Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

imagini si amintiri (tot cu animale)

Carti de joc cu animale

In urma cu vreo doua saptamani, gaseam in cutiuta postala un pliant de la Mega Image. Bine, ca sa fiu sincera, mie mi-a luat mult timp sa ma prind ca e pliant de la ceva magazin. Era prea verde si pozele cu animale erau prea simpatice.

Dupa ce m-am lamurit cum stau lucrurile am devenit putin grrr! Si putin nostalgica.

Putin grrr! pentru ca la valabilitate scria 27 ianuarie- 23 februarie, numarul total de carti de joc cu animale e de 162, se primeste un pachet cu patru carti la cumparaturi de 40 de lei. Sau se mai pot primi pachete la cumpararea produselor din pliant... pe care nu le-as cumpara altfel, deci logic ca n-o sa le cumpar nici asa, oricat de dulci ar fi unele din mutritele alea. Deci clar ca n-o sa strang eu colectia, desi mi se pare o chestie super tare. Poate doar daca era vorba de 23 februarie 2013 sau macar 2012. Ma rog, daca tot am un Mega Image la colt, am trecut pe acolo si am pescuit ceva peste, am cules niste struguri si am agatat doua sortimente de ceai Twinnings (doua sortimente pe care nu le-am mai vazut prinalte parti), trei tablete de ciocolata Villars Larmes (si de data asta n-a mai lipsit lichiorul din ele!) si... Jaffa Cakes marca proprie (recomandare care mi-a venit in urma cu ceva vreme din doua parti, de la Krossfire si de la Bogdan Epureanu). Si m-am facut cu cateva (meh, stiu, cateva egal mai putine decat degetele de la o mana, da' tot e un numar mai mare decat zero) pachete, logic.

Putin nostalgica pentru ca... mi-a amintit de clasa a sasea. And a bit of Hell that was heavenly for a while (ahem, pun very much intended). In clasa a sasea aveam un album cu animale. In care colectionam rabdatoare sticker dupa sticker. Nu le primeam "cadou" pentru nici un fel de cumparaturi, le tot luam de la chioscul de ziare. Albumul avea un urs brun pe coperta din fata si parca avea scris cu majuscule galbene (sau albe?) "ANIMALS," dar nu sunt 100% sigura. Mai exista un soi de album de gen, acela era cu coperti albastre. Colega mea de banca avea si unul din acela, dar eu m-am trezit prea tarziu si n-am mai gasit. In fine. Albumele alea au fost in loc de insectar - eram in clasa a sasea, faceam zoologie.

Intr-a cincea chiar facusem ierbar, nu fusese substituit de vreun alt album si ala. Eu cu destul ajutor de la tati. Ajutor care a... hmmm, ajutat? Am avut un ierbar absolut impresionant. Pe care i l-am pasat apoi varului meu si nu l-am mai primit inapoi. Pentru ca i-a fost retinut pentru muzeul scolii. Na, probabil o fi fost si injurat de colegi, ca el era cu 'A,' primul din catalog si dupa ierbarul ala n-o mai luat nimeni zece. La mine lucrurile au stat cu totul altfel pentru ca, din moment ce ma cheama Tudor, eram ultima din catalog (in generala, ca in liceu am fost penultima, mai aveam o colega cu 'V').

In fine. Revenind. Ideea era ca, dandu-mi seama ca nu strang eu cartile astea, mi s-a facut dor de albumul ala cu ursu' brun pe coperta. Trebuie sa fie pe undeva prin biblioteca prin camera mica. Eu il tineam pe raftul mare din stanga sus, unde aveam si albumele de pictura, atlasele geografice, enciclopediile si alte carti mari. In picioare putea sa incapa doar acolo sau pe cel mai de jos raft din dreapta.

Clasa a sasea... Atunci am purtat pentru ultima data blugii cu "D I N O S A U R" in forma lor "full-length." Ma rog, i-am mai purtat o data si in clasa a saptea, prin noiembrie, da' am inghetat ca imi ieseau mereu din cizme... si nu mi-au mai trebuit! Pana in clasa a zecea cand i-a scurtat mama si am inceput sa-i port iar ca pantaloni scurti. Si asa mai am si acum, la aproape 27 de ani, o pereche de blugi de la 9 ani. Ca atunci erau lungi si semnificativ mai nedecolorati, iar acum ii port ca pantaloni scurti e alta chestie. In clasa a sasea am luat pentru prima data premiul intai singura. La sfarsitul clasei a sasea am avut si eu animale in casa - pui de gaina! I-am vazut in piata la Dacia. Pui de gaina de o zi-doua. Si atat i-am frecat la cap pe ai mei (bine, adevarul e ca atunci era si casa in santier si niste pui de cateva zile nu prea aveau cum sa faca un dezastru mai mare decat era facut deja) incat mi-au luat si mie trei. Unu' din ei mi-a murit dupa ce si-a rasturnat de vreo cateva ori pe el strachina cu apa (asezandu-se pe margine). L-am uscat cu uscatorul de par. Amuzant a fost ca i-a placut la nebunie, chiar daca la inceput a fost putin speriat de zgomot. Dar tot a murit... Ceilalti doi au trait sa ajunga mari. Pe unul din ei il botezasem Albisor. Proasta inspiratie! Cat a fost mic, a avut obiceiul de a se balaci in lapte cald si de a se tavali prin pamantul din ghivecele cu flori imediat dupa. Si bineinteles ca se facea negru ca un drac Albisor al meu. Am scris al meu? A mea. Era de fapt gaina. Pestrita, dupa cum aveam sa constat cand a mai crescut. Nu ca as fi fost mai inspirata cu celalalt pui ramas in viata. Ii pusesem numele de Aripioara, pentru ca inca de la inceput a fost putin gri pe aripioare. Si am crezut multa vreme ca e gaina... pentru ca Albisor a fost mereu mai mare? Gresit! Aripioara era cocos!

De cateva zile tot pierd mult timp pe net holbandu-ma la poze cu ciobanesti germani. Am o mare slabiciune pentru soiul asta. 14 iulie 2002 - 2 septembrie 2007. Multe, multe drumuri pe straduta pe care se ajungea de la metrou in poli. Intr-una din curtile de pe strada aia era un ciobanesc german. Cat mine, poate chiar mai mare. Facea uneori foarte urat la unii oameni. Dracu' stie de ce, da' la mine o reactionat mereu foarte bine - venit la gard vesel cand ajungeam acolo, scheunat cand plecam, inclinat capul cand il inclinam si eu. Pe la sfarsitul anului intai, intr-o joi (tin minte ca ziua incepea cu un curs de algebra liniara), animalu' o scos o labuta prin gard cand m-am oprit sa ma stramb putin la el (asa cum faceam de fiecare data cand nu era nimeni in curte). Si am prins si eu putin curaj si am intins mana sa dam noroc (si aveam sa povestesc asta inainte de curs: "Am dat laba cu un cutu'!" - bineinteles, priviri ciudate si habar n-aveam de ce, pe vremea aia chiar nu stiam la ce se gandesc altii cand aud de "laba"). Am inghetat cand am vazut ca scoate botu' spre mana mea - "gata, am ramas fara degete!" Aaa... nu. M-a mirosit si s-a apucat sa ma linga. Uf! Sunt prea iresponsabila, stiu...

3 pareri la imagini si amintiri (tot cu animale)

  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    Eu sunt fan Newfoundland, printre singurele specii care-mi plac :)

    Altfel, placut Jaffa Cakes :D ?
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    Is it a puppy? http://www.321dogs.com/pictures/newfoundland-dog-puppy.jpg or a horsey: http://tinyurl.com/49fbug3 ?
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Scuze, se pare ca s-a speriat de link-uri si ti-a mancat comentariul :-??

    Foarte dragut cutu' ala mic, celalalt chiar ar putea fi calarit de un copil. Ca si cainele asta, de exemplu.

    Jaffa Cakes. Am luat sortimentul cu jeleu de visine si ciocolata alba. A facut toata bucataria sa miroasa a un fel de sirop de visine cand am desfacut pachetul. Ciocolata alba de deasupra e fainuta, jeleul e destul, nu cu mult mai putin decat sugereaza ambalajul si e placut la gust; baza mi s-a parut putin cam uscata.

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii