Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive mai 2011

ce nu tine de noi... e gunoi

tu cum vezi lumea?

Generatia noastra. Tara noastra. Profesia noastra. Sexul nostru. Parerea noastra. Credinta noastra. Etica noastra. Drepturile noastre. Dreptatea noastra.

Uneori ma intreb daca nu cumva am devenit eu aroganta. Pentru ca am ajuns sa am o parere atat de proasta despre majoritatea oamenilor. Mi se par limitati. Mi se pare ca gandesc simplist, ca pentru ei nu exista decat alb si negru... si ei sunt intotdeauna albul.

Aceleasi intamplari, povestite de persoane diferite. Cine are dreptate? Cine minte si cine spune adevarul?

Intamplarea #1
Brontozaurelu':

Ca un fel de introducere: am comis-o. Daca macar una din cele doua vanzatoare are blog, atunci i-am oferit material pentru un articol savuros. Dar cum metoda mea de protectie impotriva mistourilor altora e sa rad eu de mine inaintea lor, o sa fiu eu prima care povesteste.

Usa magazinului deschisa, dau sa intru, ma impiedic de prag si aproape pic in bot. E un tip in fata mea, nu-i nimic, nu ma grabesc, asa ca incep sa ma holbez la niste jucarioare pentru copii mici.
"Cu ce va pot ajuta?" ma intreaba o a doua vanzatoare care venise imediat cum vazuse ca a mai intrat cineva.
Doar ca eu n-o vazusem, ma holbam la jucarioare.
"Buna ziua! As dori ___... cat costa?"
"X lei si Y bani. Mai doriti altceva?"
"Va dau Y bani?" intreb dupa ce ii dau o bancnota.
"Da. Mai doriti altceva?"
"Hmmm, nu s-a prins... sau poate doar spera ca ma pocneste brusc dorinta de a mai cumpara ceva" dar nu spun asta cu voce tare. "Nu. O zi buna!"
Ma chinui putin sa-mi bag restul in buzunar, imi imaginez ca ma incrunt cand vad ca una din bancnotele de 10 primite ca rest are o pata rosie pe spate... dar mi-e lene sa mai zic ceva si oricum n-o sa mi-o refuze nicaieri din cauza asta. In timp ce ma invart pe calcaie ca sa ies din magazin aproape ca o daram pe baba care isi astepta randul in spatele meu. Imi cer scuze, incerc s-o ocolesc prin stanga si lovesc un stand din mijlocul magazinului, ma dezechilibrez si ma agat de... standul dezechilibrat si el de coliziune. Produsele de pe el incep sa se balanseze, cateva pica, din fericire nu pe jos, ci pe etajele lor. Le readuc la verticala, soptesc niste scuze si ies repede din magazin, rosie de rusine si imaginandu-mi ca in spatele meu vanzatoarele rad... sau macar isi fac cruce.

Mai tarziu, in timp ce ma plimb linistita pe strada si in minte imi tot revine "as long as I fall". Un fasait. Si vad cum am luat in incaltari niste bancnote. De 10, de 5, de 1 leu... Cine? Ma uit tampita in jur, e o dama aproape de strada, dar ea nu a trecut pe acolo si ridica din umeri la intrebrea mea. Si in afara de ea nu mai e nimeni foarte aproape. Urlu dupa dama in albastru, cea mai apropiata persoana in momentul ala si ma apuc sa le adun. Dama nu reactioneaza in nici un fel, dar nici eu n-o mai strig si nici nu ma mai duc dupa ea. Una din bancnotele de 10 are o pata rosie pe spate. Deeeeci... ce trebuie sa fac cu mainile atunci cand merg pe strada? Tot nu stiu, dar cu siguranta nu trebuie sa le agat de marginile buzunarelor si sa trag de ele in ritmul muzicii din creieras. Mai ales daca la momentul respectiv am banii in buzunar si nu intr-un portmoneu in geanta...

Dama de la marginea trotuarului:

Cineva a pierdut niste bani. I-a gasit o fata. Cum nu mai era nimeni prin jur i-a luat ea... norocul ei!

Intamplarea #2
Brontozaurelu':

La intrarea intr-un hipermarket cu o punguta in care aveam o cutie destul de grea, un ou de ciocolata si un ursulet de ciocolata. Chestiile fragile de cioco asezate bineinteles deasupra cutiei. Las punguta sa alunece incetisor pe "toboganul" ala ca sa mi-o infolieze. Bineinteles, nu-i dau drumul pana ajunge in capatul celalalt. Ca sa nu se rastoarne. Dar se rastoarna in momentul in care tipa de la paza trage de folie. Chestiile de ciocolata ies din punga, ajung in partea de jos, tipa de la paza apasa la repezeala peste ele cutia, iar eu o injur in gand. Oul si unul din picioarele ursuletului - zgariate si deformate. Draci carliontati!

Tipa de la paza:

A venit o fata cu o punga pe care nici n-a fost in stare sa o lege la gura sa nu se verse din ea. Atat a mangaiat punga aia, nu mai voia sa-i dea drumul, se formase coada* in spatele ei. Si dupa aia tot ea se incrunta si stramba din nas...

Intamplarea #3
Brontozaurelu':

Am calcat pentru prima data in Plaza (ma refer la mall). Pentru ca oricum voiam sa ajung intr-un Gima pentru ceva cioco mai interesante si intamplator eram in zona. Asa ca am intrat in Plaza... si am sperat ca n-o sa ma ratacesc...

Putin mai tarziu, la casa (nu, nu m-am ratacit in mall). In fata mea, o dama, in spatele meu, un cuplu, ciripesc veseli. Nu stiu despre ce. Eu am 4 chestii care erau la reducere si 4 chestii de cioco Lauenstein. Tipa de la casa scaneaza primele 4 chestii, incepe sa scaneze chestiile de la Lauenstein, se opreste dupa prima chestie (tableta de ciocolata) si incepe sa le studieze. Hmmm, daca as fi lucrat aici, le-as fi studiat deja pana acum. Da' stau in cealalta parte a orasului si vreau sa ajung acasa. Sa dorm! Stiu ca am dormit putin in metrou, da' nu mi-a ajuns. Ma trezesc ca draciile mele de ciocolata sunt studiate si de cuplul din spate, in special de jumatatea feminina, curioasa sa stie ce e cu fiecare.
"Ciocolata... trufe cu lichior si crema de ciocolata cu aroma de sampanie...".
Cumva sunt simpatici, "lipiciosi", nu enervanti, n-are rost sa fiu eu scarba.
"Trufe, deci nu ciocolata?"
"Ba da - trufe de ciocolata alba cu aroma de Pina Colada si trufe de ciocolata cu aroma de lichior de coacaze."
"Auzi?" catre jumatatea masculina. "Sa-mi iei si mie din astea... Cat e una? 35?"
Platesc, tipa de la casa incepe sa scaneze cumparaturile lor, cumparaturile mele sunt inca subiect de studiu si stau si... ma mir... si astept cu ghiozdanul deschis. Pana la urma se prind si ei, se amuza, le recuperez si le bag repede in ghiozdan.

Tipa de la casa

...**

Cuplul de dupa mine

...**

* Habar n-am. Nu m-am uitat in spate. Sa presupunem ca asa a fost.

** Adica am ramas in pana de idei. Oare cum s-au vazut lucrurile prin ochii lor? Ah, da, sa mentionez ca aratam ca dracu' - incaltari negre, blugi negri, tricou negru cu doamna cu coasa, parul ud leoarca si imi statea aiurea, probabil nu paream prea treaza.

hmmm... cred ca sunt cam... cu adevarat ipocrita

N-am murit. Precizare probabil inutila din moment ce se vede ca tocmai am mai pus o postare pe blog. N-am crezut ca o sa vina vreodata ziua asta. Sa am nu stiu cate postari incepute, abandonate apoi de oboseala, lipsa de chef sau dintr-un alt motiv, dar pe care as vrea totusi sa le termin intr-o zi si sa le pun pe blog.

Dar intre timp, ma apuc de o alta. Nu stiu ce demon ma poseda uneori.

N-am fost niciodata o Cenusareasa. Adica genul de peroana de la care nimeni nu se asteapta la prea multe. Gandul asta m-a pocnit acum o luna si jumatate. A fost pentru prima data in viata mea cand m-am simtit. Un "ma asteptam sa-ti doresti mai mult, mi-ai facut impresia ca poti mai mult de atat" adresat altcuiva m-a facut sa ma simt asa. Sa fierb. Si cu mine cum ramane? Eu nu i-am facut niciodata impresia ca ar fi ceva de capul meu? Nu mi-ar fi pasat daca asta s-ar fi intamplat la scoala la o ora de economie (sau orice alta materie de care m-a durut fix in piciorul prost sudat al mesei). Dar s-a intamplat dupa ce am tras asa tare sa demonstrez ca am progresat, ca am invatat ceva intre timp. My best wasn't good enough.

Si cam asta a fost. Pur si simplu s-a dus tot entuziasmul. Toata dorinta de a impresiona. Fusareala a devenit ceva la ordinea zilei. Pana azi. Cand teoretic ar fi trebuit sa-mi doresc sa termin cat mai repede, indiferent de cat de prost. Pentru ca eram nedormita. Pentru ca ma carasem cu trei bagaje care aveau impreuna undeva intre o cincime si un sfert de greutatea mea. Eram rupta, ma dureau umerii si spatele. Si mai trebuia sa le car dupa aia si pana acasa. Pentru ca eram trista. Ar fi trebuit sa ma intalnesc cu niste oameni la care tin, depusesem atatea eforturi ca sa le pot mima normalitatea. Dar pana la urma n-am mai putut. Mi-a fost prea frica sa fiu vazuta, m-am simtit prea defecta. Si totusi am stat mai mult decat ar fi fost necesar. Si m-am implicat mai mult decat ar fi fost necesar.

Cred ca asta se cheama ca ma plang pe blog de ziua de azi. Si se mai cheama ca sunt ipocrita. Pentru ca ceva mai devreme am purtat pe messenger discutia asta. Si nu, la momentul respectiv n-a avut legatura ca s-a bagat peste mine cu un "ce ma amuza melodia asta..." in timp ce lucram, desi scria la status si ii spusesem in seara dinainte ce program am. Nu, nu ma simt vinovata*. Doar usor amuzata. Si bineinteles obosita.

* Vinovata ma simt pentru ca am zburat la gunoi un cadou primit de la cineva care a trecut pe la mine. Dar nu-mi placea. Data viitoare ii spun ca nu-i mai dau drumul inauntru daca-mi mai ia ceva.

Edit: Se pare ca era coada la aruncat in lac asa ca am aflat ce se intamplase: isi sunase prietena de 4 ori, nu-i raspunsese, apoi ii spusese ca iesise cu parintii ei in oras si nu isi luase telefonul la ea, dar el e convins ca il inseala pentru ca "tonul vocii ei o trada" (amuzant cum ne credem uneori buricul pamantului si ne imaginam ca toate nelinistile altora au legatura cu noi) si fostele prietene nu i-au facut "faze din astea". In fine. I-am zis ca mie mi se plange degeaba si ca are doua optiuni: ori o crede, ori se apuca sa o urmareasca, sa ia notite, sa faca poze, sa stranga dovezi. Ce nu i-am mai spus e ca a doua mi se pare delicioasa - e practic un fel de joaca de-a Sherlock Holmes. Sau Sherlock Hound. Sau Scooby-Doo. Sau Clue Club. Sau Funky Phantom. Sau Goober and the Ghost Chasers. Sau...

a venit

Easter in Bunnyland

Porcopolipsa aia cu care parca a innebunit toata lumea de pe twitter. Sau parca nu asa ii zicea. Adica nu porcopolipsa. Magaropolipsa? Sarlatanopolipsa? In fine, nu conteaza cum ii zice. Chestia e ca a venit. La scara mai mica si probabil doar la mine, dar a venit. Cine a prezis-o poate sa inceapa sa topaie de bucurie. Just like Schmendrick started jumping around when seeing that his magic had worked and had managed to turn the unicorn into a human... Aaa... da, asta a fost o comparatie tampita.

Asa ca mai bine ma apuc sa explic de ce spun ca a venit la mine si ce legatura are asta cu poza din dreapta...

Tocmai scrisesem CD-ul din poza (Easter in Bunnyland) si inca unul inaintea lui si trecusem la etapa urmatoare: scris DVD-uri ca sa mai fac putin spatiu pe hard - ajunsesem la ~33 MB liberi. Bagat primul DVD, l-am lasat la "ars" si m-am apucat de pictat CD-ul din poza (de-abia acum observ ca i-am facut iepuroiului o ureche mai scurta si una mai lunga... ufff!). Dupa ce am terminat cu pictatul... mi-au cazut ochii pe coarda ramasa pe scaunel. Inca o repriza de sarit? Daaa! Am apucat sa sar de trei ori ca s-a facut intuneric. S-a facut lumina iar la putin timp dupa, dar calculatorul era deja oprit. Adica DVD-ul s-a dus dracului. Asta in conditiile in care oricum nu aveam suficiente ca sa scriu tot ce voiam sa mut de pe hard. Aveam cu patru mai putine. Acum am cu cinci mai putine decat imi trebuie...

Am injurat, mi-am varsat dracii pe blog si acum ma intorc la "ars" DVD-uri, sarit coarda, facut ordine pe birou si prin casa in general si... mai vad eu.

noise and no water

O dupa-amiaza si o seara. Ale zilei de joi ambele. Cineva probabil renoveaza, demoleaza, sparge... nu stiu exact, ca nu m-am plimbat pe la toti vecinii de deasupra mea ca sa aflu care ce face.

Ce stiu e ca la inceput a fost o masina de gaurit. Dupa-amiaza. Probabil omul lucreaza pana la ora aia. In general nu ma deranjeaza prea tare masinile de gaurit, indiferent de ora. Poate doar daca ma uit la desene animate. Pentru ca in orice alta situatie dau muzica la maxim. Mai mult pentru linistea mea sufleteasca, pentru a sti ca am reactionat... Asta din cauza ca muzica la "maxim" pe laptop inseamna ca nici macar nu se aude daca aprind aragazul. Nu glumesc, daca sunt in bucatarie langa aragaz cand sunt ochiurile aprinse, eu nu mai aud muzica din cauza lor. Ca laptopul meu nu poate mai mult. Daca leg boxele la laptop... incepe sa vibreze mobila. Dar nu-mi mai place mie cum suna. Direct din laptop (sau din telefon) totul suna mai "metalic". Si m-am obisnuit asa. Deci enervatul vecinilor cu boxele iese din schema. Pentru ca inainte sa-mi reuseasca asta, imi reuseste sa ma enervez eu pentru ca imi pare ca totul suna asa murdar si infundat.

top 5 filme

Pe stil propriu...

M-am trezit ieri ca am primit o leapsa - sa fac un top personal al filmelor preferate. Am studiat crapaturile din plafon, m-am scarpinat in cap, dar tot nu mi-a venit nici o idee. Eu nu ma [prea] uit la filme. Ma plictisesc. M-am uitat la seriale de genul Kommissar Rex, Flipper, Lassie... Sunt documentare pe anumite teme care ma prind - chestii de genul asta sau asta sau asta.

Dar... ma uit la desene animate. Asa ca as putea sa fac un top al filmelor animate preferate. In ordine inversa ar fi...

5. An American Tail. E unul din putinele filme animate pe care le-am vazut cand eram mica. Majoritatea celorlalte le-am vazut tarziu, dupa anul trei de facultate. "There are no cats in America..."

si timpul trece...

A year ago... I cried my eyes out.

15 martie 2010. Ziua in care mi-am luat abonament la Sonisphere. Unde atractia principala pentru mine la momentul ala se numea inca Heaven & Hell.

[Stiu, 16 mai... eu am aflat dupa ce m-am intors de la concertul AC/DC.]

round the city

vaaai de engleza noastra - 'dayly'?!?

Romanii stiu engleza. Asa cum stiu eu japoneza (nu, nu glumesc, chiar am invatat ceva japoneza de pe ambalajele de ciocolata: アップル = mar, シナモン = scortisoara, ティラミス = tiramisu; si aici se termina vastele mele cunostinte). Dupa cum se poate vedea in dreapta - "Dayly"?!?

Cineva a pierdut un ciobanesc german. Am stat putin cu el, dar n-a aparut nici un stapan. Mi-a parut rau sa plec si sa-l las singur in ploaia aia, dar eram deja uda toata (si inca mai sunt putin racita).

spalam fantome... aaa, masini

Fanii Scooby-Doo sau Goober and the Ghost Chasers sau Funky Phantom sau Clue Club si-au deschis spalatorie auto. In caz ca mai e cineva care nu s-a prins ce delirez, ma refer la font. Acum eu imi dau seama ca oamenilor probabil li s-a parut ca aia e apa care se scurge de pe litere asa cum se scurge de pe masina proaspat spalata, dar prima legatura pe care o face creierasul meu pornind de la fontul ala este cu "roast" (pentru cei care nu s-au prins, nu salivati inca! asa pronunta Scooby cuvantul "ghost").

cadeee!!!

Bineinteles nu se putea sa lipseasca o poza care sa ilustreze "imi pica balconul, imi pica peretii, da' am 'farfurii' si termopaneee!"

Data viitoare sper sa fie si o poza cu o catea cu cercel galben si... catelusi?!? Azi era plin de copchii care chinuiau ghemotoacele si nici parintii nu erau departe... si n-am vrut sa se ia careva de mine ca fac poze.