on the verge of extinction... again

A trecut ceva timp. Si azi mi-a tunat sa scriu in sfarsit si despre chestia respectiva. Putin altfel. Pentru ca unele lucruri s-au schimbat intre timp. Pentru ca eu m-am schimbat intre timp. Si felul in care vad lumea la fel.

Sambata, 1 mai 2010. Gara de Nord. (Hihi, amuzant ca si atunci ma apucasem sa scriu astea tot dupa o "excursie" prin gara.)
"Hai sa mergem sa mancam ceva."
"Daca vrei tu..." si am ridicat din umeri cu scarba. In gara? Bleah!
"Pai mi-e foame... Hai la McDonalds. Mancam acolo."
"Mie nu-mi trebuie nimic..."
"Nu-ti trebuie nimic sau nu e nimic acolo sa-ti placa?"
"Bingo!"
"Atunci hai la masina si ne oprim pe undeva prin oras la o inghetata..."
The rest is history. In timp ce mancam inghetata m-am prins ca e si un Germanos pe aproape si am profitat de asta ca sa-mi completez colectia (poza dreapta, impreuna cu caietul de mate in care le tin).

Detest mancarea de fast-food. De fapt, nici nu stiu cum e la gust pentru ca mi-a fost mereu prea scarba de miros. Daca si simplul miros a reusit de cateva ori sa ma faca sa vomit, chiar nu vreau sa stiu cum e sa bag asa ceva in mine. Insa cunosc putin altfel destule fast-food-uri/ restaurante/ baruri/ cafenele din Bucuresti. Mi s-a intamplat de destule ori sa mi se faca rau pe strada. Si solutia cea mai buna pentru mine a fost de fiecare data sa cer voie la baie pe undeva. Nu mi s-a intamplat sa fiu refuzata.

Anul II. Trebuia sa recuperez niste laboratoare in BN-uri. Asta timp de vreo trei zile la rand. Veneam de la statia de metrou Politehnica si cel mai scurt drum era prin rectorat. In prima zi eram in fusta si sacou. Am intrat ca in Cismigiu. A doua zi purtam niste blugi verzi si un hanorac rosu (stiu, geniala combinatie de culori). Si mi-am auzit...
"Hei, hei, unde mergi?" la intrarea in rectorat.

Tot in anul II, tot cu aceeasi blugi si acelasi hanorac. Mi se facuse rau in metrou si am zacut timp de sapte statii ghemuita intr-un colt. Si toata lumea m-a evitat de parca as fi fost ciumata.

Si inca una din acelasi an. Mai exact, dinaintea partialului de FCT (Foundamentals of Circuit Theory). Mi se facuse rau pe drum. Si nu exista nici un restaurant/ fast-food/ etc pe acolo. Asa ca m-am dus la un chiosc al unora de stateau la o casa de pe strada aia. Si nu, n-am fost refuzata nici atunci. Ba chiar i-am auzit in spatele meu: "uf, saraca fata... stii, si mie mi se facuse rau ieri..."

Cu un an in urma mi se intamplase sa mi se blocheze pur si simplu piciorul in timp ce ma intorceam de la electrica (unde fusesem sa imi platesc o factura). Si atunci s-au gasit doua doamne care sa stea cu mine pe bordura pana cand mi-am revenit. Ba chiar una din ele s-a dus pana la un chiosc sa-mi ia o sticla cu apa.

Sfarsit de august 2009. Intr-o joi dupa-amiaza. Cu vreo ora-doua inante de ora stabilita cu un prieten ca sa iesim in oras. L-am sunat insa mai devreme. Ca sa vina sa ma pescuiasca de pe strada si sa ma duca acasa. Insa n-as fi rezistat pana acasa si nici macar pana sa ajunga el acolo. Asa ca am intrat intr-un restaurant si am cerut voie la toaleta. Purtam sandale bej, fusta bej si o bluzita maro. Unul din oamenii de acolo m-a ajutat sa urc scarile (toaleta era la etaj). Si apoi am fost asteptata cu o limonada - din partea casei.

Incidentul cu aripa. Am spus-o de nu stiu cate ori, toata lumea s-a purtat frumos cu mine in spital. Chiar daca am ajuns acolo cu paie si pamant in cap par si pe haine. Ca ultimul boschetar... Comparatie care l-a facut pe acelasi prieten de care ziceam in paragraful precedent sa-mi spuna...
"Tu nu arati a 'homeless'. Nu mirosi a 'homeless' si, cel mai important, tu nu vorbesti ca un 'homeless'!"

Citesc destul de des pe diverse bloguri articole despre functionari/ chelneri/ etc nesimtiti. Eu nu prea am avut probleme. In general, lumea s-a purtat frumos cu mine.

Si imi revine in cap ideea aia. Un vers inteles gresit dintr-o piesa, insa ideea are sens. Inainte sa dai din cap dezaprobator, gandeste-te daca nu cumva ai avut si tu o contribuitie la crearea unei situatii care nu-ti convine. Revenind la experienta mea cu aripa de acum doi ani. In acelasi timp erau internati acolo si niste indivizi na, tigani (ca mi s-a reprosat "da' spune-le, fata, direct tigani, ce te ascunzi dupa degete?") care se pare ca nu stiau sa citeasca pentru ca fumau pe culoar si in salon... in conditiile in care pe pereti erau lipite la fiecare cativa metri foi de A4 cu "Fumatul Interzis!" Si probabil ca, desi erau internati la ortopedie, aveau si ceva probleme cu vederea (sau or fi nimerit gresit ca tot cu 'o' incepe si "oftalmologie"?) pentru ca pe foile alea nu doar ca scria "Fumatul Interzis!" dar era desenat si semnul ala mare. Si mai erau si galagiosi si puteau de iti mutau nasul la ceafa. Si tin minte ca, intre ei, n-aveau chestii deloc dragute de spus despre asistenta care le facuse scandal pentru cele de care ziceam mai sus. La fel, tin minte ca in salon cu mine era o dama in varsta, care stia ea mai bine ce are si ce trebuie sa-i faca. Si, cand i-au venit rudele, a inceput s-o "binecuvanteze" pe asistenta care ii explicase intr-un mod cat se poate de civilizat de ce nu e bine sa-i dea un anumit medicament cu tot felul de calificative dragute de genul "vaca proasta". Intr-un alt salon de langa era internata o doamna tanara (da, cea cu medalionul cu delfin), care mie mi-a devenit foarte simpatica pentru ca a incercat sa ma linisteasca inainte de operatie cand eram foarte speriata. Tin minte ca i-a spus anestezistului ca e fumatoare si ca a fumat cat a fost internata. Eu n-am vazut-o fumand. Ceea ce inseamna ca a avut bunul simt sa se duca sa fumeze undeva unde sa nu deranjeze pe nimeni. Si pe ea n-am auzit-o sa se planga de nimeni. Hmmm...

Ambalajul conteaza. Intr-adevar, depinde de la caz la caz in ce anume consta ambalajul. Poate sa insemne doar hainele. Sau doar mutrita. Sau astea doua impreuna. Sau sa mai includa si obiceiul de a saluta, de a spune "va rog frumos" si "multumesc" si altele din aceeasi categorie. Sau si alte chestii de bun simt.