on the verge of extinction... again

porumbei parosi si sobolani inaripati

Saptamana asta, intr-o dimineata. Am iesit din metrou la Romana si m-am oprit la o covrigarie. Am cerut un covrig si am dat sa deschid portmoneul (unul pe stilul asta, dar cu codita unde trebuie, nu sub bot). Nu stiu de ce, dar fermoarul mergea greu. Poate ca eram eu adormita? Nu dormisem decat vreo doua ore in noaptea aia si atipisem in metrou, dar din momentul in care iesisem in statie ma simteam foarte treaza.

Si in timp ce trageam eu de fermoar, l-am auzit pe tipul de la covrigarie ca-mi spune:
"Da-l cu Foltene!"
M-am uitat la el tampita. Credeam ca nu auzisem bine.
"Cu Foltene, sa-i creasca parul!"
M-a bufnit rasul. Candva mai dadeam si eu drumul la radio. Si inca tin minte reclama aia cu "eu nu sunt ariciul, sunt sobolanul - m-am dat cu Foltene!"

Putin mai tarziu, in timp ce imparteam covrigul cu niste porumbei. A trecut pe langa mine o babuta, s-a intors, s-a uitat la mine si la porumbei si a inceput sa chicoteasca:
"Mananca aici jos si se c*ca sus la noi pe balcon... sunt asa muuulti..."

Am avut un moment de "oops!" Ca si pe mama am auzit-o de multe ori cu "uite ce-au facut iar inaripatii tai pe pervaz!" Si apoi m-a pocnit nostalgia. Asa multi? In Brasov erau mult mai multi. Si mult mai indrazneti. La noi uneori intrau in bucatarie si ciuguleau direct de pe masa...

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)