Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive iulie 2011

dead before I got there...

Sau trupe proaspat descoperite care nu mai exista. Dar... fiindca mi-a placut ce-am auzit, o sa le zgarii numele pe blog, poate intr-o zi imi voi dori sa-mi amintesc.

Pe toate le-am descoperit in acelasi mod: YouTube Recommendations. Diabolica inventie. Mancatoare de timp. Unul din principalele motive pentru care jumatate din timpul meu pierdut pe net e pierdut pe YouTube. Unul din principalele motive pentru care imi place YouTube (hmmm, chestie valabila si pentru amazon) - pentru ca invata. Invata ce-mi place.

E vara si aud multi oameni care se plang de caldura, care spun ca si-ar dori sa fie in alta parte, unde e mai racoare. Printre locurile mentionate se afla si tara de origine a primei trupe - Finlanda. S-au format in 1999, din 2002 pana in 2006 au inregistrat in fiecare an cate un demo sau un album complet (2004), iar in 2007 s-a terminat povestea. Aduc a Children of Bodom... oarecum...

pissed off

Detest sa-mi fac planuri care depind de altii si sa se schimbe totul in ultimul moment. Pentru ca in astfel de situatii eu dau dracului totul. Nu-mi trebuie mai tarziu, imi trebuie acum, sau deloc.

Tocmai am aruncat la gunoi un pepene rosu. Pentru ca am primit mancare de la ai mei. Si trebuie s-o mananc pe aia. Asta in timp ce as vrea sa mananc pepene, pentru ca ador pepenele rosu. Dar nu m-am mai atins de asa ceva deloc anul asta. Si cred ca nici anul trecut.

vreau sa fac SI EU rau

inghetata

Nu mi-am dorit decat sa fiu lasata in pace.

Insa cumva, mereu se leaga cretini de mine. Daca sunt in fusta/ fusta pantalon, comentarii referitoare la craci. Daca sunt in tricou si pantaloni scurti, comentarii sportive. Nu conteaza ca e vorba de un tricou negru cat cortu' cu o trupa iubitoare de corpsepaint pe el. Daca sunt in blugi si camasa/ haina de blugi, invitatii sa ma dezbrac, ca doar e cald.

Azi s-a intamplat iar. "Nu vii la un fotbal? La un tenis? La un penis?" Si asa mi-am dorit sa o dau dracului de inghetata. Sa arunc cu ea in ei. Nu conteaza in care. In oricare din cei trei. Sa stric o freza, sa murdaresc un tricou...

cand e oprit curentul timp de doua ore (seara)

lumanari parfumate

Constati ca nu mai poti intra in bloc pentru ca bineinteles ca nu te mai ajuta cu nimic cartela de acces. Exista si cheie, dar trebuie forta? dexteritate? Nu conteaza, oricum lipsesc ambele. Asa ca stai pe treptele din fata blocului si admiri furtuna care tocmai s-a dezlantuit. Pana la urma intri impreuna cu un vecin...

Injuri patul, usile, scaunele, biroul de care te izbesti, ghiozdanul, cablurile pe care calci, pansamentele uzate care ti se lipsesc de sosete (da, stiu, prost obicei am sa arunc pansamentele folosite pe jos) si pliantele de supermarketuri pe care aluneci in timp ce te invarti prin casa incercand sa-ti dai seama unde ti-ai lasat cheile (pe care totusi le-ai folosit doar cu cateva minute inainte ca sa intri in casa).

Te simti foarte bine dupa ce te-ai spalat pe dinti. Habar n-ai ce culoare avea apa pe care ai folosit-o. Daca a fost portocalie, maro, gri, daca ai avut un vierme de zece centimetri in ea... nu mai conteaza, oricum n-ai vazut nimic neplacut. Deci n-ai motiv sa te enervezi.

Acelasi lucru e valabil si pentru apa pe care ai folosit-o ca sa faci dus.

please, I need all the help I can get

Peste cateva saptamani va trebui sa merg la o nunta. A doua din toata viata mea. Prima data aveam sapte-opt ani si cred ca am adormit. Asa ca tot ce stiu despre nunti este... mai nimic!

Asa ca acum am o multime de nelinisti si intrebari. Ce se intampla la o nunta? Cum decurge totul? Cat dureaza fiecare parte? Cat dureaza totul?

Ce-ar trebui sa port? Merge si ceva oarecum "de birou"? Eu ma gandeam la rochia asta. E cea mai exagerata chestie pe care o am. Ai mei ma tot freaca la cap sa-mi cumpar o alta rochie "de ocazie", dar eu nu mi-as dori asta din mai multe motive. Nu-mi plac rochiile "de ocazie". Nu-mi plac rochiile cu flori, danteluta, volanase, margele sau diverse dracii metalice integrate, cu pietricele sau cu sclipici. Mi se pare o risipa crunta de bani sa dau 100 lei pe ceva ce nu as purta in mod obisnuit. M-am holbat totusi in trecere prin vitrine si nu mi-a placut nimic din ce am vazut - absolut toate mi s-au parut groaznic de incarcate, de prost gust. Nu ma atrage ideea de a-mi toca timpul si nervii cautand o rochie. Plus ca, daca pana la urma totusi ajung sa fac asta si ajung sa gasesc ceva care sa-mi placa, nu va fi ceva prea diferit de rochia albastra pe care o am deja (mi-e clar ca voi cauta o rochie scurta, o rochie cu linii simple, fara chestii decorative, o rochie care sa nu fie decoltata, in culori din zona negru-bleumarin-gri) pentru ca gusturile mele sunt aceleasi, deci care-i rostul pana la urma?

now how in hell...

?

Am o problema. Si o idee inca destul de vaga despre cum sa o rezolv. Am vrut sa cer cuiva detalii despre problema, sa-mi fie mai clar la ce ar trebui sa ma astept, pareri despre ideea mea. Am inceput sa-i spun cum stau lucrurile, dar n-am mai apucat sa termin pentru ca...

... s-a legat de un detaliu. Detaliu pe care nu pot decat sa-l las asa cum e, pentru ca am un termen limita si este practic imposibil sa-l pot schimba pana atunci. Asa ca as prefera sa ma ocup de chestiile mai importante pe care stiu ca as putea sa le fac asa cum trebuie. Doar ca am ajuns sa ne certam in ultimul hal din cauza detaliului respectiv. Si omu' m-a trimis la dracu'. Grozav! Si eu am ramas sa ma holbez la monitor - nici macar nu intentionam sa vorbim despre detaliul din cauza caruia ne-am certat. Cum dracu' de am lasat discutia sa devieze?

Cum dracu'... atatea chestii!

fauna de concert: specii periculoase

kitty ate the internet

[Scurta explicatie pentru tacerea de pe blog din ultimele zile: mi-a papat pisicuta netu'! Mai exact, cablul de net. Oricat de tare ar semana asta cu "mi-a mancat cainele caietul de teme", e totusi adevarata - am poza care o dovedeste! Lasand gluma la o parte, in ultimele zile chiar n-am avut net decat dimineata si la pranz. Dupa-amiaza, seara, noaptea, dimineata devreme... lipsa! Am sunat sa vad care-i problema... nici un raspuns! Si in ultima zi a fost chiar enervant - completam un tabel, mai aveam cate doua coloane de pe ultimele cinci randuri cand s-a intamplat. Draci carliontati! Am scos datele, le-am trantit intr-un fisier .txt, las' ca le pun in tabel cand isi revine. Si-a revenit, dar acum asa mi-e o lene! Asa ca trantesc repede un post tampitel...]

hello, my name is dirty stinky

Richie Sambora guitar pick 2011

Asa m-as fi prezentat imediat dupa concertul Bon Jovi. Nu m-am mai murdarit niciodata intr-un asemenea hal la un concert (poate doar... la Iron Maiden). Am ajuns acolo... nu stiu exact, candva intre 11:30 si 12:00. Mi-am parcat hoitul la umbra unui copac. Dupa o vreme chiar m-am intins cat eram de lunga (da, stiu ca nu-i mare lungimea) pe jos. Parul meu proaspat spalat si parfumat a maturat aceeasi strada pe care trec zilnic atatea masini, aceeasi strada pe care calcasem si eu putin mai devreme. Am luat in par chestii cazute din copac, un muc de tigara, probabil si multe altele pe care nu le-am observat (si cred ca e mai bine asa).


Am transpirat in ultimul hal. Vreo patru litri. Aaa... sa explic de unde am scos cifra asta. Am baut cel putin trei litri de apa acolo. Si cand am ajuns acasa aveam cu un kilogram mai putin decat la plecare. Logic, pielea mea era neagra. Nu bronzata, ii cedasera hainele de pe mine culoare. Multa culoare!

M-am intins si am maturat iar cu parul pe jos si in fata gardului. Mi-am turnat apa pe mine si apoi m-am trantit pe jos in balta. Paharul meu alb cu apa se facuse negru la exterior. Din cauza degetelor mele, bineinteles.

Acasa am aruncat absolut toate hainele de pe mine la spalat. Si am sarit si eu repede sub dus.

Mhm, am prins pana. Si au bagat si Blood On Blood. Faina surpriza. Eram convinsa ca noi nu suntem asa speciali ca irlandezii si n-o sa primim piesa asta.

from the prison of my mind - eternity in a few minutes

toilet seat

6:08. Nu-mi vine sa cred ca m-am trezit asa devreme fara sa traga nimeni de mine, fara sa-mi urle nici o alarma. Si ma culcasem dupa ora 3... In camera e frig, afara bate vantul, vad cum se misca aia doi copaci. Imi aduc aminte de orele de sport cand ne punea sa intindem bratele intr-o parte, apoi in cealalta parte - parca asta fac si copacii aia cu crengile.

Dau cu ochii de Tweety, ala umplut cu... dracu' stie ce, sper nici sa nu aflu vreodata. Agatat langa steag, acolo unde sta mereu. Da, am steag agatat in camera. L-am primit de 1 Decembrie 2002. De fapt cu doua zile inainte, pe 29. Vineri. Vinerea aveam cursurile de Calculus si de PL (Programming Languages).

Imi plac in draci. Aseara i-am tot ascultat timp de cateva ore bune. Aproape un an de cand nu i-am mai ascultat asa, obsesiv. Need nothing else than just your pride to get there...

told you so!

told ya so!

Spuneam acum cateva zile ca nivelul elevilor de azi probabil nu e prea diferit de nivelul elevilor de acum zece ani.

Se pare ca am avut dreptate. Intai a fost tweetul asta. Apoi seara am vorbit cu mama la telefon. Mama tocmai se uitase la stiri pe un post local...

tot despre educatie (monday meanie)

In continuarea a ceea ce am scris aseara. Pentru ca m-au mai pocnit cateva idei pe tema asta...

Sunt convinsa ca s-a copiat pe rupte si anul asta la bac. Sunt convinsa ca orice profesor (si liceu) a facut tot ce s-a putut pentru a trage in sus notele propriilor elevi. Pentru ca rezultatele elevilor se reflecta asupra lor. Deci 44% promovabilitate la bac nu reflecta realitatea. Numarul celor care meritau cu adevarat sa treaca e cu mult mai mic. Sunt absolut convinsa ca procentul real este sub linia de 20%.

Asta a fost despre elevi. Acum despre cei care-i critica.

Toti cei de 40-50 de ani care urla revoltati ar face bine sa inchida dracului gura si sa se gandeasca putin la o chestie. Copiii astia pe care ii critica sunt copiii lor. Poate nu chiar ai lor personal, dar sunt copiii generatiei lor. Si sunt exact asa cum i-au format. Esecul copiiilor inseamna ca ei au esuat ca parinti. Ca ei vorbesc revoltati despre efecte, fara a fi capabili sa inteleaga ca ei sunt cauza. Ca ei sunt de vina pentru rezultatele slabe ale copiiilor. Faptul ca bagi nu stiu cati bani in meditatii pe ultima suta de metri nu compenseaza faptul ca n-ai stiut sa-i insufli respect pentru educatie cu 15 ani in urma. Daca la inceputul clasei a XII-a iti faci griji pentru cum se va descurca odrasla la bac... ei bine, e putin cam prea tarziu. Asta trebuia sa incepi sa o faci odata cu deschiderea capitolului "admiterea la liceu". Being a parent is a full-time job, a job that epitomizes the expression "the buck stops here" - got it?

Si pentru cei care-i compatimesc ca vai, subiectele au fost grele: ce am vazut eu din ele pe la materiile de real mi s-au parut foarte simple, prea simple chiar si pentru bac.

Am stricat ziua cuiva? Nu e nevoie sa-mi multumiti.

despre educatie, ca ma mananca degetele

pana Trooper

In caz ca se intreaba cineva ce-i cu articolul asta... nu, nu-s la concertul Judas Priest & Whitesnake. Am fost. Si am plecat dupa Metrock si Trooper... cu parere de rau ca nu mi-am vandut abonamentul la festival saptamana trecuta - a fost o mare dezamagire pentru mine. O sa scriu despre asta in saptamana care urmeaza...

Cred ca deja sunt alergica la subiectul asta. De-abia astept sa nu mai vad cuvantul respectiv in tweeturi sau in postarile din reader. Da, stiu, probabil ar fi fost mult mai multe articole daca n-as fi zburat din reader aproape vreo 400 de bloguri. Si stiu ca e aiurea ca scriu si eu ceva pe tema asta, dar cand am vazut articolul asta degetelele mele nu s-au mai putut abtine.

Am mai spus pe scurt ca eu nu cred ca elevii de acum sunt cu mult mai prosti decat cei de acum zece ani sau treizeci de ani.

Asa ca acum o sa incerc sa explic mai pe larg cum vad eu situatia.

ce nu tine de noi... e gunoi II

vrabia si prajitura cu cioco

Adica inca un fel de "vedem ce vrem"/ "lucrurile nu stau asa cum ne-am imagina ca ar sta"/ "trecem ceea ce vedem prin filtrul propriilor noastre idei, convingeri..." - bla-bla-uri din astea...

Vrabiile mananca si... prajituri cu ciocolata! Azi. Mos la mai putin de jumatate de metru spre stanga. Cu o prajitura cu ciocolata in mana. Din care tot rupea bucatele pe care le arunca pe jos. Exact, pentru vrabie. Care, da, le manca. Nu m-as fi asteptat la asta...

Luni. Vant, nori. Si eu am iesit sa-mi iau oua si peste (ton, in caz ca se intreaba cineva)...

Fara ochelari de soare, pentru ca... unu, nu era soare si doi, singurii mei ochelari de soare inca purtabili (adica au mai putin de zece ani) ma fac sa am probleme cu aprecierea distantelor (adica atunci cand pasesc nu apreciez corect distanta de la talpa aflata in aer la trotuar). Ei, ar fi trebuit. Sa port ochelarii de soare, vreau sa zic. Pentru ca batea vantul si ridica in aer praf, frunze... alte chestii. Si ceva m-a lovit in ochi. Asta s-a intamplat luni, da? Azi e vineri. Inca ma doare. Data viitoare cand ies din casa imi iau nenorocitii aia de ochelari de soare la mine. Si, daca incepe sa bata vantul, o sa-i parchez pe nasul din dotare. Asa ca pot sa curga mistourile la adresa celor care poarta ochelari de soare cand nu e soare. Pe mine ma doare ochiul!