on the verge of extinction... again

Am avut un cosmar noaptea trecuta. Am visat ca mi-am pierdut un ursulet de plus. Nu e un banc prost. Chiar am visat asta. Inca tin minte disperarea cu care il cautam in vis. Si da, m-am dus la el imediat ce m-am trezit. Si azi a stat la mine in brate cat timp m-am uitat la ultimele patru episoade din Sherlock Hound. E ursuletul cu care am dormit cateva zile dupa ce am scapat de tije... atunci cand am facut emo-gogosile roz si cauciucate. Un ursulet pe care mi l-am luat cand eram in anul doi la FILS. La inceputul lui 2004. Din magazinul Mega Image de pe Mihai Bravu, dintre Piata Muncii si Dristor. Impreuna cu un gel de buze cu aroma de piersici si cu o revista National Geographic. Un ursulet care canta. Un ursulet care mie imi place mult.

Am momente in care visez cu ochii deschisi. In seara asta visez ca mi-ar placea sa traiesc intr-o casa care se curata singura. Mi-am curatat aragazul. Ca sa sarbatoresc faptul ca sper sa nu-l mai folosesc (pentru ca acum functioneaza iar cuptorul cu microunde, hehe). E groaznic de greu de curatat. Sunt unele zone unde nu mi-a intrat periuta. Si n-am nici cea mai mica idee ce as putea sa fac (e prins cu nituri). Am spalat si geamurile. Si multe altele pe care mi-e lene sa le insir. Dar inca mai am atatea de facut. Si simt ca sunt deja rupta de oboseala.