on the verge of extinction... again

Acum trei saptamani. Da, atata mi-a luat sa scriu postarea asta - sunt eu mocaita de felul meu plus multe link-uri catre poze. Peste 900 de screenshot-uri. Studiate toate, sters mai bine de jumatate, ramas cu vreo 400. Din care am selectat o parte pentru postarea asta. In fine, revenind. Acum trei saptamani mi-am dat si eu seama ca nu m-am uitat la Scooby-Doo! Curse of the Lake Monster pana acum. E al patrulea film Scooby-Doo (care nu e film animat - cum dracu' se traduce live action?) si probabil cel mai interesant dintre toate cele patru (primul a fost execrabil, si asta o spune o mare fana Scooby; la ultimele doua mi-a placut faptul ca l-au redesenat pe Scooby, arata diferit fata de cel din filmele din 2002 si 2004). Desi... sunt multe chestii care mi-au sarit in ochi, nu doar ciudatenia optica din poza din dreapta.

In primul rand, film Scooby-Doo, da? Si atunci de ce mama dracului Scooby e pe plan secund si totul se invarte in jurul cuplurilor Daphne-Fred si in special Shaggy-Velma? Pacat, momentele Scooby sunt chiar delicioase (nu ca n-ar fi crapare de ras si scena in care Velma ii spune lui Shaggy "you can tell that by the variegated sedimentary striations..." iar acesta ii raspunde cu "I've never seen... irrigated rudimentary climations like that before").

Memorabila e scena in care javroiul, urmarit de broastele transformate in mostri, picteaza (amuzant cum reuseste sa scoata mai multe culori dintr-o singura galeata de vopsea - ACME, daaa? cine stie, poate o fi fost cu compartimente...) intrarea intr-un tunel pe un perete din pestera, lipeste langa (cu propria saliva) un semn cu "Caution: Wet Paint" si o ia la fuga prin tunelul pictat. Si bineinteles ca, atunci cand monstrii verzi incearca sa intre dupa el... se fac afis pe peretele pesterii, dupa care pica pe jos cu limba scoasa. Clasic!* Am vazut-o de mii de ori, in atatea desene si tot nu cred ca o sa ma satur vreodata...

Mi s-au parut absolut adorabile reactiile lui Scooby atunci cand s-a simtit dat la o parte de catre un Shaggy in limba dupa Velma. Amuzament, curiozitate, dezamagire, tristete, indignare, revolta, incercari de a musca, de a rani si el. Si momentul impacarii "cu inimioare si floricele" atunci cand Shaggy il prinde pe Scooby dupa ce javroiul, trist si neatent, alunecase pe podeaua uda si ajunsese sa pice peste balustrada balconului.

Dar pana acolo, momentele Scooby sunt, dupa cum am mai spus, delicioase. Scooby e cel mai relaxat dintre toti la inceput (il lasa pe Shaggy sa-i care ditamai sacul de "Scooby Snacks" in timp ce el nu-si cara decat farfuriuta de mancare, leneveste toata ziua pe marginea piscinei, cu o bautura cu umbreluta sau citind o revista pe spatele careia se poate observa... o reclama la mancare pentru caini produsa tot de... incredibil, ACME! rade de Shaggy atunci cand acesta ii spune ca e atras de Velma), isi ia in serios noua lui pasiune ("scrapbooking"). O ia atat de in serios incat nu uita sa se opreasca sa faca poze nici atunci cand prioritatile lui ar fi fost in mod normal altele. Poza in momentul in care Fred si Daphne sunt surprinsi sarutandu-se, poza atunci cand Daphne le face cunostinta cu unchiul ei ("uncle Thorny," cum ii zice ea... nume care pe mine ma face sa ma gandesc la "horny" - probabil si pentru ca la un moment dat aduce in discutie posibilitatea reintoarcerii la cariera lui de "international playboy"). O multime de poze cu mancarea de la petrecere, in timp ce Shaggy de-abia asteapta sa... o manance. Poze cu pestii atunci cand ceilalti se grabesc sa o salveze pe Velma (nu pot sa nu observ ca parca s-au inversat putin rolurile Daphne-Velma aici - de obicei era Daphne cea care trebuia salvata). Desi cu ochii inchisi si tremurand de frica, nu uita sa orbeasca cu blitul nici broastele transformate in monstri atunci cand acestea pornesc in urmarirea lui si a cuplului Fred-Daphne. Bineinteles ca imediat dupa scapa aparatul si o ia ingrozit la fuga prin tunel. Imortalizeaza si momentul in care Shaggy o saruta pe Velma si fericirea prietenilor lui atunci cand primesc cecul in valoare de 10 000 de dolari (emis de Banca Hanna-Barbera, hehe).

Da, mi-ar fi placut sa fie mai mult Scooby in film. Pentru ca Scooby e personajul care il face amuzant. Ii canta la vioara unui Shaggy indragostit, chestie pe care Shaggy clar nu o apreciaza, pentru ca ii face bucati vioara. Scooby se enerveaza, dar doar pentru cateva fractiuni de secunda, pana cand descopera cat de placut poate sa fie... "cantatul la blana." Isi trage una cu un ditamai ciocanul in cap (chestie care-l face sa viseze ingerasi zgubilici zburand in jurul capului sau) atunci cand Shaggy concluzioneaza ca Velma il place. Isi mananca "ochelarii" facuti din acadele incercand sa-l convinga pe Shaggy (care il pusese sa joace rolul Velmei ca sa-si poata repeta declaratiile de dragoste) ca el nu e genul unei tipe destepte ca Velma. Incearca sa-si inveseleasca prietenul cu un "mi'night 'nack" si scoate fum din... zgarda atunci cand Shaggy il abandoneaza cu tot cu sandvisuri in bucatarie doar pentru ca simtise aroma Velmei ("bug and tick repellent"?!?)

Supararea nu-l impiedica insa sa-l salveze pe Shaggy atunci cand acesta e urmarit de monstru. Insa, desi Shaggy ii e recunoscator pe moment ("what a friend, what a pal, what a... saaand traaaaap!!!" - buf!), il va da din nou la o parte, tot pentru Velma.

Asta il face pe Scooby sa isi imagineze un viitor trist (pentru el) in care Shaggy si Velma sunt impreuna, au un catelus in locul lui, iar el, Scooby, e abandonat afara in frig. Aproape ca incepe sa planga si sa tremure vizualizand asta. Insa apoi se hotaraste ca trebuie sa faca tot posibilul sa nu-si piarda prietenul. Din pacate pentru el, faptul ca incearca sa-i strice intalnirea cu Velma (degizandu-se in chelner, turnand apa si piper pe alaturi, muscandu-l de picior pe Shaggy ("I'll show you a bad dog!") si facandu-l astfel sa rastoarne masa) nu reuseste decat sa-l enerveze pe Shaggy si cei doi ajung sa se ia la bataie dupa ce Velma pleaca din restaurant. Bataia e delicioasa, cu maini si picioare si ocazional capete cu ochi iesiti din orbite (ah, da, un alt moment super-amuzant cu ochi mari e atunci cand Fred si Daphne prind vrajitoarea) ivindu-se din cand in cand in cele mai neasteptate moduri din norul de praf creat.

Si mai amuzanta e atitudinea lui Scooby de dupa. Nu mai vrea sa stie de Shaggy, traseaza o linie care sa imparta camera in doua. Bineinteles, folosindu-se tot de o vopsea ACME, de data asta in culoarea "Cartoon Red" si bineinteles, nu doar podeaua, ci si peretii si plafonul. Ceea ce creeaza un moment foarte amuzant dupa ce Daphne si Fred dau buzna in camera uzi leoarca (monstrul ii inchisese intr-o camera pe vapor si incercase sa ii inece), iar Shaggy reuseste sa faca legatura Grubwort-Trouburg vazand in oglinda cartea de telefoane tinuta in mana de Daphne: in timp ce cei trei prieteni sunt fericiti ca au facut un pas important spre elucidarea misterului, Scooby se lasa in jos de pe plafon si ii spune imbufnat lui Shaggy ca a trecut in jumatatea lui de camera.

In rest, Scooby e Scooby. Tremura si se agata de Shaggy (si nu numai de el) atunci cand se simte amenintat, cand vede umbre de monstri sau semne de avertizare, sare si se ascunde intr-un castron cu mancare de frica la vederea monstrului din lac, fuge speriat, rupe usa de frica vrajitoarei sau incearca sa pretinda ca nu vede ceea ce il sperie...

Sfarsitul "cu floricele" mi s-a parut simpatic si in acelasi timp cam idiot. E simpatic pentru ca face referire la patru din "monstrii" din desenele Scooby-Doo, Where Are You! de la sfarsitul anilor '60: "the zombie" din Which Witch is Which? (link, screenshot), clovnul din Bedlam in the Big Top (link, screenshot), vraciul din A Tiki Scare Is No Fair (link, screenshot) si varcolacul din Who's Afraid of the Big Bad Werewolf? (link, screenshot). Nu ca n-ar exista si alte momente in film care sa aminteasca de prima serie Scooby-Doo. De exemplu, atunci cand Fred si Daphne sunt pe vapor, monstrul incearca sa o apuce pe Daphne in acelasi stil in care incercase sa o apuce si "fantoma" din Hassle in the Castle (link, screenshot) - bucata se poate vedea si aici, la 00:17. Sau cand cei doi scapa de monstru deghizandu-se in asa fel incat seamana cu personajele lor din seria originala - Fred e iar blond si amandoi poarta aproximativ** hainele din seria din '69 (ma rog, din seriile din perioada '69-'85).

Da, da, da... le stiu pe de rost... toate seriile, toate episoadele... si au fost al dracului de multe. Si asta nu e valabil doar pentru Scooby, ci si pentru majoritatea celorlalte desene Hanna-Barbera produse pana in '93. Pana la SWAT Kats: The Radical Squadron, ultima serie Hanna-Barbera care se incadreaza la serii clasice pentru mine. Insa tot in '93 a aparut si mizeria numita 2 Stupid Dogs si Super Secret Secret Squirel. Inceputul sfarsitului. Singurele serii Hanna-Barbera produse dupa acel moment care mi-au placut au fost doar continuari ale unor serii clasice. The Real Adventures of Jonny Quest (care oricum au fost incepute inainte de 2 Stupid Dogs, doar ca lansarea lor a fost muuult amanata), Cave Kids (screens), What's New, Scooby-Doo?, Tom and Jerry Tales (ultima serie la care a lucrat Joe Barbera inainte sa moara; intamplator, ultimul sau film animat a fost tot cu Tom si Jerry - A Nutcracker Tale). Si atat. Nimic cu adevarat nou care sa-mi placa.

* Cartoon Law of Physics VII. Certain bodies can pass through solid walls painted to resemble tunnel entrances; others cannot.

** Aproximativ, pentru ca rochia pe care o poarta Daphne e o combinatie intre cea din seriile de pana in '85 si cea din seria What's New, Scooby-Doo?