on the verge of extinction... again

Ii urasc pe idiotii care au venit cu ideea de a pune gresie, marmura pe treptele diferitelor institutii. Unii se desteapta dupa o vreme, desi ma intreb cum de s-a intamplat oare minunea asta asta, si-a rupt vreun mare profesor gatul? Nu ca m-ar deranja sa o pateasca in cazul in care a avut ceva de-a face cu decizia de a pune porcaria aia lucioasa pe trepte, ba chiar imi pare rau ca nu s-a intamplat mai devreme in situatia asta. Altii nu se desteapta, asa ca eu azi m-am intrebat de patru ori daca n-ar fi bine sa urc totusi scarile in patru labe. Am ales pana la urma sa risc sa-mi las degetele in urma, agatate de balustrada metalica.

Ii urasc pe cei din aceleasi institutii care tolereaza javrele vagaboande in curte. In special pe portarii care vin cu replica aia cretina "nu musca, doar se joaca..." Ba nene, daca o sa am vreo zi cu soare afara mai libera, asa o sa vin cu un baros sa ma joc putin cu craniul tau ca am impresia ca ar suna a gol. Nu, javra n-a muscat, doar a perforat cu caninii asa, in joaca, niste nadragi si o gamba. Nu, nu proprietatea mea, ci a altui individ venit acolo. Care bineinteles ca n-a reactionat frumos si a inceput sa imparta dumnezei si morti si amenintari cu reclamatii. La care portarul si niste dame care lucrau acolo si iesisera afara la o tigara au reactionat cu "muist" si altele chiar si mai dragute. Si erau ingrijorati de moarte pentru ca saracutul latrator nu mai era de gasit dupa ce gustase din muschiuletul individului.

Ii urasc pe cei care vin cu promotii de rahat de genul "x bucati plus nu stiu ce gratis!" Azi, la covrigarie. Nu intelegeam de ce era plin de... ahem, persoane trecute de o anumita varsta care cumparau pungi pline cu covrigi. Pana cand am cascat ochii la un afis de pe geam care spunea ca la 5 covrigi cumparati dau unul mare sau 5 mici gratis. Asa ca am avut mult de asteptat la coada. Din cati eram acolo, am fost singura care a luat un singur covrig. Si bineinteles ca porumbelul alb cu care voiam sa-l impart disparuse...

Capitolul enervari de metrou. Ma enerveaza oamenii care se holbeaza la mine. Ma fac sa-mi doresc sa smulg o bara din aia de sustinere si sa le crap fiecare os. De ce dracu' se holbeaza la mine? Nu-s pictata pe fata, nu-s imbracata in roz cu dungi galbene si picatele turcoaz. In dimineata asta am vazut o dama, trecuta de 40 de ani, imbracata toata in rosu Ferrari. Nadragi rosii stramti, crapau pe ea. Bluza rosie decoltata, aproape ca se varsau sanii afara. Dracii rosii in par. Imi venea sa-i urlu ca aia ii ultima culoare pe care ar trebui sa o aleaga in conditiile in care crapa oglinda de spaima atunci cand se uita la ea. Si nu, rujul rosu nu ajuta. Deloc.

Ah, da. Noi suntem civilizati si nu vandalizam statiile de metrou. Sigur.