Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive februarie 2011

terminam odata cu toate sarbatorile de rahat?

Azi am primit primul martisor pe anul asta (mi-ar placea sa fie si ultimul) pentru ca unii n-au rabdare sa astepte intervalul 1-8 martie. Si mi-a picat foarte prost.

Saptamana trecuta am avut de umblat destul de mult prin oras dupa niste nenorocite de hartii. N-ar fi trebuit sa fie asa mult, dar se pare ca nu eram singura care habar n-avea cum se procedeaza. Nu de la noi, de dincolo. Da' de ce v-au trimis aici, ca ei ar fi trebuit sa va dea? Nu, sigur nu de la noi o luati.

Asa ca mi-am tocit talpile destul de mult prin centru. Pe unde trotuarele sunt atat de aglomerate incat prin unele locuri (ahem, de la iesirile de metrou de la Piata Romana pana la cele mai apropiate treceri de pietoni) de-abia poti avansezi un metru pe minut. Si simti in permanenta nevoia sa-ti controlezi buzunarele pentru ca aglomeratia aia e raiul hotilor de maruntisuri.

Mi-a fost imposibil sa ma gandesc la altceva in momentul in care am primit martisorul. Asa ca mi-a picat foarte prost. Ca a cumparat unul pentru mine. Probabil a mai cumparat si altele. Si in felul asta a sprijinit toata mizeria asta.

Poate ca i-as fi zis ca apreciez intentia. Daca mi-ar fi raspuns la telefon azi cand l-am sunat. Trei javre vagaboande latrau la mine, nu mai era nimeni altcineva pe strada si mi-era frica. Am primit in schimb un delfin rujat. Care zboara acolo unde ii e locul. La gunoi!

the savage

6 septembrie 2010.

Am auzit-o de multe ori cand eram mica. Si de-abia acum constat cat este de adevarata.

Salbatica. Animala. Cine sa suporte o bestie, o animala ca tine?

Ai avut dreptate, mami. Sunt ca un animal salbatic.

Oamenii stau la masa ca sa manance. Nu si eu. Prea mult nici inainte de facultate, cu atat mai putin dupa inceperea ei. Mesele in familie existau doar la sfarsit de saptamana. In rest exista apucat de mereu acelasi ceva (ceai plus piept de pui plus ceva cu cioco sau o portocala la pranz si lapte plus un ou fiert plus un mar sau o portocala seara) si zburat in fata televizorului. Acum exista doar a murdari cat mai putin posibil. Pentru ca detest sa curat. Televizor nu mai am, nu mai am nici canapea, pe scaun nu stau aproape deloc (si asta nu se refera in nici un caz doar la mancat, in fata laptopului stau mereu intinsa pe burta).

Oamenii dorm in pat. Eu dorm pe jos. Am pat dublu, dar nu-mi place, l-am urat mereu. Prefer sa dorm pe jos.

Oamenii vorbesc cu alti oameni. Eu nu. Sunt la fel de mutulica precum eram si acum mai bine de douazeci de ani. Daca cineva incearca sa intre in vorba cu mine pe strada poate sa obtina un marait agresiv plus vedere la caninii din dotare sau niste urme de gheare pe fata. Sunt timida, sperioasa si, in consecinta, extrem de agresiva. Exact ca in episodul Mouse Trouble din Tom & Jerry. E cel in care Tom face rost de un manual de prins soareci si, dupa ce il vede pe saracul Jerry ca a ajuns intr-un colt fara nici o posibilitate de scapare si ca e speriat de moarte, deschide cartea, cauta prin ea si... gaseste la capitolul V ca "a cornered mouse NEVER FIGHTS!" Asa ca sare pe soricel. Se lasa cu bataie. Bataie din care Tom iese sifonat, cu un ditamai cucuiul si cu ochii mov. "Don't you believe it!" ne spune Tom dupa asta.

porumbei parosi si sobolani inaripati

Saptamana asta, intr-o dimineata. Am iesit din metrou la Romana si m-am oprit la o covrigarie. Am cerut un covrig si am dat sa deschid portmoneul (unul pe stilul asta, dar cu codita unde trebuie, nu sub bot). Nu stiu de ce, dar fermoarul mergea greu. Poate ca eram eu adormita? Nu dormisem decat vreo doua ore in noaptea aia si atipisem in metrou, dar din momentul in care iesisem in statie ma simteam foarte treaza.

Si in timp ce trageam eu de fermoar, l-am auzit pe tipul de la covrigarie ca-mi spune:
"Da-l cu Foltene!"
M-am uitat la el tampita. Credeam ca nu auzisem bine.
"Cu Foltene, sa-i creasca parul!"
M-a bufnit rasul. Candva mai dadeam si eu drumul la radio. Si inca tin minte reclama aia cu "eu nu sunt ariciul, sunt sobolanul - m-am dat cu Foltene!"

Putin mai tarziu, in timp ce imparteam covrigul cu niste porumbei. A trecut pe langa mine o babuta, s-a intors, s-a uitat la mine si la porumbei si a inceput sa chicoteasca:
"Mananca aici jos si se c*ca sus la noi pe balcon... sunt asa muuulti..."

Am avut un moment de "oops!" Ca si pe mama am auzit-o de multe ori cu "uite ce-au facut iar inaripatii tai pe pervaz!" Si apoi m-a pocnit nostalgia. Asa multi? In Brasov erau mult mai multi. Si mult mai indrazneti. La noi uneori intrau in bucatarie si ciuguleau direct de pe masa...

wall of shame

Am un simt al posesiei foarte dezvoltat. Daca simt ca imi invadeaza cineva spatiul (de orice natura ar fi el), scot ghearele, marai si imi arat caninii. Nu sunt genul care sa ierte. Inca marai cand imi aduc aminte de chestii care m-au deranjat cand eram la gradinita.

Asa ca aia care ma spameaza m-au pierdut de clienta pe veci. Hai sa vedem care is "aia" la categoria spam pe telefon.

Inainte de toate, sa clarific o chestie. Nu m-as plange daca m-as fi inscris la nu stiu cate concursuri la care as fi completat formulare cu numarul meu de telefon sau daca le-as fi dat de fiecare data cand mi-am facut vreun card de fidelitate la vreun magazin. Dar eu is aia care se fereste ca dracu' sa completeze pe orice formular rubricile care cer un numar de telefon sau adresa de e-mail. Asta in situatiile in care nu am eu nevoie sa las o posibilitate de a fi contactata. Logic ca le-am dat la facultate, logic ca sunt trecute in CV, logic ca banca la care am cont le are, logic ca le-am dat cand am avut un produs in service, dar chiar n-am vazut rostul sa le trec pe formularele alea pentru carduri Plafar sau HelpNet. In situatiile de gen spun ca nu mai am telefon, ca am renuntat la el pentru ca era prea scump sau ca mi s-a furat, ca n-am adresa de e-mail pentru ca nu le am eu cu internetul. Sau trec ceva la plezneala.

Coca-Cola. Da, bine, eu oricum m-am lasat aproape complet de carbogazoase din vara lui 2007. Aproape complet ala insemnand ca la inceput nu refuzam daca mi se oferea asa ceva. Doar ca dupa ce s-a dus obisnuinta am inceput sa nu mai tolerez prea bine asa ceva. 2 august 2009, au fost ai mei la mine. Ei sunt cu Fanta si cu alte carbogazoase de portocale. Am baut si eu atunci. Si mi-a fost groaznic de rau dupa. Inceputul anului 2011, mi-au cazut ochii pe o sticla de suc de prune si scortisoara. Si l-am luat. Nu mi-as fi imaginat ca e cu bule, pe raft era fix langa sticlele de ice tea Rauch (nu Rausch, aia sunt cu ciocolata si inca o ciocolata absolut delicioasa) si Pfanner. Dar era cu bule (da, stiu, ar fi trebuit sa casc ochii, asa cum ar fi trebuit sa fi cascat ochii si inainte sa fi luat cosmetice incepute). Am descoperit asta doar cand am desfacut sticla si am vrut sa beau. Am vrut sa beau pentru ca m-am inecat. Si dupa aia i-am plans de mila gatului care ma ustura. Dar sa revin la SMS-urile primite de la Coca-Cola. Numarul meu de telefon nu il au de la mine. Nici macar pe vremea in care ma inecam in carbogazoase nu am participat la vreun concurs Coca-Cola la care trebuia sa-mi dau datele. Am strans capace ca sa iau pahare (asta se intampla prin 2004-2006 si probabil a fost perioada in care m-am scufundat cel mai tare in bule) si atat.

Dove. Am folosit ceva produse Dove si unele chiar mi-au placut (gelul de dus cu aroma de nectarine, gelul de dus cu particule sclipicioase). Dar nu le-am cerut sa-mi trimita SMS-uri cu oferte de sarbatori. La fel ca si in cazul Coca-Cola, sigur nu au numarul meu de telefon de la mine.

Banca Transilvania. Nu le-am fost niciodata clienta. Nu le-am calcat niciodata pragul vreunei agentii. Asa ca atunci cand m-am trezit ca ma suna sa-mi prezinte nu stiu ce pachet, nu mai aveam mult pana sa scot fum pe urechi.

Marele premiu pentru spam nesimtit pe telefon revine mic.ro, care imi trimit cate un SMS in fiecare dimineata. Am intrat intr-un magazin de-al lor o singura data. Si am iesit repede pentru ca nu aveau nimic interesant.

Cadoul pentru dragut sau draguta luat de la mic.ro, o surpriza de dragoste aduce. Vino la bacania mic.ro de pe strada ta!

Nu, mersi!

frustrari urbane

Sunt profund impresionata de grija pentru siguranta trecatorilor. Las' ca-i suficient si atat daca tot nu reparam.

Vremea e de rahat. Daca trebuie sa existi pe undeva imbracata elegant si n-ai posibilitatea sa te schimbi la destinatie... te ia dracu'! Si nu, haina groasa si fularul chiar nu conteaza fara cinci pulovere pe sub. Nu e banc, atatea port pe o vreme ca asta daca nu exista constrangeri referitoare la tinuta. Azi, degetele mele au scapat. Nu conteaza, mai am de umblat, e inca posibil sa raman fara ele pana la sfarsitul saptamanii. Acelasi lucru e valabil si pentru nas... pentru restul fetei in general. Semafoarele ma urasc. Daca ajung la o trecere in timp ce imi aranjez ceva in geanta, sigur se face verde imediat. Daca insa ajung la o trecere in timp ce nu fac nimic cu mainile si-mi doresc doar sa ma misc dracului mai repede, sigur astept suficient incat sa ajung sa-mi pun intrebarea - "oare se uita cineva ciudat la mine daca ma apuc sa urlu ca nu mai suport?"

Ii urasc pe idiotii care au venit cu ideea de a pune gresie, marmura pe treptele diferitelor institutii. Unii se desteapta dupa o vreme, desi ma intreb cum de s-a intamplat oare minunea asta asta, si-a rupt vreun mare profesor gatul? Nu ca m-ar deranja sa o pateasca in cazul in care a avut ceva de-a face cu decizia de a pune porcaria aia lucioasa pe trepte, ba chiar imi pare rau ca nu s-a intamplat mai devreme in situatia asta. Altii nu se desteapta, asa ca eu azi m-am intrebat de patru ori daca n-ar fi bine sa urc totusi scarile in patru labe. Am ales pana la urma sa risc sa-mi las degetele in urma, agatate de balustrada metalica.

Ii urasc pe cei din aceleasi institutii care tolereaza javrele vagaboande in curte. In special pe portarii care vin cu replica aia cretina "nu musca, doar se joaca..." Ba nene, daca o sa am vreo zi cu soare afara mai libera, asa o sa vin cu un baros sa ma joc putin cu craniul tau ca am impresia ca ar suna a gol. Nu, javra n-a muscat, doar a perforat cu caninii asa, in joaca, niste nadragi si o gamba. Nu, nu proprietatea mea, ci a altui individ venit acolo. Care bineinteles ca n-a reactionat frumos si a inceput sa imparta dumnezei si morti si amenintari cu reclamatii. La care portarul si niste dame care lucrau acolo si iesisera afara la o tigara au reactionat cu "muist" si altele chiar si mai dragute. Si erau ingrijorati de moarte pentru ca saracutul latrator nu mai era de gasit dupa ce gustase din muschiuletul individului.

Ii urasc pe cei care vin cu promotii de rahat de genul "x bucati plus nu stiu ce gratis!" Azi, la covrigarie. Nu intelegeam de ce era plin de... ahem, persoane trecute de o anumita varsta care cumparau pungi pline cu covrigi. Pana cand am cascat ochii la un afis de pe geam care spunea ca la 5 covrigi cumparati dau unul mare sau 5 mici gratis. Asa ca am avut mult de asteptat la coada. Din cati eram acolo, am fost singura care a luat un singur covrig. Si bineinteles ca porumbelul alb cu care voiam sa-l impart disparuse...

Capitolul enervari de metrou. Ma enerveaza oamenii care se holbeaza la mine. Ma fac sa-mi doresc sa smulg o bara din aia de sustinere si sa le crap fiecare os. De ce dracu' se holbeaza la mine? Nu-s pictata pe fata, nu-s imbracata in roz cu dungi galbene si picatele turcoaz. In dimineata asta am vazut o dama, trecuta de 40 de ani, imbracata toata in rosu Ferrari. Nadragi rosii stramti, crapau pe ea. Bluza rosie decoltata, aproape ca se varsau sanii afara. Dracii rosii in par. Imi venea sa-i urlu ca aia ii ultima culoare pe care ar trebui sa o aleaga in conditiile in care crapa oglinda de spaima atunci cand se uita la ea. Si nu, rujul rosu nu ajuta. Deloc.

Ah, da. Noi suntem civilizati si nu vandalizam statiile de metrou. Sigur.

tot despre haina lunga

leu in cusca

M-am trezit tarziu. Am lenevit, am facut dus, am lenevit. M-am invartit ca un leu sau tigru in cusca. La magazin am ajuns de-abia spre ora 7 seara. Si, chiar cand intram, m-am blocat. Sa explic putin. Hainele de iarna erau langa intrare, in partea stanga. Si inauntru, chiar in dreptul intrarii, stateau o tipa si un tip. Tipa era mai subtire decat mine (ok, si mai mica de inaltime cu cel putin 15 centimetri) si tocmai proba haina. Da, aia lunga dupa care venisem eu.

In momentul ala m-am injurat. Daca n-as fi pierdut atata timp... daca, daca, daca... Am asteptat putin. Tipa se tot invartea in fata tipului cu haina pe ea. M-am invartit si eu pe calcaie si am iesit. Am facut cativa pasi si m-am oprit. Si, nu stiu de ce, m-am intors. Tipa tocmai punea haina la loc pe umeras. Logic ca am cules eu umerasul imediat dupa.

not on the postcard you got

Teddy & stars

I'm sorry. Because I forget. I mean... logically, I know. But I just forget about it. I'm that ego-centric. I forget that, although I don't hide it at all, people don't really know. Because it contradicts everything else they know about the world, so they don't take it seriously. They don't take me seriously. They don't realize it's that extreme. They think it's funny/ cute. You thought that it was cute. But I bet that you don't believe it's for real. I bet nobody else does.

d-ale "sopinguielilor"

frilly

Si putin despre obsesii si frustrari vechi. Un fel de continuare de aici. Pentru ca sunt putin nelinistita. Nu atat din cauza cumparaturilor planificate, desi exista iar factorul ala de "sper sa nu mai incapa nimeni in haina aia pana ajung eu iar in magazin!" ci mai degraba din cauza testului pe care o sa-l dau (despre asta, alta data), din cauza nesigurantei (ce o sa urmeze dupa). Indiferent de rezultat, urmeaza o perioada de... la dracu', nu! Iar imi vine in minte episodul ala din Yogi Bear. Ala cu ultimatumul. Si imi vine sa urlu. Trei saptamani in care am tras tare, apoi trei saptamani in care care am tot dat cu piciorul la tot ce reusisem sa fac. Cum am putut fi atat de proasta... iar?

Nu stiu. Habar n-am cum ar fi cel mai bine sa procedez. Acum doua saptamani si jumatate eram incantata de furia aia oarba care intrase in mine.

Acum sunt... in extrema cealalta. Sinistru de rezervata. Doar ca... uneori pot sa izbucnesc. Si mi-e frica de astfel de momente, mi-e frica de flacari mici. Pentru ca ma consuma cel mai tare. Un foc mare, violent, nu-l pot intretine decat foarte putin. Si are avantajul ca distruge mai mult in jur decat ma distruge pe mine. Din pacate, are si dezavantajul ca ma lasa fara aparare.

Revenind la haina. Am probat-o. Peste costumul de schi (din ala umflat). Na, am simtit-o stramta, dar daca am intrat in ea cu atatea haine groase pe mine, sigur incap si cu orice altceva. Nu e cea mai grozava chestie din punct devedere estetic, dar tine cald si e lunga. Nu mai am nici o alta haina cu adevarat lunga. Dar am o fantezie de mult timp. Pe care am mai pus-o in practica. Si n-a iesit chiar cum am planificat. Mhm, aia cu surprins omu' aterizandu-i la birou intr-o haina groasa pe sub care exista doar lenjerie intima si persoana mea. Aaa... prea mult Rex? E drept ca se poate intampla ce s-a intamplat atunci - sa intre altcineva pe usa. Si dupa aia sa mi se lungeasca urechile holbandu-ma la cizmele hidoase ale persoanei respective si asteptand sa plece. Chestie care nu s-a intamplat inainte sa se termine rabdarea mea. Asa ca m-am carat eu.

Daca haina cu adevarat lunga n-aveam, lenjerie intima numai buna pentru asa ceva am. Si oricum la capitolul asta nu prea stiu sa fi avut vreodata noroc sa prind ceva la reducere. Chestiile care-mi plac mie (poza de sus, screenshot de pe accessorize.com "compactat" apoi putin) nu ajung la reducere. Si daca totusi se intampla minunea asta, sunt numai culori aiurea, numai cu floricele, numai marimi mari, niciodata XS.

imagini si amintiri (tot cu animale)

Carti de joc cu animale

In urma cu vreo doua saptamani, gaseam in cutiuta postala un pliant de la Mega Image. Bine, ca sa fiu sincera, mie mi-a luat mult timp sa ma prind ca e pliant de la ceva magazin. Era prea verde si pozele cu animale erau prea simpatice.

Dupa ce m-am lamurit cum stau lucrurile am devenit putin grrr! Si putin nostalgica.

Putin grrr! pentru ca la valabilitate scria 27 ianuarie- 23 februarie, numarul total de carti de joc cu animale e de 162, se primeste un pachet cu patru carti la cumparaturi de 40 de lei. Sau se mai pot primi pachete la cumpararea produselor din pliant... pe care nu le-as cumpara altfel, deci logic ca n-o sa le cumpar nici asa, oricat de dulci ar fi unele din mutritele alea. Deci clar ca n-o sa strang eu colectia, desi mi se pare o chestie super tare. Poate doar daca era vorba de 23 februarie 2013 sau macar 2012. Ma rog, daca tot am un Mega Image la colt, am trecut pe acolo si am pescuit ceva peste, am cules niste struguri si am agatat doua sortimente de ceai Twinnings (doua sortimente pe care nu le-am mai vazut prinalte parti), trei tablete de ciocolata Villars Larmes (si de data asta n-a mai lipsit lichiorul din ele!) si... Jaffa Cakes marca proprie (recomandare care mi-a venit in urma cu ceva vreme din doua parti, de la Krossfire si de la Bogdan Epureanu). Si m-am facut cu cateva (meh, stiu, cateva egal mai putine decat degetele de la o mana, da' tot e un numar mai mare decat zero) pachete, logic.

this blog is protected by german shepherds

Don't you dare!

Ideea mi-a venit de la chestia asta. Prima data am vazut-o pe usa unei sali de jocuri. Si am adaptat-o putin. In loc de pisici, ciobanesti germani, ca sunt moarta dupa rasa asta*. Bine, puteam sa las si pisici, dar ideea mi-a venit imediat dupa o runda de Rex... ufff, Rexu' meu!

Stiu, nici mie nu imi plac paginile care incep sa cante imediat ce le deschizi. Ca imediat caut sa fac bietu' cursor sa ajunga peste x-ul ala din dreapta sus. Si sincer, pe undeva sper ca si altii au aceleasi reflexe.

optica Scooby

Optica Scooby

Acum trei saptamani. Da, atata mi-a luat sa scriu postarea asta - sunt eu mocaita de felul meu plus multe link-uri catre poze. Peste 900 de screenshot-uri. Studiate toate, sters mai bine de jumatate, ramas cu vreo 400. Din care am selectat o parte pentru postarea asta. In fine, revenind. Acum trei saptamani mi-am dat si eu seama ca nu m-am uitat la Scooby-Doo! Curse of the Lake Monster pana acum. E al patrulea film Scooby-Doo (care nu e film animat - cum dracu' se traduce live action?) si probabil cel mai interesant dintre toate cele patru (primul a fost execrabil, si asta o spune o mare fana Scooby; la ultimele doua mi-a placut faptul ca l-au redesenat pe Scooby, arata diferit fata de cel din filmele din 2002 si 2004). Desi... sunt multe chestii care mi-au sarit in ochi, nu doar ciudatenia optica din poza din dreapta.

In primul rand, film Scooby-Doo, da? Si atunci de ce mama dracului Scooby e pe plan secund si totul se invarte in jurul cuplurilor Daphne-Fred si in special Shaggy-Velma? Pacat, momentele Scooby sunt chiar delicioase (nu ca n-ar fi crapare de ras si scena in care Velma ii spune lui Shaggy "you can tell that by the variegated sedimentary striations..." iar acesta ii raspunde cu "I've never seen... irrigated rudimentary climations like that before").

ma simt importanta

Scooby the vede!

Da, da, ma simt foarte importanta. Exista oameni care sunt dispusi sa toace timp si bani ca sa ma urmareasca pe mine, o ratata fara loc de munca, fara viata. Pentru ca vor sa ma controleze ca sa... aaa... aaa... nu stiu, dar la urma urmelor eu is oricum proasta, asa ca probabil exista o explicatie logica si faptul ca cineva afla cum suspin cu scrisorile de dragoste ale unui blond sub bot, cum ma frec cu buretele sub dus, cum imi trag in picioare sosetele, cum ma frec bot in bot cu animalele de plus chiar poate sa fie ceva util pentru cei care au pornit o conspiratie mondiala.

Scooby-Doo, beware, someone is watching you!

Mmm... probabil ar trebui sa explic ce m-a apucat. Pe la mijlocul lui octombrie, am purtat o conversatie interesanta pe Y!M. Scuze ca sunt patru bucati, e partial din cauza faptului ca Y!M 11 cu al sau Conversation History e bou (bine, si eu is vaca, pentru ca l-am instalat tocmai pentru optiunea de cautare prin arhiva... optiune care merge atat de frumos incat uneori imi intoarce -28, -36, -48 sau un alt numar negativ de rezultate) si sparge conversatiile in mai multe bucati. Si partial din cauza ca sufar de lene selectiva - m-am deranjat sa blurez id-urile, dar mi-a fost lene sa unesc bucatile. In fine, cele patru bucati sunt cele de mai jos. Ah, da, avertizare: a nu se servi cu lichide in jur. S-ar putea sa ajungeti sa va incleiati tastatura sau monitorul. Pe scurt ar fi ceva de genul: un politist gras cu mustata, entitatea cenusie a serviciilor secrete, ne hipnotizeaza pentru ca vrea sa-mi controleze sosetele. Sfarsitul este delicios. Un fel de cred ca am auzit ceva de binar, dar nu stiu exact ce si oricum n-am retinut bine. Da, mai era ceva la sfarsit. I-am aratat filmuletul cu iepurasi de pe YouTube si mi-a zis ca ar fi buni pe varza...

partea I
a doua partes
a treia parte
ultima parte

Precizare #1. Ideea mi-a venit dupa ce am mai citit un articol pe tema teoriei constipatiei conspiratiei la Krossfire.

Precizare #2. Nu sunt ipocrita. In caz ca intri pe aici, probabil ca nu, ca nu-ti pierzi timpul cu blogul unei proaste, vezi ca ti-am spus de atunci ca n-o sa tin conversatia pentru mine. Dupa cum am fost foarte directa si cu alte ocazii. Atunci cand ti-am zis ca nu ma pasioneaza sa discut despre anumite subiecte, atunci cand te-am rugat sa nu-mi mai trimiti mass-uri si asa mai departe. Zi mersi ca n-am lasat id-ul clar. Ah, da, daca nu mi-era lene sa caut, puneam si o perla mai recenta, aia cu "poate sa-mi intre cineva in pc atunci cand e inchis si sa-mi fure poeziile"

Precizare #3. In prima imagine sunt ochii lui Scooby. Mi-am pozat unul din DVD-urile cu Scooby si apoi am decupat ochii si sprancenele din poza.