Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

in cioburile unei oglinzi sparte

As vrea sa fiu, dar nu sunt. Puternica. Ar fi fost bine ca acum sa fiu pe drumuri, dar sunt in camera mea, pe jos, cu botul pe tastatura. Sunt rupta de oboseala. Fara motiv. Dar sunt. Rupta de oboseala. Si nu vreau decat sa zac aici, poate imi revin pana maine dimineata, poate ma trezesc sa plec de la 5, poate reusesc sa rezolv problema asta suficient de repede, poate nu pierd prea mult din ziua de maine. Poate... ma urasc pentru asta. Detest sa astept. Ma detest pentru ca am amanat totul pana maine, ca n-am avut forta sa termin in seara asta. Sunt asa obosita in ultima vreme. Fara motiv. Pur si simplu sunt. Obosita.

As vrea sa fiu, dar nu sunt. Inteligenta. In august 2006 m-am trezit si eu cu internet. Pana atunci nu vazusem asa ceva decat putin pe la colegi si nu prea stiam ce e. Nu in afara de e-mail si hyperphysics. Ah, da, si direct connect. M-a scarpinat atunci intre coarne un fost coleg de liceu cu teste de inteligenta, programe pentru invatat limbi straine, organizatii pentru oameni inteligenti. Si am dat si eu un test. Destul de usor pentru mine, erau multe chestii de geometrie & alte matematici, de logica, de memorare rapida (cateva secunde), de cultura generala. 159. Exact genul de test care favorizeaza copiii care-s cu matematica. Asa ca mine. Nici nu stiu ce dracu' am mai completat dupa de am primit certificatul pe mail si m-am trezit membra. Ce stiu sigur e ca am uitat complet de chestia aia. Pana acum cateva zile cand mi-a picat in inbox un "Be Sure to Check our New Website!" Ah, da? Inca sunt membra? Ce dragut... Pacat ca ma simt retardata, nu?

As vrea sa fiu, dar nu sunt. Hotarata. Nici nu cred ca am fost vreodata. Poate doar hotarata sa gresesc. Inca o data. Inca nu stiu ce vreau. Clasa a XII-a, pe la inceput. Unii (exact, nu mai tin minte ce era cu ei) venisera la noi in clasa. Si ne-au intrebat la ce facultate vrem sa dam. Eu, singura care a raspuns cu un "nu stiu" si cu un ridicat din umeri. "E grav daca acum nu stii..." Eu am ridicat iar din umeri. Nici acum nu stiu. N-am nici cea mai mica idee ce as putea sa fac cu ceea ce ma pasioneaza. Si nu exista nimic cu adevarat util care sa ma pasioneze cu adevarat. Asta in varianta imbracata in hainute frumoase. Direct spus... sunt inutila.

As vrea sa fiu, dar nu [mai] sunt. Ambitioasa. Candva cred ca eram. Cred. Am avut mereu vise mari, dar nu stiu cat conteaza asta. M-am visat in rolul personajelor lui Jules Verne. Am visat ca voi descoperi ceva cu adevarat mare. Doar chiar descoperisem o teorema in timpul scolii... doar ca sa aflu la putin timp dupa aia ca fusese descoperita cu secole in urma. Si in clasa a zecea parcursesem cursurile de mate din facultate ale brontozaurului mare (tati). M-am visat un fel de Pininfarina in liceu, in timp ce trimiteam desene de masini pentru concursurile AutoMondial. Si o multime de alte vise mari. Marea problema e ca mereu am visat mult, mereu am avut vise mari, dar n-am facut niciodata nimic. Pentru ca n-aveam nici cea mai mica idee ce as fi putut sa fac. Pentru ca mi-a fost mereu prea rusine? teama? sa intreb. Pentru ca ai mei au ras de mine, de visele mele. Sau au luat-o cu totul aiurea. Ca atunci cand am vrut meditatii pentru olimpiada nationala de mate si ei au luat-o ca si cum am nevoie de meditatii pentru ca nu ma descurc cu materia. Si asa am ajuns sa fac meditatii impreuna cu alti trei copii retardati... la un nivel foarte scazut. Cu totul altceva fata de ce visasem eu. Poate nici n-ar fi trebuit sa visez vreodata. Acum pur si simplu nu-mi mai pasa. Am imbatranit, nu mai am energie, mor. Pe undeva si vreau sa ma razbun. Sa bifez ratare dupa ratare... un fel de la ce va asteptati, ati avut dreptate, nu sunt decat un gunoi, asa cum mi-ati spus mereu ca sunt.

Da, mai e una. Dar aia e prea veche si doare prea tare. Si ar durea si mai tare sa-mi mai spuna cineva ca e si cea care conteaza cel mai putin. Pentru ca pentru mine e mai importanta decat a fi in viata...

5 pareri la in cioburile unei oglinzi sparte

  • cine: Lucian Ancu delete comment icon
    cand:
    Fruntea sus and keep walking!
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    Nu e bre grav (simteam nevoia sa fortez un oltenism acolo). Eu, care habar n-aveam unde dau, am ales facultatea pe baza de numar de gagici si am lucrat cativa ani buni in PR/Publicitate acum ma gandesc sa schimb pe game design. Is it worth it ? Who the hell knows (desi am facut chestia asta din generala pana in liceu - design si programare de jocuri)...dar de ce sa nu incerc ?

    Ce-ar fi sa aplici pentru cateva joburi adiacente abilitatilor tale curente ?
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    @Lucian: It's not a choice.

    @krossfire: Hehe, chiar intentionam sa scriu un post despre asta - ce sa nu faci cand iti cauti un job... ca tocmai m-am ars :|
  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    Ce sa nu faci ? In principal, sa nu fii inversunata : il vei gasi, dar nu va fi cel potrivit (m-am ars si eu pe filiera : must get a job, must make money & be somebody , bla bla)
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Mie mi-e teama ca o sa ajung frustrata pentru ca nu e ce cautam. Nu dau cu piciorul, altceva oricum n-am si poate invat ceva, poate o sa ajunga sa-mi placa... dar sunt :( si nu :) cum ar fi fost logic sa fiu...
Da-ti si tu cu parerea

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii