Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

nothing sacred

I Cheat. Dou You?

Sunt agitata. Mda, eu sunt mereu agitata. S.O.S. (same old shit).

As vrea ca totul sa fie mai simplu. Pentru prima data in viata, imi pare rau ca am venit in Bucuresti. Imi pare rau pentru ca mi-as fi dorit sa fi ramas ignoranta in anumite privinte. As fi fost mai linistita acum. Atatea tentatii cu care nu m-as fi intalnit niciodata.

Regret. Si e ciudat pentru ca asa ajung sa regret pana si cele mai bune momente din viata mea.

22 Noiembrie 2003. Sambata. Partial la electromagnetism. De la ora 9, in AN010. La 8 si putin eram in statie la Grozavesti. Am trecut prin Carrefour, mi-am luat o ciocolata Lindt (chiar ciocolata cu care am descoperit Lindt, exact asta, inca mai am ambalajul) si apoi am fost si am dat partialul. Partialele din toamna aia mi-au schimbat viata. Nu, nu e o exagerare. Cine m-a cunoscut la facultate atunci stie despre ce vorbesc.

19 martie 2004. Vineri. Cu o zi inainte sa implinesc 20 de ani. Cursul de PLS (Programmed Logic Systems). Intr-un amfiteatru CD-nu-mai-stiu-cat. Dar as sti sa nimeresc sala. E chiar fata in fata cu intrarea. Parfumul primit cadou. Cu miros de citrice. Primele componente pentru calculatorul nou cumparate in dupa-amiaza aia. Best Computers, ultimul etaj din Unirii. Proc Athlon XP Barton 2500+. Memorie Corsair DDR 256MB.

23 februarie 2009. Atunci aveam celalalt cont de twitter. Cel pe care l-am sters in octombrie 2009. Si tin minte ca am ciripit vesela "the day the impossible almost happened" - in ziua urmatoare aveam sa aflu ca... imposibilul chiar se intamplase. Si a fost probabil cea mai fericita zi din viata mea.

27 aprilie 2009. Sandalele mele preferate. Pantalonii roz. Tricoul roz cu Tweety. Hainuta subtire cu alb si mov. Parul ud. Dimineata de tot. Dupa cateva ore in care ascultasem obsesiv piesa asta. Am fost in real. Aveau draciile astea. Si astea. Si astea, dar din astea n-am luat, doar din primele doua soiuri. Ah, si cele luate de mine nu erau in forma de oua, erau in forma de conuri (d-alea de conifere, nu ma refer la figura geometrica). Pareau mai degraba ramase de Craciun, impresie accentuata de agatatoarea aurie din capatul fiecarui con si de pretul care parea de dumping pentru cum aratau. Pe cele cu lichior de oua le-am avut mai tarziu la mine in geanta. Mai tarziu, cand purtam rochita neagra, sandalele negre cu lac, ciorapi plasa si alte chestii frilly pe sub. Dar nu putea fi vorba de impartit. Ar fi fost chiar nesimtire sa-i ofer bomboane cu alcool.

3 iulie 2009. Motorhead. Wow.

18 iunie 2010. Doar pentru doua ore. Restul lumii n-a mai existat timp de doua ore.

Cuvinte alandala. Dintr-o piesa sau alta (imi iubesc telefonul pentru ca inca imi canta... si il am de 5 ani si jumatate). Dintr-un tutorial sau altul. Cuvinte alandala. Care lovesc un punct sensibil.

Foolish. Cheat. Weak. Dependent variable. Coward. Sunt. Toate astea. Very strong. Nu sunt.

Sunt lasa. Intotdeauna am fost. Intotdeauna mi-a fost frica. De critici. De a nu reusi ceva. De a pierde ceva. De-aia mi-as dori acum sa nu fi trait anumite momente. N-as fi avut ce pierde. De-aia mi-as dori sa fi ramas ignoranta in anumite privinte. N-as fi stiut ce-as putea pierde.

Am fost lasa mereu. Am fost lasa cand eram mica si mama imi scria compunerile la romana. Pentru ca placeau. Compunerile ei. Am scris eu una singura. Si am primit-o inapoi cu "Nu imi place! Tu poti face compuneri frumoase!" Mda, eu... sau mama. A fost prima si ultima incercare.

Am fost lasa atunci cand, dupa ce am luat un noua la mate, am venit acasa si am deschis toate geamurile si am lasat toate usile deschise prin casa. Si m-am spalat pe cap cu apa rece. Ca sa racesc si sa treaca asta pe primul loc. Wow, a functionat! Si povestea s-a repetat... Oricat de mult as fi urat situatia cu aripa de acum aproape trei ani, a fost al dracului de bine sa am o scuza sa evit anumite lucruri. De exemplu, restanta la examenul de algebra abstracta la care nu ma dusesem pentru ca avusesem o zi proasta si nu voiam sa fiu vazuta. Si bineinteles ca luna iulie trecuse tralala, eu oricum ma descurc la materia aia. Nu pot spune ca regret, pana la urma chiar l-am luat cu zece.

Am fost lasa pentru ca mi-a luat cinci ani sa recunosc ca ma pasioneaza cursele de Formula 1. Mi-a fost frica ca o sa se faca misto de mine. Unde exista o balama, ceva se misca. Sertarul de la masa plianta nu se putea scoate. Doar ca intr-o zi in care era desfacuta masa plianta (aveam ceva musafiri) am observat ca piedica aia care il tinea sa nu iasa e de fapt o balama. Si m-a pocnit ideea. Pe care am verificat-o ceva mai tarziu, cand eram singura in camera cu masa plianta. Da, se putea ridica partea care atarna in jos si bloca iesirea sertarului. Si se putea scoate sertarul. Si in spatele lui era un spatiu destul de mare. Folosit la inceput ca sa depozitez orice ziare cu articole despre curse, si mai tarziu haine patate de sange...

Am fost lasa atunci cand am dat admiterea la liceu. Proba la engleza. Era oral, ii auzisem pe ceilalti inaintea mea cum se descurca, erau jalnici, eram constienta de faptul ca era o situatie de genul daca eu nu-s admisa, atunci nu stiu pe cine dracu' admit astia. Si tot am evitat sa raspund direct la o intrebare, pentru ca asa imi venea sa strecor in raspuns o expresie pe care o auzisem doar in desene animate, o expresie care nu era "verificata" cu nici un profesor, cu nici un dictionar de expresii. Mi-era clar ce-i cu ea, dar tot am tras cu dintii sa formulez in asa fel incat sa nu rostesc cuvintele alea trei.

Am fost lasa atunci cand am vrut sa-mi ascund defectele, daca se poate chiar sa scap de ele, sa nu mai gaseasca nimeni nimic de criticat.

Am fost lasa atunci cand n-am mai vrut sa merg la olimpiade pentru ca mi-era groaza ca nu voi mai putea repeta performantele din anii precedenti. A inceput inca din clasa a zecea, cand asteptam subiectele si vorbeam cu fata din banca din fata mea. Se intorsese catre mine si se juca cu chestiile de pe banca mea. Printre care si buletinul. "Tu esti fata care a luat anul trecut premiul intai?" Si am inghetat. Pentru ca n-am crezut niciodata ca a fost pe merit, am fost mereu convinsa ca a fost o greseala. Dar n-am spus nimanui asta. Am pastrat diplomele. Si articolele din ziare. Dar in momentul in care mi-a pus intrebarea aia am inghetat, m-am simtit ca un sobolan prins in cursa. O, la dracu' imi stiu si altii numele si de data asta n-o sa se mai intample nici o greseala, o sa am o lucrare jalnica. O sa dezamagesc si toata lumea o sa ma urasca pentru ca o sa-si dea seama ca i-am inselat, ca nu sunt decat o gluma proasta.

Am fost lasa cand am dat foi goale la lucrari. "N-am vrut!" era de un milion de ori mai bun decat "nu m-am descurcat."

Am fost lasa atunci cand i-am facut scandal profului de fizica (omu' era si dirigintele nostru) pentru ca a vrut sa-mi treaca in catalog nota zece in teza, cand eu pe teza aveam noua. Pentru ca eu deja imi trecusem nota in carnet si mi-era groaza ca va trebui sa le explic situatia alor mei. Adica sa le spun ca omul a vrut sa traga in sus de nota in teza ca sa imi iasa media zece. Nu era vorba asa de mult de corectitudine fata de colegi (asa cum a crezut dirigu'), pentru ca probabil impresia colegilor despre cunostintele mele de fizica era cam aceeasi cu a dirigului... dar as fi intrat in pamant de rusine sa le spun alor mei ca am fost favorizata. Si de atatea ori in facultate... mi-a fost rusine sa le spun ca am fost favorizata. Ca am fost lasata peste timpul de examen sau ca pur si simplu m-au lasat sa explic fara sa ma scriu subiectele la care nu mai ajunsesem, ca la cat sunt eu de mocaita... Ca am fost lasata sa dau si a doua oara in aceeasi sesiune unele exemene. Ma rog, atunci cand mi s-a facut rau inainte de DSP (Digital Signal Processing) si am vomat sange si mi-am murdarit tricoul alb (bine ca politehnica nu-i atractie turistica, poate ma oprea cineva sa ma intrebe unde-l gaseste pe Dracula), practic nu am dat examenul ca am fugit la baie inainte sa imparta subiectele. Si nici la optica sau la compilatoare n-am dat nici un examen prima data, chiar daca m-am prezentat in zilele respective la facultate...

Am fost lasa de fiecare data cand m-am dus la chefuri singura, dar n-am plecat mai niciodata singura, uneori chiar cu tipi care avusesera alta partenera la inceputul serii. Am fost lasa de fiecare data cand m-am folosit de "ambalaj" pentru ca eram nesigura.

Am fost lasa atunci cand am vrut sa plec din Brasov pentru ca mi-era frica sa mai stau cu ai mei.

Am fost lasa atunci cand am dat la FILS la electronica, telec & calculatoare. Erau chestii spre care tati ma impinsese mereu pentru ca "se cauta," chestii care pe mine nu ma pasionau deloc, cu care n-aveam nici o tangenta, dar nu mai voiam sa dau la facultatea la care imi dorisem initial pentru ca prietenul meu dadea tot acolo si mi-era groaza de ideea ca cineva ar putea sa se gandeasca ca m-am luat dupa el... cand in realitate lucrurile stateau exact invers.

Am fost lasa de fiecare data cand am evitat intalnirile cu fostii colegi de liceu la care totusi am tinut enorm. Pentru ca nu eram multumita de mine si mi-era teama sa nu fiu o dezamagire.

Am fost lasa de fiecare data cand nu m-am prezentat la examene sau am dat foaia goala pentru ca nu suportam ideea de a le lua cu alta nota decat cu zece.

Am fost lasa de fiecare data cand am mintit ca sa ascund chestii care ma temeam ca vor fi dezaprobate de ai mei. Ai mei nu stiu ca am fost la Sonisphere. In principal pentru ca tati n-a fost in tara in perioada aia, a fost plecat in delegatie... asa ca nu i-a ajuns pe la urechi nimic de festival, ca altfel ii troznea prin cap ideea ca ma duc... asa cum s-a prins de Aerosmith, Axl & co. (scuze, dar GN'R nu se mai numeste pentru mine de mult... nu inseamna ca nu mi-ar fi placut spectacolul oferit... doar ca am o slabiciune pentru trupa de acum 20 de ani) si Ozzy. Nu stiu ca am fost la Maiden. Ca na, concertul ala a fost la Cluj si doar eu i-am sunat din parcarea Carrefour. Corect, doar ca am omis sa le spun ca e vorba de Carrefouru' din Cluj. Mama cu siguranta ar fi facut urat, pentru ca la sfarsitul lui septembrie a urlat la mine timp de vreo saptamana pe tema faptului ca mie-mi arde sa-l vad pe Axl. Si am fost lasa pentru ca la un moment dat, n-am mai rezistat si i-am zis "da, stiu sunt un gunoi pentru ca-mi arde de concerte, ma duc sa ma spanzur!" si i-am inchis telefonul. Logic ca nu m-am dus sa ma spanzur, i-am zis asta doar ca sa taca dracului odata, m-am dus sa-mi iau bilet pentru Sabaton. Concert la care nici macar nu m-am mai dus pentru ca nu voiam sa fiu vazuta in starea aia de rahat. Mda, din nou am fost lasa. Probabil ca ar fi facut si mai urat daca ar fi stiut cat au fost biletele si ca am amanat sa platesc facturi si am redirectionat banii de mancare ca sa scot de bilete in zona din fata scenei. Nu le-as zice asta niciodata. Ma intreaba ai bani, ai de mancare, ai... si eu is pe pilot automat cu da. Sper doar sa nu ma intrebe intr-o zi "ai dinamita?" ca eu sigur nu sesizez diferenta...

Mint. Si trisez. Si, in ultima vreme, evit. Pentru ca mi-e frica. Sa nu pierd. Ca nu sunt in stare. Ca nu sunt [lista cu calitatile necesare pentru x, y, z]. Si am scris asta pentru ca in seara asta simt ca nu mai am de unde. Nu mai pot, nu mai am optiuni, nu mai am minciuni, nu mai am rezerve. S-a terminat. Eu fata in fata cu faptul ca sunt un gunoi.

Imaginea e luata de aici.

2 pareri la nothing sacred

  • cine: Arisu delete comment icon
    cand:
    Da, ești un gunoi, dar gunoiul cuiva este comoara altuia. E un paradox, simplul fapt că ai recunoscut că ești lașă te face să fii curajoasă. Capul sus, dacă tu n-ai încredere în tine, cine vrei să aibă?
    Nu am mai comentat niciodată pe aici, dar asta nu înseamnă că nu există oameni care să-și facă griji pentru tine, oameni care țin la tine fără să te cunoască măcar.
  • cine: xelomon delete comment icon
    cand:
    Nu, nu esti lasa. Esti perfectionista, vrei ca totul sa iasa cum vrei tu, vrei sa nu dezamagesti pe nimeni. Ti-ai creat o anumita imagine despre tine si vrei sa te tii de ea, chiar daca tu nu esti asa.
    Eu sunt nascuta in '83. Am fost olimpica la istorie si mereu m-au pasionat literatura si artele. Dar am ajuns la Automatica din Bucuresti, ca si verii mei, dupa cum m-au indemnat/presat toate rudele. Nu am avut curajul sa merg la Cluj, la ceva pe uman. Acolo as fi fost singura, ar fi trebuit sa ma descurc singura.
    M-am tarat prin facultate (ce diferenta fata de eleva din liceu!). Nu m-am dus la examene fiindca mi-era rusine de profi. M-am certat cu o profa sa ma pice si sa nu-mi treaca nota 5, in anul 1 (5 nu era nota pentru mine). Ca sa trec acelasi examen cu ... 5, peste 2 ani.
    Am incercat sa constientizez problemele cu mine, cu ai mei, cu lumea. Cu imaginea de rahat pe care o am despre mine. Ca sunt o lasa, un gunoi, ca nu merit nimic, mai ales increderea celor in jur (care cred ca ma cunosc, dar eu ma stiu mai bine si stiu ca nu sunt cum cred/vor ei sa fiu). Suna cunoscut?
    Ma duc la psihoterapeut de cateva luni. Arde si doare al naibii uneori. Dar merita. Puroiul trebuie stors ca sa se curete rana.


    Din ce citesc pe blogul tau - you're DEFINITELY not stupid. And you are MORE BRAVE than you think. Good luck!!

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii