim Marghiolita.

Asa ca... Marghiolita explica de ce romanii sunt tigani. Si hoti. Si imputiti. Si ca asta nu e generalizare, ci statistica.

Marghiolita. Numele l-am ales dupa ce m-am scarpinat in cap si am rulat nume de fete, incercand sa gasesc unul caruia sa nu-i asociez nici o persoana. Stiti ca am cunoscut si o Filofteea? Revenind... Marghiolita se uita in oglinda si zambeste fericita. Are si de ce. Are niste gene incredibil de lungi. Si dese. Si foarte frumos arcuite. Genul de gene (asta suna ca dracu', nu?) pe care si le-ar dori orice fata. Brontozaurelu' e in stare sa planga trei sferturi de ora si douazeci si sapte de secunde ca n-are astfel de gene...

Marghiolita mai are si niste ochi mari, bulbucati, care parca stau sa se rostogoleasca afara din cap. Nasul e doar putin mai mare decat al unui maimutoi proboscis, iar buzele sunt o idee mai inguste decat ale strabunicii de 97 de ani. Marghiolita are cosuri. Si urechi clapauge. Si un par care arata de parca l-ar fi incleiat Joiana cu saliva... asta in zilele bune! Marghiolita e fericita cand se uita in oglinda. Pentru ca de fiecare data constata ca e draguta la fata.

Si ca e dotata. Are sani mari. Ii ajung pana la jumatatea distantei dintre buric si genunchi. Si fund mare. Aproape pana la genunchi. Suspina ca e putin plinuta, da' asta e... daca n-a mers nici cu ___ (scuzati-ma, da' las liber ca nu vreau sa le dau idei copchilelor disperate care cauta tampenii pe Google). Putin plinuta inseamna desigur ca Marghiolita e greu de detectat pe sub cutele de grasime intre care transpira, intre care pielea e rosie si o ustura. Marghiolita e o fata curata, ea se spala. Aproape zilnic. Doar ca... nu prea are cum sa ajunga peste tot la cat de gros e invelisul.

Marghiolita e frumoasa. Doar se vede si ea zilnic in oglinda. Si se revolta cand altii ii spun ca e urata. Ca are nasul mare si stramb si ochii sinistru de bulbucati. Ca are urechile clapauge, buzele inexistente. Ca are o piele pe care oricui ii e scarba sa o atinga. Ca e grasa si pute.

Adevarul e ca toti cei care-i spun astea sunt niste idioti. Adevarul e ca Marghiolita are totusi niste gene superbe. Cat de retardati sa fie sa nu observe asta?

Da, nu toti romanii sunt tigani**. Sau imputiti. Sau hoti. La fel cum nici Marghiolita n-are doar defecte. Da, stiu ca stii romani extraordinari. Si eu. Dar intre 20 de milioane de oameni, sunt la fel de observabili cum sunt cele cateva grame ale superbelor gene marghiolitice intre cele 116 kilograme pline de defecte ale posesoarei care se termina la 1.58 metri de sol. Calculati-i densitatea in ipoteza ca circumferinta medie este de 139.7 centimetri.

* Pentru ca m-a sunat mama de dimineata si i-am spus sa ma lase in pace daca nu e important. La pranz mi-am dat seama ca e ziua ei. Si cred ca ma insel. Nu e chiar vinovatie, e ceva situat intre vinovatie si scarba. De faptul ca stiu ca mereu a comentat daca intarziam cu urarile sau cadourile sau daca nu ii convenea orice altceva in ziua aia.

** Tigan nefiind neaparat ceva negativ in alte contexte la fel cum fundul mare nu e o un atribut negativ in alte situatii si mai ales in alte forme si densitati.

Poza e furata cu nerusinare de aici, unde o puteti vedea in toata splendoarea ei (3264x2448).

tampenii si mai putin tampenii

legate de blog & scris pe blog

Pauza. Cel putin pana luni ora 0:00. Adica nu doar ca nu mai scriu, da' e posibil nici sa nu mai intru pe aici. Pentru ca saptamana asta a devenit dintr-o data criminal de aglomerata. Si ma simt groaznic de vinovata ca ma plang... ca lucrurile bune se intampla la momentul nepotrivit... fix cand n-am timp si nici prea mult chef de ele.

Sa pun disqus pentru comentarii? Ca sa se poata comenta aproximativ la fel ca pe wordpress? Ma enerveaza de mor unele chestii la sistemul blogger (multe click-uri ca sa se poata comenta cu nume plus URL, gravatar lipsa, sa editez comentarii e cam la fel de simplu cum e sa ma scarpin la ceafa cu degetele de la picioare, nu se pot adauga comentarii noi cu JavaScript dezactivat), dar daca pun disqus nici macar nu vor mai fi vizibile comentariile existente cu JavaScript dezactivat. Da sau nu? Speak now or forever hold your peace... Aaa... parca asta era din alt film. Sa mai incercam o data... voteaza acum si castiga un prajitor de paine! Aaa... cred ca asta e si mai nepotrivita in conditiile in care eu am vazut prajitor de paine doar in desene animate. Si nu stiu cum arata nici placa de indreptat parul sau alte minuni de gen ale tehnologiei. Si s-ar putea sa fac confuzii... Hmmm... cred ca facem asa: cei care voteaza pentru disqus castiga un gravatar si mai putina bataie de cap daca iese castigatoare optiunea lor. Iar in cazul in care iese castigatoare varianta cu ramas la sistemul blogger... ma dau eu de trei ori peste cap si fac un scriptulet pentru gravatar siii... aaa... nu stiu, cum suna un premiu in pansamente pentru degetele chinuite?

i wanna wake up with you

ceas

Dimineata. O dimineata rece de toamna. El doarme. Un somn dulce de dimineata, care probabil a venit la pachet cu un vis frumos dupa zambetul afisat pe figura. Dar nu pentru mult timp...

Pentru ca un tipat ascutit si necrutator ii intrerupe visul. Tipatul ei.
"Uite cat s-a facut ceasul!" o aude tipand disperata.

Disperarea se pare ca e boala contagioasa. Pentru ca sare si el ca ars, isi apuca viteaz papucii de casa care zaceau langa pat si...

e plin de oameni inteligenti...

Stii pe cineva care se ocupa cu programarea. Si te apuci si freci persoana respectiva de fiecare data cand ti se stinge monitoru' sau ai vreo problema cu hardu'. Chiar daca persoana respectiva ti-a zis de cateva zeci de ori ca nu se pricepe la chestiuni care tin de hardware. Nu, faptu' ca persoana respectiva e in stare sa-si faca bucati laptopu' si sa-l faca apoi la loc fara sa-i ramana bucati in plus nu inseama ca s-ar pricepe. Si nici faptu' ca o duce creieru' sa "gugaleasca" ce-i cu specificatiile unei anumite componente si sa-ti trimita link-urile si eventual sa ti le explice nu inseamna ca s-ar pricepe.

Ai un blog. Proaspat. Pe care te lauzi ca ai realizat o chestie. Singura problema ar fi ca... nu e realizarea ta. Cineva te trage de urechi intr-un comentariu. Si pune si link cu dovada. Tu nu aprobi comentariul. Dupa trei (!!!) zile te prinzi ca persoana care ti-a lasat comentariul are acelasi nume de familie ca si una din persoanele din echipa care a realizat chestia cu care te lauzi tu. Nu stergi postarea, dar ii trimiti un e-mail in care ii ceri sa nu mai spuna nimanui.

Ai o pasiune in comun cu o alta persoana. Si te incapatanezi sa ii bagi pe gat si restul pasiunilor tale, chiar si dupa ce ti-a spus de cateva sute de ori ca nu o intereseaza.

Te incapatanezi sa-i trimiti trandafiri cuiva care ti-a zis de zeci de ori ca nu suporta sa primeasca flori. Ba chiar si-a si spart intentionat o vaza ca sa te oblige sa-ti iei inapoi florile cu tine cand mai treci pe la ea. Dar tu nu renunti. In continuare, o surprinzi mereu cu trandafirii. Unde sa si-i puna, in cap?

Ai o ruda care e cu un chirurg si o tot freci la telefon cu intrebari despre cum o sa-si revina o alta ruda, aflata la cateva sute de kilometri, care tocmai a avut un accident. Si chit ca ti-a repetat de zece ori ca nu se pricepe (nu, faptu' ca inca mai tine minte pe unde e nervu' ulnar nu inseamna ca s-ar pricepe) si ca oricum nu ar avea cum sa-si dea seama de la distanta prin telefon, tu repeti intrebarea ca un disc stricat. Ho, nici nu-ti dai seama ce noroc ai... Ca nu traiti intr-un desen animat. Si nu poate sa te stranga de gat prin telefon.

Stii pe cineva care a incercat o multime de chestii ciocolatoase si e o adevarata enciclopedie in materie de asa ceva. Si ii iei o cutie de... Toffifee. Fara sa te gandesti ca ultimul lucru pe care si-l doreste sa-l primeasca e o chestie care se gaseste in orice magazin.

Faci cuiva o oferta. Persoana respectiva a primit deja o oferta mai buna, dar ai reusit totusi sa o faci curioasa. Dupa trei zile in care nu i-ai mai raspuns la e-mail, incepe sa se gandeasca serios sa accepte cealalta oferta.

ce desene animate am mai vazut

Tangled

Tangled. Adica hai sa dam tigaii ce-i al tigaii. Ah, tigaia! Minunat obiect! Majoritatea oamenilor o folosesc doar pentru gatit diverse mancaruri, uita sa o curete sau nu o curata cum trebuie, zgariind-o sau lasand-o cu pete. Macar acum exista un film animat care ii acorda atentie si ne prezinta o alta fata a tigaii - ea poate fi si o arma eficienta! Am spus de atatea ori ca, daca imi intra un hot in casa si il "mangai" putin in crestet cu frumoasa mea tigaie, urmatoarea casa in care o sa intre (in timp ce-i recita un burtos barbos "in loc cu verdeata...") nu va mai avea ferestre. Cam asta-i principalul motiv pentru care mi-a placut filmul (si mie in general nu-mi plac desenele 3D)...

Ah, da, uitasem... Trailer!

Jungle Cubs

Jungle Cubs. Adica o serie animata care ne prezinta aventurile personajelor din Cartea Junglei (Baloo, Bagheera, Louie, Shere "Khannie" Khan, Kaa si Hathi) pe vremea cand de-abia scapasera de biberon. Facute acum 15 ani, insa eu am aflat de existenta lor de-abia acum cateva saptamani. Sunt dulci. Foarte dulci. In continuare, personajul meu preferat ramane Bagheera. A fost personajul meu preferat cand am citit cartea, cand am vazut filmele animate (1, 2), cand am vazut seria animata (si da, folosesc singularul pentru ca nu m-am uitat la seria din 2010 si nici nu ma tenteaza sa ma uit... nu la cum sunt desenate personajele). Baloo are si el momente in care e foarte simpatic. De exemplu, atunci cand un babuin ii spune ca-i vrea blana ca sa-i tina cald, Baloo ii raspunde cu "Over my dead body! Wait... what am I sayin'? HEEEEELP!". Si Kaa la fel - "I'd give them a hand if I had one".

Before I forget (nu m-am putut abtine)... intro.

Daca tipati cand vedeti un soricel traversand camera, nu cititi mai departe. Pentru ca urmeaza...

bestia (sase luni mai tarziu)

Surtur Rising & alte coperti

[Am scris asta la sfarsitul lui martie, dar n-am mai apasat butonul de Publish. Asa ca fac asta acum (dupa ce am modificat-o putin). Publish.]

La o saptamana dupa ziua mea, a iesit la lumina. Noul album Amon Amarth. Se numeste Surtur Rising. Pentru cei interesati, o sa povestesc in detaliu ce impresie mi-a facut. Cu o (deloc scurta - se intinde pe urmatoarele 3 paragrafe!) istorie sentimentala pe post de introducere. Pentru restul... pe scurt: mi-a placut! Legendar! Din punctul meu de vedere, Amon Amarth raman in istorie pentru Versus the World (albumul pe care l-au scos in 2002 si pe care au aparut piese precum Death in Fire sau Where Silent Gods Stand Guard) si Surtur Rising. Adica exact albumul de fata. Nu e perfectiunea, dar mi se pare un album al dracului de bun.

Amon Amarth sunt una din marile mele obsesii. Totul a inceput cu un DVD dublu, Bang Your Head 2005. Primul DVD se termina cu Motörhead - Stay Clean (da, da, suna genial, desi per total n-a fost cel mai curat concert al lor... tiuit enervant pe Dr. Rock plus alte probleme). Dar n-am trecut la al doilea dupa ce s-a terminat primul. M-am intors la "trupa aia care era inainte de Doro" pentru ca sunau al dracului de bine (apropo, si Doro suna foarte bine pe DVD-ul ala cu Für Immer si Burn It Up). Asa i-am descoperit. Cu doua bucati live: Bloodshed si Death in Fire. M-au lasat... wow! Erau ceva foarte diferit de orice ascultasem pana atunci. Intr-un anumit fel... sunau mult mai brutal decat orice altceva obisnuiam sa ascult la vremea respectiva (pentru ca pe vremea aia, asa ceva insemna cu adevarat brutal pentru mine). Brutal, dar foarte placut. In cazul lor mi se pare foarte meritata partea de "melodic" din "melodic death metal." Asa ca dupa ce am aflat de existenta trupei am inceput sa sap prin discografia lor.

metoda de ciupeala la metrou

cartela metrou Bucuresti

Statia de metrou: Gara de Nord.
Personajul care a observat chestia: una bucata brontozaurel incarcat cu bagaje grele si avand ceva dificultati in a scoate cartela de metrou din unul din buzunarele ghiozdanului... motiv pentru care a pierdut cam un minut in zona aparatelor.

Minut in care a observat un "ritual" interesant.

Intai au fost doua tipese care pareau mai de la tara, care tocmai isi luaseara doua cartele cu cate doua calatorii, nu prea stiau ce sa faca cu ele si carora un tip de la paza le-a deschis poarta aia pe care se baga chestii voluminoase/ pe care trec cei in scaun cu rotile. Reactia initiala a brontozaurelului a fost un marait pe silent ("cum, astea intra gratis doar pentru ca par mai toante? hmmm, oare mi-ar merge si mie daca as face pe proasta?"), dar apoi i-au picat ochii pe mana tipului de la paza... inainte ca palma lui sa acopere complet cartela... si i-a picat fisa ca cela doua ii lasasera una din cartele. Virgina!

Siii... ce putea face tipu' cu cartela pe care inca erau doua calatorii din doua? Un singur lucru...

... sa o duca inapoi la tipa care vindea cartele... care urma sa o mai vanda cel putin inca o data. Doar ca... oficial, o cartela nu poate fi vanduta decat o singura data. Ceea ce inseamna ca suma scoasa din vanzarile in plus ramane pentru tipa care le vinde si tipu' de la paza.

Hmmm, cam cat o fi suma aia? In minutul pe care l-am pierdut eu acolo, au mai intrat inca patru persoane in felul asta. In total sase persoane. Adica trei cartele. Adica 12 lei. Adica 6 lei de caciula. Nu e rau... vorbim totusi de un interval de un minut...

Presupun ca nu e asa usor la alte statii. Ma gandesc ca destui din cei care coboara acolo vin din gara, probabil nu-s bucuresteni, nu-s obisnuiti cu metroul. Si presupun ca, dupa o vreme, devine destul de usor de identificat dezorientatii.

Ar fi amuzant de facut un experiment. Sa cobor iar acolo incarcata cu bagaje, dar de data asta sa nu fiu singura, ci cu inca o persoana si sa nu ma mai duc direct la aparate cu mana pe fermoarul compartimentului in care am cartela. Sa ne uitam in dreapta si in stanga dupa toate indicatoarele, sa le studiem cu priviri bovine, sa cumpar o cartela cu doua calatorii si apoi sa incerc s-o bag in aparat in vreo trei feluri, nici unul corect... oare musca?

toti spunem lucruri traznite

sper ca pulpele de pui nu erau inca in stadiul asta...

Reteta auzita in metrou:
"Pulpele de pui le-am condimentat in p*la mea, la, la, la..."
Bine ca asta a zis-o un el... era grav daca era o ea...

Un mos traverseaza strada in fata la Billa si il ia la intrebari pe un altul:
"Ce faci, flacau frumos?"
Mosu' caruia i se adresa intrebarea tremura agatat de un carucior din acela de cumparaturi.
"Nu mai fac nimic... nimanui... Ca nu mai pot!"
"Da' daca ai putea, asa ai face, nu? Mai ales fetelor tinere..."

Instructiuni date la telefon:
"... tanti Loredana, slaba schelet, n-ai cum sa o ratezi, e singura pe tren..."

Si doua cu brontozaurelu'...