on the verge of extinction... again

life [...]

Asta e cea mai proasta perioada din ultimii doi ani si jumatate. Eu sunt mai proasta si mai insuportabila (in primul rand pentru mine, ca oricum nu prea ies din barlog sa fie nevoit altcineva sa ma suporte) decat am fost vreodata in ultimii doi ani si jumatate. Sunt irascibila, ma enerveaza orice prostie. Cad mereu in visare si pierd vremea aiurea. Inca nu m-am angajat si sunt neangajabila. Nu atat de mult din cauza faptului ca am cartea de munca la Timisoara si dracu' stie cum o mai obtin, cat din cauza faptului ca nu ma vad facand fata unui loc de munca - ar fi oameni acolo si eu nu suport sa existe cineva in jurul meu. Daca trece cineva la un metru de mine pe strada, deviez in directia opusa si marai. Nu mai am rabdare pentru nimic. N-am terminat cartea inceputa la inceputul lui octombrie. Ceea ce e de rau din doua motive: unu, eu citesc foarte repede (dracu' stie, in rest sunt mocaita pamantului, asta e singura chestie pe care pot sa o fac repede) si doi, curiozitatea mea nu are limite, iar in cazul asta e vorba de o carte pe care nu am mai citit-o niciodata si despre care nu am citit niciodata nimic (in afara de scurta descriere de pe spatele cartii). Deci rabdarea mea pentru citit si orice altceva tinde la zero. Saptamana trecuta m-am apucat sa sterg in draci din reader. De la 496 am ajuns la 92. Aproape jumatate (39) din blogurile respective sunt axate ori pe programare (26), ori pe ciocolata. Restul sunt bloguri personale sau axate pe astrofizica, Formula 1, desene animate. Nu mai aveam rabdare nici macar sa tot dau click pe next item.

Nu, chiar n-am fost la Sabaton & restu' (mi-e lene sa scriu, desi toanta ce sunt, deja am scris mai mult asa). Mi-am luat bilet chiar cand s-au pus in vanzare si nu m-am dus. Pentru ca acolo ar fi fost alti oameni si eu n-am chef sa dau ochii cu alti oameni. Urasc fiecare persoana cu care dau ochii. Asa, pur si simplu. Pentru ca ma astept sa sara cu ghearele pe mine (la propriu sau la figurat, nu conteaza). Asa ca-mi tin eu ghearele pregatite. O, da. Si eu as vrea sa ma angajez undeva. Sunt oare constienta de faptul ca atunci cand e cineva in apropierea mea imi vine sa ma urc pe pereti? Uneori sunt agresiva, alteori sunt dulce ca mierea (gandindu-ma ca poate asa scap mai repede). Nu conteaza. Oricum m-as comporta, imi repet in permanenta in minte "cara-te dracului odata, cara-te dracului, cara-teeeeeeeee!"/ "I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home, I want to go home..."

Cand sunt atat de agitata nu mai am rabdare pentru nimic. Nu mai am rabdare nici pentru muzicile care altfel imi plac, nu mai am rabdare sa joc fruitix/ bubblix, nu mai am rabdare pentru nici o alta activitate tembela, dar macar ucigatoare de timp. Singurele chestii care mai reusesc sa-mi distraga cat de cat atentia sunt programarea si desenele animate. A, si m-am apucat sa adulmec orice prin casa. O pereche de sosete aruncate sub raft. Adulmecate, zburate la spalat imediat dupa. Punga de zahar pe masa, inca nedeschisa, luat si adulmecat. N-am stiut niciodata ca pungile de zahar pot mirosi atat de urat. Recunosc, are si avantaje chestia asta. Sunt o persoana ordonata in general. Dar cand ma grabesc nu mai tin cont de absolut nimic. Am ajuns acasa transpirata si nu ma mai suport? Zboara hainele de pe mine pe unde se nimereste. Se poate intampla ca o bustiera sa ajunga sus agatata de bec, una din sosete sa ajunga sus pe raftul cu colectia mea de Formula 1 si cealalta sub birou. M-am taiat? Ohooo, zboara tot din cale pana la cutia cu pansamente si aftershave. Si bineinteles ca ambalajele in care au venit pansamentele le arunc pe jos. La fel si pansamentele folosite in cazul in care le schimb. Intr-o stare normala/ buna, strang dezastrul pe care-l fac. Intr-o stare proasta... nu mai am chef de asta. Asa ca e buna chestia cu adulmecatul. Serios, majoricatea chestiilor de care mi-am apropiat nasul mi-au provocat o reactie de scapa dracului de porcaria asta de aici cat mai rapid posibil! Bine, m-am abtinut sa arunc radioul, aspiratorul, cablurile de la boxe pe geam, cu toate ca nici alea nu mi-au placut cum miros. Si clantele nu prea puteam sa le arunc. De-abia le-am fixat ca imi picau de pe usi. Am ajuns sa-mi fac limonada doar pentru ca am lamai si vreau sa duc punga de gunoi si vreau sa minimizez timpul pe care il petrec resturile de lamai in bucataria mea. Am rani pe maini de la cat am frecat prin bucatarie si la incaltari si nu-mi vine sa ma dau cu crema de maini pentru ca nu-mi place cum miroase cutia. A, da, era sa uit. Unele facturi put. La propriu.

Mi-e somn, dar mai voiam sa scriu despre ceva. Craciun. Poate ca anul asta am iesit eu muuuult mai rar de sub pat si inca si mai rar din casa. Dar parca nu mai e ca acum doi ani si nici macar ca acum un an. N-am vazut asa mult Craciun si n-am auzit asa multa lume vorbind despre Craciun. Nu am vazut globuri mari (de la 8-10 cm in diametru in sus) de sticla pictate manual. Nu am vazut beteala adevarata, frumoasa. Nu am vazut jucarii speciale de Craciun care sa nu intre la categoria hidosenii. Am vazut si am luat un arici (decor de Craciun, nu viu) pentru tati. Si nu i l-am luat express pentru Craciun. Pur si simplu pentru ca ii plac aricii. Si mie imi plac. Am luat cateva chestii dulci (editii limitate de Craciun). De la Kandia, ciocolata neagra cu bucatele de portocala, bomboane cu crema de portocala, ciocolata cu crema de scortisoara, mini mos cu crema de ciocolata-vanilie si mini mos cu crema caramel. In afara de ciocolata neagra cu bucatele de portocala... nu merita. De la Heidi, tabletele cu protocala plus scortisoara si mar plus scortisoara. Mi-au placut mai mult decat anul trecut. Cele trei sortimente noi de Craciun de la Ritter-Sport. Cel cu portocala si martipan mi-a placut mai mult decat sortimentul lor normal cu martipan, cel cu vanile a fost interesant, cel cu alune... nu! Biscuiti cu scortisoara de la Ulker. Miros fain, crema uscata. Turta dulce Lambertz cu capsuni - umplutura chiar e acolo si chiar are gust de capsuni. Kaiserwappen: turta dulce domino si biscuiti cu scortisoara - geniale. Am mai vazut cateva chestii dulci de Craciun: figurine Lindt de tot felul, fara nimic fata de anul trecut, Toblerone cu doua tipuri de ciocolata in acelasi triunghi, Milka, fara nimic diferit fata de anii trecuti si alte chestii neinteresante. Chiar ma bucur ca nu mi-au atras atentia mai multe chestii de Craciun. Chestiile care imi atrag atentia sunt unele care imi plac si fara cea mai mica legatura cu sarbatoarea. Dar mi-e groaza cand ma gandesc ca mai e doar o luna pana la Craciun. Intotdeauna urasc momentele alea. Nu neaparat data din calendar, pentru ca ziua respectiva se poate intampla sa treaca si eu nici sa nu stiu ce zi a fost. Acum doi ani n-am facut altceva decat sa-mi fac ordine printre incaltari si in debara. Asa ca a fost o zi buna. Zilele proaste, in care n-am putut evita contactul cu dorinta altora de a sarbatori Craciunul fusesera inainte. Intotdeauna imi face foarte mult rau sa nu pot evita prezenta altora. Sunt ore multe in care nu fac altceva decat sa imi repet "I want to get out of here, leave me the fuck alone, I've got to get out of here..." De data asta poate face mult mai mult rau. Because I'm in a bad state to begin with...

Nu vreau normalitatea vietii voastre.

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)