on the verge of extinction... again

Asa ca mi-am tocit talpile destul de mult prin centru. Pe unde trotuarele sunt atat de aglomerate incat prin unele locuri (ahem, de la iesirile de metrou de la Piata Romana pana la cele mai apropiate treceri de pietoni) de-abia poti avansezi un metru pe minut. Si simti in permanenta nevoia sa-ti controlezi buzunarele pentru ca aglomeratia aia e raiul hotilor de maruntisuri.

Mi-a fost imposibil sa ma gandesc la altceva in momentul in care am primit martisorul. Asa ca mi-a picat foarte prost. Ca a cumparat unul pentru mine. Probabil a mai cumparat si altele. Si in felul asta a sprijinit toata mizeria asta.

Poate ca i-as fi zis ca apreciez intentia. Daca mi-ar fi raspuns la telefon azi cand l-am sunat. Trei javre vagaboande latrau la mine, nu mai era nimeni altcineva pe strada si mi-era frica. Am primit in schimb un delfin rujat. Care zboara acolo unde ii e locul. La gunoi!

Salbatica. Animala. Cine sa suporte o bestie, o animala ca tine?

Ai avut dreptate, mami. Sunt ca un animal salbatic.

Oamenii stau la masa ca sa manance. Nu si eu. Prea mult nici inainte de facultate, cu atat mai putin dupa inceperea ei. Mesele in familie existau doar la sfarsit de saptamana. In rest exista apucat de mereu acelasi ceva (ceai plus piept de pui plus ceva cu cioco sau o portocala la pranz si lapte plus un ou fiert plus un mar sau o portocala seara) si zburat in fata televizorului. Acum exista doar a murdari cat mai putin posibil. Pentru ca detest sa curat. Televizor nu mai am, nu mai am nici canapea, pe scaun nu stau aproape deloc (si asta nu se refera in nici un caz doar la mancat, in fata laptopului stau mereu intinsa pe burta).

Oamenii dorm in pat. Eu dorm pe jos. Am pat dublu, dar nu-mi place, l-am urat mereu. Prefer sa dorm pe jos.

Oamenii vorbesc cu alti oameni. Eu nu. Sunt la fel de mutulica precum eram si acum mai bine de douazeci de ani. Daca cineva incearca sa intre in vorba cu mine pe strada poate sa obtina un marait agresiv plus vedere la caninii din dotare sau niste urme de gheare pe fata. Sunt timida, sperioasa si, in consecinta, extrem de agresiva. Exact ca in episodul Mouse Trouble din Tom & Jerry. E cel in care Tom face rost de un manual de prins soareci si, dupa ce il vede pe saracul Jerry ca a ajuns intr-un colt fara nici o posibilitate de scapare si ca e speriat de moarte, deschide cartea, cauta prin ea si... gaseste la capitolul V ca "a cornered mouse NEVER FIGHTS!" Asa ca sare pe soricel. Se lasa cu bataie. Bataie din care Tom iese sifonat, cu un ditamai cucuiul si cu ochii mov. "Don't you believe it!" ne spune Tom dupa asta.

Si in timp ce trageam eu de fermoar, l-am auzit pe tipul de la covrigarie ca-mi spune:
"Da-l cu Foltene!"
M-am uitat la el tampita. Credeam ca nu auzisem bine.
"Cu Foltene, sa-i creasca parul!"
M-a bufnit rasul. Candva mai dadeam si eu drumul la radio. Si inca tin minte reclama aia cu "eu nu sunt ariciul, sunt sobolanul - m-am dat cu Foltene!"

Putin mai tarziu, in timp ce imparteam covrigul cu niste porumbei. A trecut pe langa mine o babuta, s-a intors, s-a uitat la mine si la porumbei si a inceput sa chicoteasca:
"Mananca aici jos si se c*ca sus la noi pe balcon... sunt asa muuulti..."

Am avut un moment de "oops!" Ca si pe mama am auzit-o de multe ori cu "uite ce-au facut iar inaripatii tai pe pervaz!" Si apoi m-a pocnit nostalgia. Asa multi? In Brasov erau mult mai multi. Si mult mai indrazneti. La noi uneori intrau in bucatarie si ciuguleau direct de pe masa...

Inainte de toate, sa clarific o chestie. Nu m-as plange daca m-as fi inscris la nu stiu cate concursuri la care as fi completat formulare cu numarul meu de telefon sau daca le-as fi dat de fiecare data cand mi-am facut vreun card de fidelitate la vreun magazin. Dar eu is aia care se fereste ca dracu' sa completeze pe orice formular rubricile care cer un numar de telefon sau adresa de e-mail. Asta in situatiile in care nu am eu nevoie sa las o posibilitate de a fi contactata. Logic ca le-am dat la facultate, logic ca sunt trecute in CV, logic ca banca la care am cont le are, logic ca le-am dat cand am avut un produs in service, dar chiar n-am vazut rostul sa le trec pe formularele alea pentru carduri Plafar sau HelpNet. In situatiile de gen spun ca nu mai am telefon, ca am renuntat la el pentru ca era prea scump sau ca mi s-a furat, ca n-am adresa de e-mail pentru ca nu le am eu cu internetul. Sau trec ceva la plezneala.

Coca-Cola. Da, bine, eu oricum m-am lasat aproape complet de carbogazoase din vara lui 2007. Aproape complet ala insemnand ca la inceput nu refuzam daca mi se oferea asa ceva. Doar ca dupa ce s-a dus obisnuinta am inceput sa nu mai tolerez prea bine asa ceva. 2 august 2009, au fost ai mei la mine. Ei sunt cu Fanta si cu alte carbogazoase de portocale. Am baut si eu atunci. Si mi-a fost groaznic de rau dupa. Inceputul anului 2011, mi-au cazut ochii pe o sticla de suc de prune si scortisoara. Si l-am luat. Nu mi-as fi imaginat ca e cu bule, pe raft era fix langa sticlele de ice tea Rauch (nu Rausch, aia sunt cu ciocolata si inca o ciocolata absolut delicioasa) si Pfanner. Dar era cu bule (da, stiu, ar fi trebuit sa casc ochii, asa cum ar fi trebuit sa fi cascat ochii si inainte sa fi luat cosmetice incepute). Am descoperit asta doar cand am desfacut sticla si am vrut sa beau. Am vrut sa beau pentru ca m-am inecat. Si dupa aia i-am plans de mila gatului care ma ustura. Dar sa revin la SMS-urile primite de la Coca-Cola. Numarul meu de telefon nu il au de la mine. Nici macar pe vremea in care ma inecam in carbogazoase nu am participat la vreun concurs Coca-Cola la care trebuia sa-mi dau datele. Am strans capace ca sa iau pahare (asta se intampla prin 2004-2006 si probabil a fost perioada in care m-am scufundat cel mai tare in bule) si atat.

Dove. Am folosit ceva produse Dove si unele chiar mi-au placut (gelul de dus cu aroma de nectarine, gelul de dus cu particule sclipicioase). Dar nu le-am cerut sa-mi trimita SMS-uri cu oferte de sarbatori. La fel ca si in cazul Coca-Cola, sigur nu au numarul meu de telefon de la mine.

Banca Transilvania. Nu le-am fost niciodata clienta. Nu le-am calcat niciodata pragul vreunei agentii. Asa ca atunci cand m-am trezit ca ma suna sa-mi prezinte nu stiu ce pachet, nu mai aveam mult pana sa scot fum pe urechi.

Marele premiu pentru spam nesimtit pe telefon revine mic.ro, care imi trimit cate un SMS in fiecare dimineata. Am intrat intr-un magazin de-al lor o singura data. Si am iesit repede pentru ca nu aveau nimic interesant.

Cadoul pentru dragut sau draguta luat de la mic.ro, o surpriza de dragoste aduce. Vino la bacania mic.ro de pe strada ta!

Nu, mersi!

Ii urasc pe idiotii care au venit cu ideea de a pune gresie, marmura pe treptele diferitelor institutii. Unii se desteapta dupa o vreme, desi ma intreb cum de s-a intamplat oare minunea asta asta, si-a rupt vreun mare profesor gatul? Nu ca m-ar deranja sa o pateasca in cazul in care a avut ceva de-a face cu decizia de a pune porcaria aia lucioasa pe trepte, ba chiar imi pare rau ca nu s-a intamplat mai devreme in situatia asta. Altii nu se desteapta, asa ca eu azi m-am intrebat de patru ori daca n-ar fi bine sa urc totusi scarile in patru labe. Am ales pana la urma sa risc sa-mi las degetele in urma, agatate de balustrada metalica.

Ii urasc pe cei din aceleasi institutii care tolereaza javrele vagaboande in curte. In special pe portarii care vin cu replica aia cretina "nu musca, doar se joaca..." Ba nene, daca o sa am vreo zi cu soare afara mai libera, asa o sa vin cu un baros sa ma joc putin cu craniul tau ca am impresia ca ar suna a gol. Nu, javra n-a muscat, doar a perforat cu caninii asa, in joaca, niste nadragi si o gamba. Nu, nu proprietatea mea, ci a altui individ venit acolo. Care bineinteles ca n-a reactionat frumos si a inceput sa imparta dumnezei si morti si amenintari cu reclamatii. La care portarul si niste dame care lucrau acolo si iesisera afara la o tigara au reactionat cu "muist" si altele chiar si mai dragute. Si erau ingrijorati de moarte pentru ca saracutul latrator nu mai era de gasit dupa ce gustase din muschiuletul individului.

Ii urasc pe cei care vin cu promotii de rahat de genul "x bucati plus nu stiu ce gratis!" Azi, la covrigarie. Nu intelegeam de ce era plin de... ahem, persoane trecute de o anumita varsta care cumparau pungi pline cu covrigi. Pana cand am cascat ochii la un afis de pe geam care spunea ca la 5 covrigi cumparati dau unul mare sau 5 mici gratis. Asa ca am avut mult de asteptat la coada. Din cati eram acolo, am fost singura care a luat un singur covrig. Si bineinteles ca porumbelul alb cu care voiam sa-l impart disparuse...

Capitolul enervari de metrou. Ma enerveaza oamenii care se holbeaza la mine. Ma fac sa-mi doresc sa smulg o bara din aia de sustinere si sa le crap fiecare os. De ce dracu' se holbeaza la mine? Nu-s pictata pe fata, nu-s imbracata in roz cu dungi galbene si picatele turcoaz. In dimineata asta am vazut o dama, trecuta de 40 de ani, imbracata toata in rosu Ferrari. Nadragi rosii stramti, crapau pe ea. Bluza rosie decoltata, aproape ca se varsau sanii afara. Dracii rosii in par. Imi venea sa-i urlu ca aia ii ultima culoare pe care ar trebui sa o aleaga in conditiile in care crapa oglinda de spaima atunci cand se uita la ea. Si nu, rujul rosu nu ajuta. Deloc.

Ah, da. Noi suntem civilizati si nu vandalizam statiile de metrou. Sigur.

In momentul ala m-am injurat. Daca n-as fi pierdut atata timp... daca, daca, daca... Am asteptat putin. Tipa se tot invartea in fata tipului cu haina pe ea. M-am invartit si eu pe calcaie si am iesit. Am facut cativa pasi si m-am oprit. Si, nu stiu de ce, m-am intors. Tipa tocmai punea haina la loc pe umeras. Logic ca am cules eu umerasul imediat dupa.

Nu stiu. Habar n-am cum ar fi cel mai bine sa procedez. Acum doua saptamani si jumatate eram incantata de furia aia oarba care intrase in mine.

Acum sunt... in extrema cealalta. Sinistru de rezervata. Doar ca... uneori pot sa izbucnesc. Si mi-e frica de astfel de momente, mi-e frica de flacari mici. Pentru ca ma consuma cel mai tare. Un foc mare, violent, nu-l pot intretine decat foarte putin. Si are avantajul ca distruge mai mult in jur decat ma distruge pe mine. Din pacate, are si dezavantajul ca ma lasa fara aparare.

Revenind la haina. Am probat-o. Peste costumul de schi (din ala umflat). Na, am simtit-o stramta, dar daca am intrat in ea cu atatea haine groase pe mine, sigur incap si cu orice altceva. Nu e cea mai grozava chestie din punct devedere estetic, dar tine cald si e lunga. Nu mai am nici o alta haina cu adevarat lunga. Dar am o fantezie de mult timp. Pe care am mai pus-o in practica. Si n-a iesit chiar cum am planificat. Mhm, aia cu surprins omu' aterizandu-i la birou intr-o haina groasa pe sub care exista doar lenjerie intima si persoana mea. Aaa... prea mult Rex? E drept ca se poate intampla ce s-a intamplat atunci - sa intre altcineva pe usa. Si dupa aia sa mi se lungeasca urechile holbandu-ma la cizmele hidoase ale persoanei respective si asteptand sa plece. Chestie care nu s-a intamplat inainte sa se termine rabdarea mea. Asa ca m-am carat eu.

Daca haina cu adevarat lunga n-aveam, lenjerie intima numai buna pentru asa ceva am. Si oricum la capitolul asta nu prea stiu sa fi avut vreodata noroc sa prind ceva la reducere. Chestiile care-mi plac mie (poza de sus, screenshot de pe accessorize.com "compactat" apoi putin) nu ajung la reducere. Si daca totusi se intampla minunea asta, sunt numai culori aiurea, numai cu floricele, numai marimi mari, niciodata XS.

Putin grrr! pentru ca la valabilitate scria 27 ianuarie- 23 februarie, numarul total de carti de joc cu animale e de 162, se primeste un pachet cu patru carti la cumparaturi de 40 de lei. Sau se mai pot primi pachete la cumpararea produselor din pliant... pe care nu le-as cumpara altfel, deci logic ca n-o sa le cumpar nici asa, oricat de dulci ar fi unele din mutritele alea. Deci clar ca n-o sa strang eu colectia, desi mi se pare o chestie super tare. Poate doar daca era vorba de 23 februarie 2013 sau macar 2012. Ma rog, daca tot am un Mega Image la colt, am trecut pe acolo si am pescuit ceva peste, am cules niste struguri si am agatat doua sortimente de ceai Twinnings (doua sortimente pe care nu le-am mai vazut prinalte parti), trei tablete de ciocolata Villars Larmes (si de data asta n-a mai lipsit lichiorul din ele!) si... Jaffa Cakes marca proprie (recomandare care mi-a venit in urma cu ceva vreme din doua parti, de la Krossfire si de la Bogdan Epureanu). Si m-am facut cu cateva (meh, stiu, cateva egal mai putine decat degetele de la o mana, da' tot e un numar mai mare decat zero) pachete, logic.

Mmm... probabil ar trebui sa explic ce m-a apucat. Pe la mijlocul lui octombrie, am purtat o conversatie interesanta pe Y!M. Scuze ca sunt patru bucati, e partial din cauza faptului ca Y!M 11 cu al sau Conversation History e bou (bine, si eu is vaca, pentru ca l-am instalat tocmai pentru optiunea de cautare prin arhiva... optiune care merge atat de frumos incat uneori imi intoarce -28, -36, -48 sau un alt numar negativ de rezultate) si sparge conversatiile in mai multe bucati. Si partial din cauza ca sufar de lene selectiva - m-am deranjat sa blurez id-urile, dar mi-a fost lene sa unesc bucatile. In fine, cele patru bucati sunt cele de mai jos. Ah, da, avertizare: a nu se servi cu lichide in jur. S-ar putea sa ajungeti sa va incleiati tastatura sau monitorul. Pe scurt ar fi ceva de genul: un politist gras cu mustata, entitatea cenusie a serviciilor secrete, ne hipnotizeaza pentru ca vrea sa-mi controleze sosetele. Sfarsitul este delicios. Un fel de cred ca am auzit ceva de binar, dar nu stiu exact ce si oricum n-am retinut bine. Da, mai era ceva la sfarsit. I-am aratat filmuletul cu iepurasi de pe YouTube si mi-a zis ca ar fi buni pe varza...

Precizare #1. Ideea mi-a venit dupa ce am mai citit un articol pe tema teoriei constipatiei conspiratiei la Krossfire.

Precizare #2. Nu sunt ipocrita. In caz ca intri pe aici, probabil ca nu, ca nu-ti pierzi timpul cu blogul unei proaste, vezi ca ti-am spus de atunci ca n-o sa tin conversatia pentru mine. Dupa cum am fost foarte directa si cu alte ocazii. Atunci cand ti-am zis ca nu ma pasioneaza sa discut despre anumite subiecte, atunci cand te-am rugat sa nu-mi mai trimiti mass-uri si asa mai departe. Zi mersi ca n-am lasat id-ul clar. Ah, da, daca nu mi-era lene sa caut, puneam si o perla mai recenta, aia cu "poate sa-mi intre cineva in pc atunci cand e inchis si sa-mi fure poeziile"

Precizare #3. In prima imagine sunt ochii lui Scooby. Mi-am pozat unul din DVD-urile cu Scooby si apoi am decupat ochii si sprancenele din poza.